Larisa Negru, persoană adoptată: Adopția – o naștere din inimă / Marșul pentru Viață București 2026

Discursul Larisei Negru, care a fost adoptată, la Marșul pentru Viață 2026 de la București:

Există copii care, atunci când pierd un părinte, simt că întreaga lume se prăbușește ca un castel de nisip spulberat de vânt. În tăcerea lor se nasc întrebări grele, simple și zdrobitoare: „Ce va fi cu mine? Mai am vreo șansă?”

Am fost și eu un astfel de copil. Și totuși, astăzi sunt aici, pentru că în mijlocul încercărilor mele Dumnezeu nu m-a părăsit. Viața mea nu a rămas fără o mână întinsă, fără un glas care să șoptească: „Nu ești singură.”

M-am născut într-o familie cu zece copii. Viața nu era ușoară, dar avea căldură, pentru că mama mea era lumina căminului nostru. La doar șase ani însă, mama mea biologică a plecat la ceruri. Tatăl meu, copleșit de durere și de propriile slăbiciuni, nu mai putea să ne poarte de grijă nouă copiilor.

După un an de la plecarea mamei am primit un dar neprețuit, un dar la care nu mă gândeam și la care nu am sperat vreodată. În viața mea și a celor doi frați mai mici au apărut doi oameni minunați – cei care aveau să ne devină părinți.

Momentul în care ne-au luat acasă a fost atât de firesc, încât din clipa în care am urcat în mașină pentru noi a început o nouă viață. Dumnezeu ne dăruise alți părinți, cărora din prima clipă le-am spus „mami” și „tati”.

Certitudinea că suntem copiii lor, născuți nu din trup, ci din inimile lor pline de iubire, ne-a dat curajul să pășim cu încredere în această nouă familie.

Eu am început școala chiar în anul în care am venit la părinții mei. A fost un moment dificil pentru mine, dar și pentru ei. Eram derutată, nu știam nici măcar să țin bine creionul în mână. Și totuși, și în acest moment delicat pentru mine, Dumnezeu a lucrat prin oameni minunați – în mod special prin pr. Vasile Gavrilă și prin toți profesorii Liceului Teoretic

„Sfinții Trei Ierarhi”. În această școală nu am fost doar elevă; am fost văzută, înțeleasă și încurajată constant.

Au fost momente în care m-am întrebat de ce Dumnezeu a rânduit lucrurile așa, de ce nu ne-am născut direct în sânul acestei familii minunate. Am înțeles însă mai târziu că această experiență de viață m-a format: m-a învățat să mă bucur de prezența fiecărui om în viața mea și să fiu recunoscătoare.

Prin jertfa lor și prin iubirea lor necondiționată, părinții noștri ne-au ridicat pe mine și pe frații mei. Ne-au oferit un „acasă” – nu doar un loc fizic, ci un spațiu al inimii, unde am învățat că iubirea adevărată trece peste orice încercare.

Părinții mei sunt pentru mine icoane vii de blândețe, jertfă, iubire necondiționată, smerenie. Prin ei am învățat ce înseamnă să iubești cu adevărat.

Pentru mine, acest proces a fost șansa unei noi vieți – una în care L-am cunoscut pe Dumnezeu, am primit în dar cei mai minunați părinți, iar la puțină vreme am primit și o surioară minunată, un alt dar neprețuit al lui Dumnezeu.

Nimic din ceea ce sunt astăzi nu este doar meritul meu. Am terminat facultatea ca șefă de promoție și am primit premiul pentru cea mai bună lucrare de licență în domeniul științelor umaniste – o lucrare care poartă chiar povestea mea: „Adopția – o naștere din inimă”.

Dar în spatele acestor reușite stă mâna lui Dumnezeu, lucrând prin oameni: prin părinții mei, prin profesorii Liceului Teoretic „Sfinții Trei Ierarhi” și prin toți oamenii dragi care au fost lângă mine, m-au susținut, m-au încurajat și m-au ajutat.

Pentru mine, Marșul pentru Viață înseamnă să fii lumină în întunericul altuia.

Înseamnă să nu întorci privirea atunci când cineva suferă. Să nu judeci. Să fii prezent, să fii sprijin. Să știi să spui, la timpul potrivit: „Nu ești singur.”

Dacă am învățat ceva din viața mea, este că fiecare dintre noi poate deveni speranța cuiva. Nu trebuie să facem lucruri mari sau extraordinare. Este suficient să fim prezenți, să fim o mână întinsă, să fim glasul care spune: „Nu ești singur.”

Discursuri:

Teodora Diana Paul: Solidaritatea pentru amândoi – pe înțelesul tuturor / Marșul pentru Viață București 2026

Cristian Budău: Să nu o împingi spre o alegere pe care sufletul ei nu și-o dorește. Prin tăcere. Prin distanță. Eu asta am făcut / Marșul pentru Viață București 2026

Mara Epuraș, Centrul Maternal Sf. Elena: Schimbarea nu ține de cât de mare ești, ci de cât de mult îți pasă / Marșul pentru Viață București 2026

Maria Czernin, Pro-Life Europe: Adevărul dă viață. Să nu ne fie teamă să-l rostim / Marșul pentru Viață București 2026

Comunicat post-eveniment Marșul pentru Viață 2026 – „Solidaritate pentru amândoi”