Alexandra Nadane a participat la o dezbatere despre avort miercuri seară, în emisiunea online „În opoziție” realizată de Denise Rifai și transmisă live pe canalul de Youtube Gândul. Joi, pe pagina de Facebook a Alexandrei Nadane a apărut un guest-post cu 5 observații despre discuție și câteva comentarii ale internauților.
Dezbaterea de la emisiunea „În opoziție” a Denisei Rifai a avut câteva fire roșii, replici și comentarii din care se pot învăța două lucruri: e ușor de discutat despre avort, dar e greu de sprijinit concret femeia însărcinată aflată în dificultate; comunismul a trecut, dar nu avem imunitate la ideologie totalitare, așa cum este și cea a avortului.
5 elemente de la dezbatere
1. Alexandra Nadane: „Vă puteți uita în ochii unei femei care a pierdut un copil în primul trimestru și să îi spuneți că ce a pierdut nu e un copil?”
Gabriel Diaconu (doctor psihiatru): „Da, fac asta de 15 ani.”
Avortul este irațional. Avortul este inuman, față de copil. Avortul este irațional față de maternitatea femeii. Dar când avortul te face să fii irațional față de durerea unei femei care a pierdut un copil prin avort spontan și să îi spui că nu a pierdut un copil, aceasta este definiția perfectă pentru noaptea minții și a inimii.
2. Datoria statului de a deconta avortul la cerere este cam la fel ca datoria statului să deconteze țigările celor care doresc să fumeze. Doar că rezultatul ar produce mult mai multe victime și le-ar produce imediat.
3. „Dreptul” la avort este ca „dreptul” la sclavie. Este de înțeles că cei care își „rezolvă” problemele prin ele doresc să le permanentizeze.
4. Este incredibilă invocarea continuă a tragediei femeilor care au murit în timpul comunismului în urma avorturilor ilegale și tăcerea absolută în cazul tragediei copiilor morți în perioada comunistă prin avort – minim 14 milioane.
Am rămas cu meteahna ascunderii marilor adevăruri din timpul comunismului.
5. În România nu se pot număra avorturile pentru că nu vrem să le numărăm
Ies prea multe, mult prea multe și nu dă bine – așa că doamna Andrada Cilibiu poate să nege cu ușurință că 95% dintre avorturile la cerere se fac la presiunea bărbaților sau prin neasumarea responsabilității pentru copil de către bărbați, pentru că asta e statistica din SUA, iar România nu știm măcar câte avorturi se fac, darămite cauzele lor. Probabil e tot ca în SUA, dar trebuie studii.
Comentariile internauților
Pe lângă moderatoare și invitați, pe live chatul emisiunii au fost postate câteva comentarii care merită comentate. Iată o parte dintre ele (textele de pe live chat sunt între ghilimele).
„Despre igiena avortului, o femeie care a avut parte de ea a spus așa: Avortul pe care l-am făcut a fost o operație în condiții de maximă igienă care s-a soldat cu cea mai mare mizerie din viața mea”.
În cazul avortului este exactă zisa: „operația reușită, pacientul este mort”!
„Exista și adopția dacă nu este dorit copilul”
EXACT! Dar cei pro-avort sunt pro-avort, iar adopția îi cam încurcă!
„Traficul de persoane alimentează clinicile de avort, că o prostituată însărcinată nu mai e bună de muncă.”
Da, dar dacă nu îți pasă că un copil moare nu îți pasă nici că o femeie e traficată și, în final, nu îți pasă nici că acea femeie este traficată în continuare, iar copilul ei este mort. În schimb, te auto-numești „eliberator al femeilor”.
„Asta se întâmplă și în alte cazuri, să fim chemați la cabinetul privat, nu are legătură cu subiectul.”
Da, este ipocrit și lacom doctorul – ginecolog sau de altă specialitate – care nu vrea să facă o intervenție la stat, ci te cheamă la privat doar pentru a mai lua niște bani, nu din motive că are timp mai mult să aloce pacientului (e real și posibil și acest motiv), dar asta nu schimbă caracterul fundamental al avortului: distrugerea vieții unui copil, cu toate efectele pe care așa ceva le va aduce în viața femeii.
„Cine poate obliga un medic sa omoare prunci?”
Răspunsul e simplu: susținătorii avortului. De ce? Pentru că așa vor și fac presiuni să poată.
„Ginecologii cu conștiința sensibilă să opteze pentru alte specialități. Să fie interzisă prin lege posibilitatea ginecologului de a refuza femeilor dreptul la avort.”
În timpul comunismului, copiii celor considerați cu origine nesănătoasă nu aveau dreptul să facă facultate, pentru că era posibil ca ei să moștenească gândirea părinților. Iar majoritatea instituțiilor cu un număr mare de membri aveau un activist de partid care controla ca ei să fie pe linia partidului. Asta a dus la scăderea profesionalismului, pentru că cei care nu urmau linia partidului nu erau promovați sau pur și simplu erau dați afară, dacă nu erau direct arestați.
Recunoașteți tiparul totalitar în dorința comentatorului de mai sus?
„Doamna Coordonator de emisiune, dvs. respectiv invitații dvs cum ar fi fost să fiți eliminați încă din pântecul mamei dvs?!…, doar erați ca și niște plante care se mănâncă la micul dejun, conform domnului doctor!”
Înțeleg că doamna Denise Rifai are nevoie de profesioniști în diferite domenii în emisiune, dar poate va reuși să găsească profesioniști care pot să facă diferența între copiii din burtica mamei și cerealele rupte de pe câmp și mâncate la micul dejun.
„Dragi medici, ce ziceți in jurământul lui Hipocrate?”
Ce să zică, unii îl respectă, alții spun că viața copilului nu începe la concepție ci când cred ei, deși asta nu îi absolvă de încălcarea eticii fundamentale a practicării medicinii – să nu ucizi, Hipocrate spunând clar: „nu voi da otrăvuri [care să ucidă], nu voi îndemna la așa ceva și nu voi da femeii ierburi avortive”.
„Militează pentru dreptul unui embrion, însă după ce se naște copilul pa și la revedere”
A fi pro-viață înseamnă a te sprijini femeia și copilul în continuare, și după naștere. În schimb, avortul spune copilului avortat „pa și la revedere”, deși nu mai are nicio șansă să îl aducă în viață.
„Studiile arata ca inima bate de la 16 zile de la concepție. Daca avortul nu este ucidere atunci ce este?”
Există un refuz sistemic al susținătorilor avortului să recunoască caracterul de om al copilului nenăscut. Pot să aibă în față absolut toate datele biologice despre viața intrauterină, însă susținerea absolută a avortului îi face să nege faptul că este un om în uterul femeii însărcinate.
„deci dacă nu ai CNP nu ești om…”
A zis-o domnul doctor, ca unul dintre argumentele că în uter nu este un om. Pare ridicol, dar nu este: privarea de caracterul de om este un instrument care a stat la baza tuturor regimurilor totalitare, iar se se face prin orice mijloace convenabile, de la culoarea pielii, la etnie sau rasă și până la lipsa CNP-ului…
„Cât timp se află în interiorul femeii, îi aparține si ea decide, nu noi”
Acest principiu este o aplicare precoce a principiului „eu te-am făcut eu te omor”.
„Culmea, exista o lege conform căreia copilul nenăscut este moștenitor de drept în cazul în care tatăl său moare cu până la 10 luni înainte de naștere. Interesant. Legal vorbind, copilul este persoană”
De la concepție moștenim ADN-ul tatălui și al mamei. De la concepție suntem copilul lor. Niciodată în viață nu vom fi copilul altcuiva decât copilul lor, iar tatăl și mama vor fi tatăl și mama noastră, chiar dacă nu îi cunoaștem etc.
„Acest doctor a văzut cum se face avortul, cum se omoară un copil și el, bărbat, spunea femeilor care pierd sarcina în primul trimestru ca nu e nicio problemă, ca li se pare ca au pierdut un copil?”
A spune unei femei care a pierdut un copil prin avort spontan că nu a pierdut un copil este singura afirmație compatibilă cu a spune că prin avortul le cerere nu moare un copil. Că dacă e copil cel pierdut prin avort spontan, e copil și când viața lui e oprită prin avort la cerere! Deci domnul doctor și susținătorii avortului nu au altă ieșire decât să nege tuturor copiilor nenăscuți calitatea de oameni.
„Despre dreptul inviolabil la viață ce ne spuneți?”
Susținătorii avortului nu vorbesc despre dreptul la viață, așa cum comuniștii nu vorbeau despre proprietatea privată, deși pe aceasta au confiscat-o ca să facă statul proprietar asupra bunurilor oamenilor. Așa cum proprietatea privată era văzută ca un „moft”, viața copilului e și ea ceva opțional.
„Când nu suntem stăpânii vieții nu putem fii nici stăpâni morții! Este greu să iei ceva ce nu poți da înapoi! Clar.”
Da, marea dramă a celor implicați în avort este că, mai devreme sau mai târziu, își vor da seama că au greșit, distrugând ceea ce nu au creat și nu pot să redea vieții. Termenul de „întrerupere de sarcină” este fals pentru că dă impresia că după întrerupere poate urma reluarea sarcinii. Nu, după întrerupere copilul nu mai poate fi adus la viață, chiar dacă își dorește cineva și l-ar implora pe ginecologul care a făcut avortul să îi aducă copilul la viață.
„În ce constă demnitatea de a face avort? Adică de a omorî propriu copil?”
Când anulezi demnitatea vieții ajungi la „demnitatea avortului”.
„Daca o femeie vrea sa își taie o mână nimeni nu o va lăsa, chiar dacă e corpul ei. Medicul nu ii va tăia mâna, chiar daca ea dorește. Nu are acest DREPT.”
Medicii nu pot fi forțați să facă lucruri împotriva sănătății și a vieții, doar pentru că cineva vrea.
În timpul emisiunii s-a făcut o confuzie majoră între dreptul adică posibilitatea de alege avortul la cerere, fiindcă este legal, și categoria drepturilor fundamentale, pe care alții sunt obligați să ni le respecte de către legile statului. Statul nu poate obliga doctorul să ia viața unui copil pentru că cineva vrea, iar el are la îndemână instrumentele prin care se poate face asta.
„Zice domnul doctor: voi sunteți cele care găzduiți și dați viață. Înainte zicea ca femeia care a pierdut sarcina nu a pierdut un copil.”
Oratoria este tentantă și trece ușor de marginile logicii. Tot domnul doctor a zis că viața umană începe înainte de concepție, prin visare. Probabil după aceea se oprește și revine pe la naștere. Hocus-pocus, așa se face medicină alchimică cu viața copiilor nenăscuți!
„În Romania anului 2024 femeile aflate într-o situație delicată nu primesc consiliere și susținere decât de la câteva centre în țară, nesusținute financiar de stat /neintegrate în spitale.”
Corect și dramatic, nu doar pentru stat, ci pentru noi, ca oameni care nu facem ce ar ține de fiecare dintre noi. Nu doar statul poate să facă, ci și noi putem face, mai ales dacă ne unim puterile și resursele.
„A fi pro avort înseamnă a fi pro alegere, a alege ce sa faci mai departe într-o manieră responsabilă. A fi pro viată înseamnă a fi pro să aduci pe lume un copil indiferent de consecințe.”
Ambele afirmații sunt false.
Moartea copilului este o consecință sigură a avortului – deci cum este avortul o alegere făcută într-o manieră responsabilă?
Iar după aducerea pe lume (după naștere, de fapt, că omul vine pe lume la concepție) rămân multe opțiuni și se poate alege dintre ele cea mai potrivită, deci nașterea nu este obligatoriu o consecință dezastruoasă. Iar cine sprijină pe mama înainte de naștere, sprijină de obicei și după naștere. Pe de altă parte, adopția este cea mai neglijată și este soluția care ar putea deveni standard în cazul în care femeia/părinții nu pot asigura creșterea copilului. Un copil adoptat trăiește și se poate dezvolta, un copil avortat nu.
„Problema pe care vor să o discute e că de ce avortul nu e decontat. sunt și alte servicii medicale care nu sunt decontate de stat.”
Există un principiu al mentalității pro-avort: să consideri normal să rezolve alții ce dorești, chiar dacă aceia nu sunt de acord: avortarea copiilor pentru problemele și dorințele adulților; doctorii să facă avort la cerere, chiar dacă nu vor să ia viața unui copil; statul, adică toți oamenii cu salariu, să plătească avorturile la cerere, chiar dacă nu sunt de acord ca banii lor să fie folosiți pentru a lua vieții de copii fără apărare și a produce consecințe iremediabile pe termen lung femeilor, în timp ce sunt de acord ca banii lor să fie folosiți în sarcină și nașterea copiilor.
„Bă cumetrilor, până la 20 de săptămâni e o adunătură de celule chestia asta, nu e nici măcar embrion, darămite copil”
Aici răspunsul a venit într-un alt comentariu: „Țin să te anunț că și eu și tu și toți suntem o adunătură de celule într-un alt stadiu de dezvoltare”.
„Daca părinții tuturor celor din platou ar fi fost pro-avort, aceasta emisiune nu avea loc.”
Exact. Avortul anulează tot viitorul unui om care există deja și tot ce ar face acel om împreună cu alți oameni.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
