Prof. Univ. Dr. Paul Dobrescu, fost rector SNSPA: „America profundă a decis. Dar cine a activat America profundă?”
La ora când scriem aceste rânduri, rezultatele prezidențialelor americane se cunosc. Victorie detașată a lui Donald Trump, în orice caz mai detașată decât puteau spera chiar și susținătorii săi cei mai înfocați. Momentul este delicat și complicat. Prea multe voci – inclusiv voci importante europene – au susținut candidatul democrat. Vocile presei – americane și internaționale – au fost, preponderent, de partea aceluiași candidat democrat. Până și partidul republican nu a fost, în întregime, de partea propriului candidat. Atunci, cum se explică victoria?
Formula standard: a fost un candidat anti-sistem. Adevărat, dar va trebui să ne întrebăm: de ce și de când sistemul a devenit atât de antipatic, atât de nedorit? Rezultatul alegerilor recente din America se cer corelate cu urmările crizei din 2008. Cu evoluția inegalitară a SUA din ultimele decenii. Criza a izbucnit în sistemul bancar (întruchipare a sistemului). A fost cineva pedepsit pentru gravele erori ale sistemului bancar? Nu, reprezentanții sistemului au continuat să încaseze bonusuri, să se bucure de privilegii, în timp ce pagubele produse au fost acoperite din bani publici. A fost cea mai mare convertire din istorie a unor datorii private în datorie publică, un transfer al datoriei de pe umeri privați pe umeri publici. Datoria publică a SUA depășește valoarea PIB-ului acestei țări; numai dobânzile la datorii se ridică la peste 200 de miliarde dolari, anual, cam cât surplusul comercial al Germaniei, ori al Chinei.
Veți spune: dar America este bogată, este performantă… Da, dar bogăția se împarte tot mai inegal. 1% din cei mai bogați americani își însușesc peste 20 de procente din avuția creată anual. Pe când în Danemarca – țară cu același PIB per capita – unui procent din oamenii cei mai bogați nu îi revin decât 7% din valoarea nou creată. Pe umerii cui se așează această diferență enormă? Pe umerii oamenilor obișnuiți. Clasa de mijloc – fala istorică a societății americane – a scăzut dramatic. În ultimii 10 ani salariile au crescut doar cu 3 procente, pe când prețul caselor cu 50%. Au crescut mult taxele școlare. Circa 90 de procente din absolvenții marilor universități americane sunt fiii foștilor absolvenți; ceea ce arată că elita se perpetuează, că visul american a devenit o iluzie, că societatea americană se află într-un real blocaj. „Sistemul”, adică angrenajul de structuri și mecanisme care a adus-o în această situație, a generat o imensă nemulțumire și frustrare. Această nemulțumire și frustrare l-a creat pe Trump și l-a propulsat pe prima poziție a țării. A fost un candidat contestat, am putea spune puțin competitiv pentru o asemenea funcție. Vă dați seama câtă nemulțumire s-a acumulat în America, dacă a făcut din Donald Trump – condidatul de care se deziceau cele mai multe voci oficiale – câștigătorul cursei? Dacă ar fi să reținem chiar și numai această corelație, ne putem da seama nu doar de starea reală a Americii, ci și de marile răspunderi care revin noului președinte.
Citește și Alegeri SUA: Donald Trump versus Hillary Clinton în chestiuni pro-viață și pro-familie
Dacă ar fi să judecăm după primul său discurs – intervenit la puțină vreme de la aflarea rezultatelor – Donald Trump, președintele, se deosebește net de Donald Trump, candidatul. Un discurs cumpătat, un discurs care a afirmat clar: „Vom reînvia visul american”. Deci un gen de declarație de război la adresa inegalitarismului care se accentuează și care afectează chiar bazele economiei de piață.
Victoria lui Trump reconfirmă și consacră un adevăr fundamental: ne aflăm într-o perioadă de reașezare a lumii. Izvorul acestei reașezări este asociat cu izbucnirea crizei. Continuarea este întruchipată de cele trei mari conflicte ale momentului: Ucraina, Orientul Mijlociu și Marea Chinei de Sud. Brexit și recentele alegeri din SUA arată că procesul de reașezare a „urcat” la etajul politic din fiecare țară și are deja coloratura națională. Ultima mare superputere mondială (Marea Britanie) și actuala superputere (SUA) ne anunță că sunt preocupate de propria evoluție. Este ca și când ar cere un răgaz – și un tip de încuviințare mondială – pentru a se întoarce spre ele însele, după o perioadă în care atenția a fost prea mult focusată pe probleme internaționale. La nivel național, agenda internă va prima de acum în agenda politică a Americii. Adevăr valabil pentru toată lumea. Urmează o perioadă în care statele vor redeveni actorii principali ai vieții internaționale. Sperăm să nu fie și o perioadă de adevărat egoism statal. Cel puțin din partea marilor puteri.
Citește și Ghidul alegătorului american pro-viață: Trump versus Clinton în chestiuni referitoare la viață și căsătorie
În oceanul de comentarii care au apărut după comunicarea rezultatelor, s-a afirmat că testul fundamental al noii administrații va fi reprezentat de reașezarea relațiilor cu Rusia. Este un lucru care nu mai trebuie subliniat, dar nu este testul fundamental. Rusia este o superputere militară, iar relațiile cu Moscova sunt foarte importante pentru liniștea globală. După opinia noastră, testul fundamental al politicii externe americane este cel reprezentat de situația din Asia Pacific. Istoria dă în fiert în Asia de Est, ne place sau nu ne place. Acolo unde SUA se întâlnește față în față cu a doua putere economică a lumii, cu China, se va consuma o jumătate din acest test.
Cealaltă jumătate este reprezentată de întâlnirea cu „sistemul” pe care Donald Trump l-a învins în alegeri. Una este să învingi într-o bătălie și cu totul altceva să ieși victorios într-o înfruntare de poziții. Aceasta este marea miză a mandatului pe care îl va avea Donald Trump. Nespus de dificilă această dispută. Că vrem sau nu să recunoaștem, multe din slăbiciunile Americii sunt asociate cu probleme economice și sociale. Care nu se rezolvă de pe o zi pe alta. Iar cine a citit „testamentul” lui Barack Obama pe care îl transmite viitorului președinte își va da seama ce pondere au probleme, cum ar fi lupta împotriva inegalității, însănătoșirea sistemului bancar etc.
Nu putem, în încheierea acestor notații, să nu amintim ceea ce spunea Paul Volker, unul din cei mai proeminenți președinți ai Rezervelor Federale, imediat după izbucnirea crizei:
Nu-mi place direcția în care se îndreaptă această țară de ceva vreme, în multe sensuri. Economia ar putea fi o parte a problemei, dar e doar o parte mică din problema acestei țări.
Și continuă, făcând referire la întrebarea care se adresează, repetat: aveți încredere în guvern?
Acum 20-30 de ani, răspunsurile pozitive însumau 70%. În prezent sunt între 20-30%.
Da, refacerea încrederii, care nu s-a erodat doar în ultimii ani, ci în ultimele decenii este problema centrală a Americii. Și a Europei. Și, dacă ni se permite, a României. Deocamdată, America a avut curajul să se privească, sincer, în oglindă. Din păcate, a făcut-o nu sprijinită de elitele sale, de oamenii care ar fi trebuit să vadă mai departe, ci de nemulțumiți. Va învăța ceva din acestă lecție dură Europa și România? Noi credem că nu, că vor continua să se legene în îmbrățișarea corectitudinii politice, această poliție modernă a gândirii.
Sursa: Convorbiri Europene
Sublinierile aparțin redacției Stiripentruviata.ro
Citește și Comentariile cititorilor Hotnews la un articol despre cum a reacționat presa americană la victoria lui Trump
Citește și Filip-Lucian Iorga, istoric, despre alegerile din SUA: „Trump are păcate, e slobod la gură, dar alegerea lui marchează o grea lovitură la adresa marxismului cultural”
Citește și Adrian Sârbu, regizor, despre alegea lui Trump ca președinte al SUA: „Cowboy împotriva sistemului”
Citește și Prof. Univ. Dr. Paul Dobrescu, fost rector SNSPA: „America profundă a decis. Dar cine a activat America profundă?”
Citește și Unii nu știu să piardă: Trump, amenințat cu moartea pe Twitter
Citește și Susținătorii lui Clinton au refuzat rezultatul alegerilor prin proteste care au devenit violente
Citește și Mike Pence, viitorul Vicepreședinte al SUA, se declară „creștin, conservator, republican – în această ordine”
Citește și Paul Ghițiu, jurnalist: „Adevărata față a progresiștilor: Twitter, copleșit de îndemnuri ca Trump și Pence să fie asasinați”
Citește și Frenezie postelectorală: suporterii lui Trump o încasează în viață și pe film, cei ai lui Clinton se victimizează pe Twitter fără dovezi
Citește și De ce am votat cu Donald Trump: Nu mă tem că voi fi o musulmană în America lui Trump, dar mi-ar fi fost frică de o Americă a lui Hillary!
Citește și Stânga globalistă și democrația
Citește și H.R. Patapievici (1995), texte mereu actuale, azi cu atât mai mult: „Comunismul american”. Ce este corectitudinea politică
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
