Ion Spânu: „Crede cineva că tocmai relaţiile americanilor cu fetele de prin Caracal au fost lăsate la întâmplare?”
Ion Spânu, ziarist doljean, prezintă, într-un editorial la Cotidianul.ro, o versiune plauzibilă a evenimentelor recente din Caracal care se bazează pe evenimente reale, dar de care toată lumea se ferește, deoarece are implicații explozive pentru statul român și relațiile sale diplomatice. Prezentăm în continuare extrase ample din cel mai recent editorial al lui Ion Spânu.
(…) Un prieten îmi spunea zilele trecute că preţul închirierilor de garsoniere din Caracal a ajuns la 300 euro, cam cît costă să închiriezi o garsonieră în Bucureşti. Motivul este cererea mare, numai că aceasta nu vine de la elevii din comunele alăturate, care învaţă la liceele din Caracal, şi nici de la muncitorii din comunele judeţului Olt, care muncesc în acest oraş! Vă veţi întreba, ca şi mine: atunci cine închiriază aceste garsoniere şi pentru cine?
Altă cunoştinţă mi-a atras atenţia că atunci cînd a vrut să-şi extindă restaurantul pentru a face şi o mică terasă în faţa lui, primarul i-a spus: „Nea Mircea, totul este în regulă cu actele, numai că trebuie să iei şi acordul americanilor de la Deveselu!” Recunosc, iniţial m-a mirat această poveste, dar apoi m-am gîndit că vorbele primarului au un tîlc firesc: în apropiere este „Scutul de la Deveselu” şi nimeni nu-şi permite ca, la numai cîţiva kilometri, oricine să facă orice, fără un control drastic, chiar dacă acesta are doza lui de discreţie!
Duios, „Nataşa” trece prin Caracal
Mai pe scurt, ofiţerii de contraspionaj din zonă trebuie să fie vigilenţi, căci, în apropierea unei astfel de baze militare, în mod cert, trebuie să mişune tot felul de agenţi: de la ruşi, pînă la Al-Qaeda, ale căror misiuni sînt lesne de înţeles.
Şi, atunci, nu e normal ca primul lucru la care să se gîndească agenţiile de contraspionaj să fie protecţia informativă a operaţiunilor militare de la Deveselu, inclusiv atunci cînd, scăpaţi prin Caracal, la plimbare, militarii americani văd o fată frumoasă care acceptă să-şi petreacă noaptea cu ei?
Sau, mai exact, tocmai atunci. Căci, o „Nataşa” tulburătoare ar putea să-l stoarcă pe soldatul John de cine ştie ce informaţii, aşa cum vedem deseori în filme! Aşa că, dacă vor să cunoască fete în Caracal, cu care să-şi petreacă puţinele zile libere, militarii americani trebuie să accepte că totul este controlat de serviciile amerciane de contraspionaj, altfel trebuie să-şi bea ceaiul cu vestita bromură!(…)
Crede cineva că tocmai relaţiile americanilor cu fetele de prin Caracal au fost lăsate la întîmplare? Eu nu cred! Mai degrabă, presupun că, în interesul protecţiei informative, atît fetele care consimt să petreacă alături de militarii americani, cît şi cei care se ocupă cu plasarea lor în anturajul acestora, sînt verificaţi la sînge, astfel încît „Nataşa” să fie împiedicată să ajungă prea aproape de „John”!
2012: Dosarul cu prostituate pentru americani
Şi atunci, se pune întrebarea: nu cumva şi acest Gheorghe Dincă este un pion dintr-o astfel de „reţea de fete”, cu misiunea de a găsi cliente? (…)
Pentru cei care sînt în stare să facă unele conexiuni între fapte petrecute la intervale mari de timp, cazul din 2012, încheiat cu moartea lui Bogdan „Cocoş”, poate spune multe despre evenimentele de acum din Caracal. (…)
Aşadar, ne punem fireasca întrebare: nu cumva şi acum ne aflăm în faţa unei poveşti asemănătoare cu cea din anul 2012? Alexandra şi Luiza aveau 15, respectiv, 18 ani, la fel ca elevele despre care scriau ziarele atunci cînd a fost destructurată reţeaua lui Bogdan „Cocoş”.
Ele au fost răpite din stradă şi duse în casa lui Gheorghe Dincă, unde au fost violate. Au fost oare filmate, la fel ca fetele din 2012, pentru ca apoi să fie şantajate să se prostitueze, mizîndu-se pe faptul că n-ar fi vrut ca părinţii lor şi cei de la şcoală să afle ce li s-a întîmplat? Poate că ele n-au vrut să accepte şantajul şi s-au împotrivit, lucru de care sîntem siguri în cazul Alexandrei şi îl bănuim şi în cazul Luizei, ceea ce l-a făcut pe monstru să încerce să scape de dovezile cruzimii sale!
Sînt multe lucruri care, privite prin această grilă, oferă explicaţii mult mai credibile decît nebunia lui Gheorghe Dincă, deja sugerată de unii, mai ales că actele medicale ale acestuia ar susţine o asemenea variantă.
Dacă vom închide ochii, istoria se va repeta
A spune că Gheorghe Dincă era un simplu nebun care avea obsesii sexuale, dublate de porniri criminale, mi se pare a fi doar o variantă convenabilă pentru cei care ar vrea ca totul să se încheie aici şi, peste o vreme, să aflăm că şi Gheorghe Dincă a murit în condiţii suspecte, ceea ce ar însemna închiderea acestui dosar aşa cum s-a întîmplat cu cel din 2012, terminat cu moartea din 2016 a lui Bogdan „Cocoş”! (…)
Toate acestea, puse alături de refuzul inexplicabil al autorităţilor de a face imediat expertiza telefoanelor lui Gheorghe Dincă şi a datelor din laptopul lui, preluate abia duminica aceasta, duc la concluzia că nu se doreşte cercetarea legăturilor sale cu numeroasele reţele de prostituţie din zona Olteniei! (…)
Dacă vom închide ochii şi vom accepta diversiunea care ni se oferă, nu va trece mult timp şi, deşi Gheorghe Dincă va fi în închisoare sau într-un cimitir, după o moarte suspectă, alte fete vor fi iarăşi răpite de pe stradă şi găsite prin cine ştie ce alte crematorii artificiale din curtea altui nebun.
Există o singură soluţie pentru a împiedica astfel de monstruozităţi în viitor: ancheta de faţă să fie dusă pînă la capăt, astfel încît reţele de prostituţie să fie destructurate complet, indiferent ce persoane de rang înalt le-ar conduce sau ar fi implicate în activitatea lor.
Şi ar mai fi ceva. Ca soldaţii americani de la Deveselu să-şi păstreze instinctele în pantaloni sau, dacă nu pot, să-şi aducă prostituate din ţara lor, nu să rîvnească la elevele din Caracal!
Mai ales că Hans Klemm declarase recent: „SUA se angajează să lucreze cu românii pentru a elimina traficul de fiinţe umane. Îndemnăm ferm toate guvernele să combată traficul de persoane prin servicii de protecţie cuprinzătoare şi concentrate pe victime, prin măsuri de prevenţie a infracţiunilor care vizează direct tacticile traficanţilor şi informează mai bine comunităţile şi prin acuzarea şi condamnarea traficanţilor, pentru a-i face să răspundă penal pentru faptele lor. (…)