#alexandranuesingura: „Stai să îţi spun ce mi s-a întâmplat mie…”
O fostă colegă din Capitală, acum, la 26 de ani, îmi scrie:
„Iată ce am păţit la 11 ani. Trebuie să asculţi, e aceeaşi chestie cu lipsire de libertate. Eu cu prietena mea bună am ieşit din casă şi mergeam la dentist. Vecinul meu de etnie romă care cred că se ocupa cu trafic de persoane şi alte măgării începe să ne urmărească.
Opreşte maşina lângă noi, era cu alt individ. Se dau jos şi ne bagă cu forţa în maşină şi demarează în trombă. Reuşesc să-l conving pe individ să-l fac să iasă din maşină spunându-i că am crescut alături de fiica sa şi că mă va bate tata rău dacă nu mă duc acasă. I-am spus tot felul de vrăjeli.
Apoi văd o maşină de poliţie şi fug. Le spun ce s-a întâmplat, însă între timp ăştia pleacă cu prietena mea în maşină. Ulterior am aflat că au dus-o într-un apartament.
De fapt ei ne răpiseră pentru că el o urmărea pe ea mai demult şi cumva voia să o scoată din ţară. Le povestesc poliţiştilor tot ce ştiu, eram disperată să nu i se întâmple ceva.
Curios, când le-am spus numele lui au scos telefonul şi l-au sunat, aveau numărul lui în telefon. I-au spus că trebuie să elibereze fata neapărat.
El le-a spus că fata nu e la el, că habar nu are despre ce e vorba. Între timp au venit şi părinţii mei lângă maşina de poliţie şi au încercat să mă calmeze. Tot în acest timp el a eliberat-o pe Andreea la mine în faţa porţii şi a fugit.
La el acasă, le-a spus poliţiştilor că dormea şi că l-au trezit din somn. Soţia lui confirmând acest lucru. Evident că minţeau amândoi.
Depunem plângere la Secţia 12 împreună cu declaraţia unui martor care a asistat la toată scena. Ce crezi că s-a întâmplat după un an?
Vine decizia cu clasare pe motivul că el nu a recunoscut nimic şi a fost crezut pe cuvânt. Norocul meu a fost că după câteva luni a fost arestat pentru altceva şi nu mi-a mai fost frică să merg pe stradă.”
Deci, despre ce vorbim? Credeţi că s-au schimbat ceva şefi de state, de guverne, de poliţie de atunci?”