Emanuel Buta: „Privirea Alexandrei vine parcă să ne arate cum suntem, dar fără să ne judece”
de Emanuel Buta, Facebook
Privirea Alexandrei spune multe și ar trebui să o avem imprimată în minte și în inimă mult timp de acum încolo. Ea vine parcă să ne arate cum suntem, dar fără să ne judece, ci cu o bunătate rar întâlnită.
Nu merita această fată să sfârșească în felul în care a sfârșit azi dimineață, despre care nici nu vreau să mai amintesc, fiind extrem de crud.
Totuși, spre deosebire de cealaltă victimă (sau celelalte, este posibil, din păcate și asta) a psihopatului respectiv, ea a avut o șansă de scăpare. A stat de vorbă la telefon cu cei de la 112, le-a explicat prin ce a trecut și, după mai multe ore a fost localizată.
De la 04:00 dimineața până pe la 06:00, din ce am citit în presă, polițiștii nu au intervenit, pentru că procurorul de caz, Cristian Ovidiu Popescu (sper să nu fie informație greșită), a dispus să nu se intre. Situație complicată și pentru polițiști. Dacă intervii, te ia lumea tare că îi omori, că îi gazezi etc., dacă nu intervii, atunci ești parte la o crimă care se desfășoară efectiv sub ochii tăi, ceea ce, la fel, nu este admisibil sub niciun punct de vedere. În situația respectivă, de la primul apel, polițiștii aceia mascați care au ridicat-o pe biata Sorina din familia ei, puteau intra cu armele în mână să vadă de ce țipă fata aceea de 2 ore ca din gură de șarpe și de ce oare sună la 112 și spune prin ce trece și strigă după ajutor. Și, cu siguranță, o salvau dacă interveneau, indiferent de cât de brutală era această operațiune.
Tot din presă aflu faptul că procurorul care a gestionat cazul, menționat mai sus, este tot o persoană din aceasta care, nu de mult, se lupta și semna scrisori împotriva corupției. Tocmai ce spuneam într-o postare anterioară. Foarte mult le mai place să lupte teoretic împotriva corupției, să mai spună ceva de Biserică și să mai submineze nu știu ce partide, dar când vine vorba de viața unei tinere adolescente care moare sub ochii lor, dispar dintr-o dată.
În orice caz, până la clarificarea situației și tragerea la răspundere a celor care puteau face ceva și nu au făcut, ar trebui să spunem cu toții o rugăciune pentru Alexandra Mihaela și pentru Mihaela Luiza și pentru toți copiii și persoanele răpite, care au sfârșit într-un mod tragic.
Dumnezeu să le odihnească în pace în Împărăția Sa, pentru că pe pământ e aproape ca într-un iad din anumite puncte de vedere.
P. S. Sfântul Paisie Aghioritul spune undeva că „păcatele lipsirii” sunt foarte grave, ele însemnând să poți face binele, să știi de el, dar să nu-l faci. Transpus la viața din 2019, să vezi că există probleme grave în lume, dar să nu faci nimic. Nici măcar o postare pe fb, ceea ce poate reprezenta un minim de interes și de preocupare.