EXCLUSIV: Antonia Tully, SPUC, Marea Britanie – „Între persoane de același sex, scopul și însuși conceptul căsătoriei sunt întoarse pe dos”
Interviu de Ștefania Armanca
Rep.: Recent, ați conferențiat în România despre experiența părinților englezi cu orele de educație sexuală la care participă copiii lor. Ați prezentat unele materiale educaționale care se folosesc în școlile publice din Marea Britanie și care îi învață pe copii că pot adopta altă identitate sexuală, pregătindu-le mintea pentru acceptarea ideii că relațiile între persoane de același sex sunt normale. Cum s-a ajuns aici?
În Marea Britanie, în 2013, s-a legalizat căsătoria între persoane de același sex, în ciuda masivelor proteste publice. Premierul David Cameron nu a vrut să asculte nicio obiecție, iar legea a trecut de Camera Comunelor.
Societatea Britanică pentru Protecția Copiilor Nenăscuți (SPUC), pentru care lucrez, a organizat o campanie împotriva căsătoriei între persoane de același sex, din două motive:
- În primul rând, instituția căsătoriei între un bărbat și o femeie este cea mai protectivă pentru copiii nenăscuți. Un copil nenăscut prezintă un risc de patru până la cinci ori mai mare de a fi avortat [1] dacă a fost conceput în afara căsătoriei.
- Al doilea mesaj al campaniei a fost că legalizarea căsătoriei între persoane de același sex va fi imediat urmată de promovarea în școli a relațiilor între persoane de același sex – și chiar așa s-a întâmplat.
Evident că, în timp ce în Parlament se discuta legea, mulți au adoptat atitudinea: „Nu-mi pasă. Dacă doi oameni se iubesc și vor să se căsătorească, nu mă afectează pe mine în niciun fel”. Dar ne afectează pe toți, toată țara, chiar dacă unii încă nu ne dăm seama de asta – iar cel mai afecați sunt părinții care au copii la școală.
 |
 |
 |
 |
O serie de organizații care promovează drepturile homosexualilor au intrat în școli, pur și simplu îndoctrinând copiii tineri și ușor impresionabili cu ideea că nu este nicio diferență între căsătoria dintre bărbat și femeie și cea între persoane de același sex. Sunt câteva organizații care militează pentru drepturile homosexualilor și care se duc în școli, pur și simplu îndoctrinând copiii [2], care au o vârstă fragedă și sunt ușor impresionabili, cu ideea că nu există nicio diferență între căsătoria dintre un bărbat și o femeie și cea dintre doi bărbați sau două femei. Cam aceasta este cultura promovată la ora actuală în Anglia.
Rep.: Cum explicați diferența majoră [3] dintre căsătoria heterosexuală și așa-zisa „căsătorie între persoane de același sex”? Unii nu mai par capabili a sesiza această diferență. Spun că e vorba de iubire și atât.
Da, ideea că nu contează dacă e vorba de un bărbat și o femeie sau de doi bărbați ori de două femei este fundamental falsă. Dacă ne uităm la diferențele de natură fiziologică [4] și emoțională [5], relațiile între doi bărbați nu sunt echivalente cu cele dintre un bărbat și o femeie. Există tot mai multe dovezi documentate care arată efectele devastatoare de natură fiziologică ale relațiilor homoesexuale [6], precum și efectele la fel de periculoase asupra sănătății mentale ale acestui tip de relație [7].
Față de heterosexuali, la nivel fiziologic, dar și mental, bărbații implicați în relații homosexuale active au o sănătate mai proastă.
În plus, odată ce înscrii cu literă de lege faptul că doi bărbați se pot căsători și pot forma o familie, negi în mod automat dreptul copiilor din acea familie de a avea o mamă și un tată. Acesta este miezul problemei. Ce înseamnă acasta pentru copii? În mod tradițional, acolo unde e vorba de un bărbat și o femeie dedicați unul celuilalt și copilului prin căsătorie, copilul se bucură de o poziție sigură, iar accentul cade pe copil în acel mariaj.
Dacă, însă, ai doi bărbați sau două femei într-o „căsătorie”, numai unul dintre cei doi va avea vreodată o legătură biologică cu copilul. Iar accentul se schimbă. „Căsătoria” între persoane de același sex înseamnă două persoane care își satisfac plăcerile sexuale, iar copilul vine abia pe locul doi, accentul principal nu mai cade pe el. Când copilul este produsul biologic al ambilor părinți (un bărbat și o femeie), ambele părți ale mariajului manifestă un interes natural foarte puternic în copil și bunăstarea acestuia. Nu aceeași situație avem în cazul „familiilor” formate din parteneri de același sex. În cazul lor, scopul și însuși conceptul căsătoriei sunt întoarse pe dos. Este important ce se întâmplă cu copiii.
Rep.: Practic, copilul servește cuplului homosexual, în timp ce, în cazul cuplului heterosexual, este cuplul cel care servește copilului.
Absolut! E foarte bine zis.
Desigur, argumentul homosexualilor este: „Păi când doi oameni se iubesc nu mai contează, pot crește un copil foarte fericit”. Dar încep să apară dovezi și studii care arată cum copiii crescuți de cupluri de același sex nu se dezvoltă la fel de bine ca cei crescuții de propriii părinți biologici căsătoriți – iar aceasta este valabil pe toate planurile: în ceea ce privește sănătatea, performanțele școlare, echilibrul mintal, capacitatea de a progresa în viață. La toate aceste capitole, copiii care au crescut timp de 18 ani în familii formate din părinții lor biologici au rezultate mai bune decât cei crescuți de un singur părinte și mult mai bune decât cei crescuți de cuplurile de același sex.
Astfel, a le oferi acestor cupluri posibilitatea legală de a avea copii înseamnă a permite crearea deliberată de copii puși într-o situație care îi dezavantajează [8].
Această situație nu se compară cu adopția, de exemplu, unde un cuplu răspunde cu iubire la o nevoie deja existentă: părinții naturali ai copilului nu pot avea grijă de el, iar cuplul preia această sarcină. Sau poate fi vorba de o mamă singură care nu și-a dorit copilul, având o sarcină neplanificată, sau de o căsătorie eșuată, în care unul dintre părinți rămâne să crească singur copilul.
Deși în toate aceste cazuri există aspecte care nu sunt deloc ideale, nu se pornește totuși cu ideea de a plasa copiii într-un context defavorizant [9]. Practic, pentru cuplurile de același sex sunt creați copii în mod special, care astfel sunt plasați într-o situație care nu-i avantajează. Iar acum au apărut tot mai multe studii care dovedesc aceasta [10].
Dar să nu uităm că sunt foarte puțini copiii crescuți de cupluri formate din persoane de același sex. Așadar, e destul de dificil să obții un eșantion suficient de reprezentativ de copii crescuți de lesbiene sau „părinți” gay. Și totuși studiile încep să apară. Până la urmă, despre asta este vorba: ce efect are asupra copiilor?
Rep.: Este adevărat că judecătorii din Marea Britanie preferă să dea copii spre adopție cuplurilor gay?
Chiar așa se întâmplă. Sunt agenții de adopție care le oferă în mod ostentativ copii cuplurilor gay. Dacă te uiți pe websiteurile lor, vei vedea, de exemplu, că organizează Săptămâna Adopției Gay, invitând deliberat cuplurile gay să vină să adopte. Cu câțiva ani în urmă, aveam câteva agenții de adopție în Anglia și Țara Galilor care aparțineau de Biserica Catolică. Atunci când au fost forțate să plaseze copii în adopție către cupluri gay, au preferat să taie legăturile cu Biserica. Așa că acum nu mai avem nicio agenție de adopție catolică. Au renunțat toate la luptă și plasează în adopție copii cu cupluri gay, deoarece nu mai tebuie să respecte vederile Bisericii.
Desigur, legea i-a obligat, dar și ei au renunțat prea ușor la luptă. Legea spunea că nu pot discrimina cuplurile gay. E foarte trist că în toată Anglia nu a rămas măcar o singură agenție de adopție care să se împotrivească acestei legi. Ba chiar într-o dioceză catolică se face și strângere de fonduri în favoarea agenției care nu mai ține de Biserică și care le dă copii spre adopție cuplurilor gay! Astfel, catolicii ajung să finanțeze această practică! Este un adevărat scandal.
Avem la ora actuală în Marea Britanie o cultură care nu permite să spui nimic despre homosexuali – nici cea mai neutră afirmație – fără să fii etichetat ca plin de ură și homofob. Suntem într-o poziție foarte ingrată.
Rep.: Acum câteva zile, designerii de modă Dolce & Gabbana au dat un interviu în care spuneau că singura familie este cea pe model tradițional. Iar Sir Elton John le-a cerut să nu mai îndrăznească să îi numească “sintetici”pe copiii săi născuți din mame surogat. Astfel, contrazicerea unei opinii și dezavuarea unui mod de viață sunt interpretate ca atac la persoană de către cei care nu împărtășesc acea opinie și își conduc viața exact după cea opusă ei. Cum comentați?
E simpatic că cei doi, Dolce & Gabbana sunt ei înșiși homosexuali, așa că situația devine ușor comică… Măcar recunosc cinstit un lucru: copiii au nevoie și de mamă, și de tată. Ați caracterizat bine resorturile reacției iscate. Nu fac decât să spună adevărul și tocmai asta inflamează comunitatea homosexualilor, iar acum s-a iscat o adevărată isterie a boicotului pentru produsele Dolce & Gabbana. Desigur, Elton John e o figură iconică. E împreună de multă vreme cu soțul său, David Furnish, cu care crește doi copii.
Dar, din multe puncte de vedere, ei nu sunt reprezentativi pentru cuplurile de homosexuali, deoarece majoritatea nici nu se căsătoresc. Noi am urmărit cu mare atenție ce s-a petrecut în țările unde a fost legalizată „căsătoria” între persoane de același sex. În primul an, fiind ceva nou, au fost câțiva care s-au căsătorit. Apoi totul s-a dezumflat complet, din cauză că în însăși natura relațiilor homosexuale nu se înscriu monogamia și fidelitatea – acestea nu fac parte din stilul lor de viață [11].
Rep.: Dar căsătoria între persoane de același sex este promovată exact așa, după imaginea oferită de cuplul Elton John-David Furnish…
Da. Dar este complet falsă ideea că homosexualii stau în relații monogame. Nu fac asta. Iar acest lucru se reflectă în sănătatea lor sexuală [12]. De exemplu, rata de infectare cu HIV și incidența SIDA sunt mult mai mari în comunitatea homosexualilor [13], deoarece au un stil de viață promiscuu. Dar desigur, o astfel de afirmație este profund incorectă politic, cu toate că ține de fapte [14]. Nimeni nu îndrăznește să afirme public acest lucru în Marea Britanie.
Elton John are un statut iconic, dar nu reflectă cu adevărat cea mai mare parte a comunității homosexuale [15], care nu practică relațiile pe termen lung [16].
Rep.: Atunci de ce pretind dreptul legal de a se căsători?
S-a discutat intens pe această temă în 2013. Se pare că presiunea de a legaliza căsătoria între persoane de același sex are mai degrabă scopul de a face un pas înainte cu lista de revedicări pentru drepturile persoanelor gay. Scopul este de fapt transformarea acestui stil de viață în ceva comun și larg acceptat la nivelul societății, conducând la normalizarea lui. Exact acest mesaj ajunge la copiii din școli: homosexualitatea este la fel de normală ca și heterosexualitatea. Copiii sunt ușor influențabili și nu înțeleg adevăratele implicații. Până cresc, nu mai ajung să gândească altfel decât că nu există nicio diferență între doi bărbați, respectiv două femei care se căsătoresc și un bărbat și o femeie care fac același lucru. Pentru că așa vor fi fost învățați să gândească.
Rep.: De ce nu vorbim despre următorii pași pe această cale ? Căsătoria a fost până acum înțeleasă ca unire dintre un bărbat și o femeie, în cadrul căreia are loc nașterea de copii. În logica înțelegerii căsătoriei ca încununarea unei relații de iubire, apar ceremonii bizare, precum cea din august 2013 când, trei lesbiene din statul american Massachusetts, Doll, Brynn și Kitten, au consfințit o căsătorie în trei; sau cea de anul acesta, în ziua îndeobște cunoscută sub numele Valentine Day, când trei bărbați gay din Thailanda, Joke, Bell și Art, au devenit primul trio gay „căsătorit”. Și să nu uităm că, în 2006, peste 300 de savanți americani au semnat declarația Beyond Same-Sex Marriage („Dincolo de căsătoria între persoane de același sex”), în care se afirmă că există și alte „tipuri legitime de familie”, care ar trebui recunoscute ca atare de către stat: printre acestea, și „gospodăriile formate din mai mulți parteneri iubitori, dedicați unii altora”. Cum comentați aceasta?
Adesea se pretinde că dragostea e totul, ca în cântecul faimoasei formații Beatles, “All you need is love”. Dar dragostea nu poate justifica orice combinație de persoane care formează o relație și care pretind că aceasta echivalează cu o familie formată dintr-un bărbat, o femeie și copiii lor. Căsătoria pe viață dintre bărbat și femeie are de a face, deisgur, cu dragostea, dar și cu angajamemtul acestora față de copiii pe care îi concep.
„Familiile” formate din persoane de același sex nu fac decât să justifice „drepturile sexuale ale adulților”. Ele nu se formează în mod primordial cu scopul creșterii de copii. Dacă tot facem din copii o prioritate, să încurajăm plasarea lor într-un mediu familial care să le priască, respectiv, în familii formate din părinții lor biologici căsătoriți. Colegul meu, John Smeaton, de la Societatea Britanică pentru Protecția Copiilor Nenăscuți (SPUC), a afirmat recent într-o conferință susținută în SUA: „Sacrificăm copiii pe altarul drepturilor sexuale ale adulților”.
Rep.: Relațiile de tip homosexual devin tot mai vizibile în societate, iar recent i-ați avertizat pe părinții din România că acestea vor fi promovate în școli (inclusiv la orele de educație sexuală) ca o cultură alternativă care trebuie cunoscută sau chiar îmbrățișată ca una legitimă. Credeți că aceasta va duce la o răspândire mai amplă a comportamentului homosexual în societate?
Cred că face copiii foarte vulnerabili. Rămâne de văzut în ce măsură acest tip de educație va influența comportamentul ulterior. Dar senzația mea este că face copiii și mai vulnerabili, mai ales dacă ne uităm la felul în care s-au petrecut lucrurile la noi cu educația sexuală, prin care copiii au fost hipersexualizați și îndemnați prematur să-și înceapă activitatea sexuală … Iar acum, în Marea Britanie, mai avem o tragedie – epidemia tăcută de boli cu transmitere sexuală.
Citește și Antonia Tully: „Faceți tot ce puteți pentru oprirea acestui tip de educație în școli!”
Rep.: Această epidemie arată cea mai mare creștere a incidenței BTS-urilor pe segmentul de vârstă în care se regăsesc adolescenții și tinerii de douăzeci și ceva de ani [17], deci tocmai cei care au beneficiat de educație sexuală la școală…
Da. Iar tragedia cu acest tip de infecții este că sunt asimptomatice. Mai ales la fete, al căror sistem reproducător este deschis și mai vulnerabil, nu apar simptome. Problemele sunt depistate abia pe la 20-30 de ani, când vor să aibă copii.
Întorcându-ne la chestiunea homosexualității, cred că modul în care s-a început promovarea acesteia în școlile publice britanice face copiii mult mai vulnerabili la adoptarea unui comportament homosexual. Îi dezorientează pe copii. Ei vor crește fără să aibă o idee clară despre ce înseamnă să fii femeie, respectiv bărbat – deoarece se promovează ștergerea granițelor dintre sexe.
Rep.: Dar se vorbea despre o predispoziție genetică la relaționarea de tip homosexual…
„Există o genă gay sau nu?” [18], este întrebarea prevalentă. Din ce am citit, răspunsul este nu [19]. Nu există o astfel de genă ca atare. Dar există o disciplină nouă, numită epigenetică, ce reprezintă o zonă științifică interdisciplinară complexă. Nu pretind că știu prea multe despre aceasta, dar în mare spune că factorii de mediu pot avea un impact profund asupra factorilor genetici. E un fel de combinație între natură și creștere, nu o alegere exclusivă a unuia dintre cei doi factori. Unii devin predispuși la comportament homosexual datorită unor factori de mediu precum creșterea, mai precis impactul emoțional asupra copilului în timpul creșterii. Ideea că te naști gay la fel cum te naști cu pielea neagră este tot mai puțin credibilă.
NOTE
[1] „La începutul anilor 2000, estimăm că 82% din avorturile la cerere au implicat femei necăsătorite, procent care în anii 1970 era de 60%. (…) În Japonia, … 89% din avorturile la cerere implicau femei necăsătorite în aceeași perioadă, în creștere de la 66% la finele anilor 1970. (…) În SUA, o treime din copiii concepuți în afara căsătoriei sunt avortați, iar în Japonia (posibil cu mult mai mult) peste jumătate.” (din studiul „Marriage, Abortion, or Unwed Motherhood? How Women Evaluate Alternative Solutions to Premarital Pregnancies in Japan and the United States” de Ekaterina Hertog and Miho Iwasawa, în Journal of Family Issues, 5 iunie 2011, online la: http://www.sociology.ox.ac.uk/materials/people/ehertog/Hertog-and-Iwasawa2011.pdf)
[2] „Ne acuză că exploatăm copiii, iar noi le răspundem «NUUU! Nu vrem să îi învățăm pe copii despre homosexualitate, jurăm! Nu e ca și cum v-am recruta copiii sau așa». Dar să fim sinceri—e o minciună. Noi chiar vrem ca educatorii să învețe generațiile viitoare de copii să accepte sexualitatea de tip queer. De fapt, însuși viitorul nostru depinde de asta. (…) eu și o mulțime de alți oameni chiar vrem să îndoctrinăm, să recrutăm, să învățăm și să expunem copiii la sexualitatea de tip queer ȘI NU E NIMIC ÎN NEREGULĂ CU ASTA.” („Can We Please Just Start Admitting That We Do Actually Want To Indoctrinate Kids?” de Daniel Villarreal, în Queer, periodic de cultură LGBT, online la http://www.queerty.com/can-we-please-just-start-admitting-that-we-do-actually-want-to-indoctrinate-kids-20110512)
[3] Vezi studiul „Comparing the Lifestyles of Homosexual Couples to Married Couples”, de dr. Timothy J. Dailey, Family Research Council, 7 aprilie 2004, online la http://theroadtoemmaus.org/RdLb/22SxSo/PnSx/HSx/MarrHoVsHet.htm
[4] „Expunerea la spermă are efect imunosupresor local, mai ales la nivelul rectului.” (din studiul „Sexual transmission of human immunodeficiency virus: virus entry into the male and female genital tract” de N.J. Alexander, în publicația de specialitate Fertility and Sterility, nr. 54, iulie 1990, online la http://www.popline.org/node/556539)
[5] „Persoanele homosexuale active au înregistrat o incidență mai ridicată a tulburărilor de ordin psihiatric în comparație cu persoanele heterosexuale active. Bărbați homosexuali prezentau o incidență de trei ori mai mare (2.93 odds ratio) a tulburărilor de dispoziție decât heterosexualii. Femeile homosexuale aveau o probabilitate de patru ori mai mare de a face abuz de substațe decât cele heterosexuale (4.09 odds ratio). De 2,7 ori mai mulți bărbați homosexuali decât heterosexuali au fost înregistrați cu două sau mai multe tulburări psihice de-a lungul vieții.” (din studiul „Same-sex sexual behavior and psychiatric disorders: findings from the Netherlands Mental Health Survey and Incidence Study – NEMESIS”, de T.G. Sandfort și colaboratorii, în Archives of General Psychiatry, ianuarie 2001, online la http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11146762)
[6] „Contactul sexual anal poate crește în mod substanțial riscul de transmitere a virusului, chiar dacă partenerul infectat este sub tratament antiretroviral. (…) Contactul sexual anal neprotejat reprezintă o practică de înalt risc pentru transmiterea HIV.” (din studiul „HIV transmission risk through anal intercourse: systematic review, meta-analysis and implications for HIV prevention” de Rebecca F. Baggaley și colaboratorii, în International Journal of Epidemiology, aprilie 2010, online la http://ije.oxfordjournals.org/content/early/2010/04/20/ije.dyq057.short)
[7] „Subeșantionul de persoane cu orientare homosexuală prezenta rate de tulburări mintale și comportament suicidar de la 1,5 până la 12 ori mai înalte decât cei a căror orientare era exclusiv heterosexuală.” (din studiul „Sexual orientation and mental health in a birth cohort of young adults” de David M. Fergusson și colaboratorii, în Psychological Medicine – publicație a Universității Cambridge din Marea Britanie -, nr. 7, iulie 2005, online la http://journals.cambridge.org/action/displayAbstract?fromPage=online&aid=315704&fileId=S0033291704004222)
[8] „69% din copiii crescuți de mame lesbiene și 57% din cei crescuți de tați gay au relatat că au primit ajutor social în copilărie, în timp ce acest procent este de numai 17% în cazul celor crescuți de ambii lor părinți biologici uniți prin căsătorie; 38% din copiii crescuți de cupluri de lesbiene se aflau la momentul studiului într-o schemă de ajutor social, în timp ce procentul celor crescuți de cupluri heterosexuale căsătorite aflați în această situație era de numai 10%. Jumătate din cei crescuți de părinți heterosexuali căsătoriți aveau o slujbă stabilă, dar numai un sfert din cei crescuți de mame lesbiene. Aceștia din urmă s-au dovedit statistic mai predispuși (19% vs. 8%) a apela la consiliere psihologică sau psihoterapie «pentru o problemă legată de anxietate, depresie, probleme de relaționare etc»”.
„23% din copiii crescuți de mame lesbiene au răspuns afirmativ la întrebarea dacă „un părinte sau îngrijitor adult i-a atins vreodată în mod sexual, i-a forțat să îl/o atingă în mod sexual sau i-a forțat să întrețină relații sexuale” – față de numai 2% din copiii crescuți de părinții lor biologici căsătoriți (31% din fetele crescute de mame lesbiene au răspuns afirmativ la această întrebare – față de numai 3% din fetele crescute de părinții lor biologici căsătoriți).”
(Extrase din studiul „How different are the adult children of parents who have same-sex relationships? Findings from the New Family Structures Study” de Mark Regnerus, profesor de sociologie la Univesrsitatea din Texas, Austin, în Social Sciences Research, iulie 2012, online la https://utah.instructure.com/courses/148246/files/16152146?module_item_id=723946)
[9] „Persoanele de orientare homosexuală au fost responsabile de 97% din cazurile de abuz fizic și molestare asupra copiilor în cazurile de custodie aflate pe rol la Curtea de Apel în SUA.” (din studiul „Homosexual parents a comparative forensic study of character and harms to children” de Paul Cameron și Kirk Cameron, în revista Psychology Reports, vol. 82, 1998, online la http://www.amsciepub.com/doi/abs/10.2466/pr0.1998.82.3c.1155?journalCode=pr0)
[10] „Din 1.388 de necroloage consecutive apărute într-un ziar de largă circulație publicat de comunitatea homosexualilor, 87 de bărbați gay care muriseră aveau copii, durata medie de viață a acestor părinți fiind de 47 de ani (în timp ce durata medie de viață a celorlalți 1.267 care nu aveau copii a fost de 38 de ani).” (din studiul „Homosexual parents” de Paul Cameron și Kirk Cameron, în revista Adolescence, vol. 31, 1996, online la http://psycnet.apa.org/psycinfo/1996-07024-001)
[11] „Trei sferturi din cei intervievați au descris non-monogamia ca pe ceva pozitiv, spunând că le conferă o supapă sexuală fără să fie nevoiți să mintă. Unii „jucau” independent, alții în grupuri de trei (threesome), iar aproximativ 80% au convenit să își povestească unul celuilalt câteva detalii sau chiar totul despre aventurile lor; restul au preferat politica „nu mă-ntrebi, nu-ți spun”. (din articolul „Many gay couples negotiate open relationships”, publicat în SF Gate, 16 iulie 2010, online la http://www.gaycouplesstudy.org/Many%20Gay%20Couples%20Negotiate%20Open%20%20Relationships%20-%20SFChronicle%20-%20071610.pdf)
[12] „Bărbații care fac sex cu alți bărbați formează 75% din toate cazurile de sifilis primar și secundar.” (comunicat oficial al CDC – Centrul American pentru Prevenția și Controlul Bolilor din 2012, accesibil online la http://www.cdc.gov/std/stats12/std-trends-508-2012.pdf)
[13] „Rata estimativă a incidenței virusului HIV în SUA: în creștere cu 21% pe segmentul de vârstă 13–29 de ani, determinat de o creștere cu 34% în cazul tinerilor bărbați care fac sex cu bărbați.” (din studiul „Estimated HIV Incidence in the United States, 2006–2009”, publicat în PLOSone, 3 august 2011, online la http://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0017502)
[14] „86% din noile infectări cu HIV apar în parteneriatele [gay] stabile. Reducerea contagiozității cu 75-99% prin administrarea de medicamente antiretrovirale e contrabalansată de o creștere cu 50% a comportamentului de risc cu partenerul stabil.”
„Majoritatea noilor infecții cu HIV în rândul homosexualilor din Amsterdam apar în relațiile stabile.”
(din studiul „The contribution of steady and casual partnerships to the incidence of HIV infection among homosexual men in Amsterdam”, de M. Xiridou și colaboratorii, publicat în revista AIDS, 2 mai 2003, online la http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12700453 și la http://journals.lww.com/aidsonline/Abstract/2003/05020/The_contribution_of_steady_and_casual_partnerships.12.aspx)
„Angajarea în comportamente sexuale riscante care favorizează transmiterea HIV poate fi percepută de unii ca o modalitate de a-și dovedi încrederea în partener.” (din studiul „The paradox of trust for male couple: When risking is a part of loving” de P. Appleby și oclaboratorii, publicat în revista Personal Relationships, 6/1999, 81-93)
[15] „Recensământul Online al Consumatorilor Gay și Lesbiene din 2003-2004 a trecut în revistă stilul de viață al unui număr de 7.862 homosexuali. Dintre cei aflați într-o relație la momentul studiului, doar „15% își descriu relația ca durând de 12 ani sau mai de mult” („Largest Gay Study Examines 2004 Relationships”, GayWire Latest Breaking Releases, www.glcensus.org)
„Prin comparație, 66% din căsătoriile heterosexuale durează de la 10 ani în sus (din studiul „First Marriage Dissolution, Divorce and Remarriage: United States” de Matthew D. Bramlett and William D. Mosher, Advance Data/Date prealabile, National Center for Health Statistics, 31 mai 2001).
„Cuplurile de același sex au șanse de 3,1 ori mai mari de a se despărți decât cuplurile heterosexuale care coabitează și de 11,5 mai mari decât cuplurile heterosexuale căsătorite.” (din studiul „Income dynamics in couples and the dissolution of marriage and cohabitation” de Matthijs Kalmij și colaboratorii, publicat în revista Demography, vol. 44, februarie 2007, online la http://www.baylorisr.org/wp-content/uploads/matthijs1.pdf)
„Majoritatea cercetărilor arată că aproximativ două treimi din cuplurile de bărbați care durează de peste cinci ani sunt în mod deschis non-monogame (Shernoff,LCSW, 2007). Doar 12% nu «jucau» în afara relației, conform studiului independent „Beyond Monogamy. Lessons from Long-Term Male Couples in Non-Monogamous Relationships” de autorii gay Blake Spears – specialist în studii de piață – și Lanz Lowen – trainer motivațional -, 10 februarie 2010, online la www.thecouplesstudy.com.
[16] „«Un parteneriat deschis [către relații cu persoane din afara acestuia] nu e incompatibil cu mariajul între persoane de același sex», a declarat [Blake] Spears, de 59 de ani [coautor al studiului „Beyond Monogamy. Lessons from Long-Term Male Couples in Non-Monogamous Relationships” / „Dincolo de monogamie. Lecții de la cuplurile cu durată lungă aflate într-o relație non-monogamă”]. Cel puțin jumătate din cei intervievați erau căsătoriți (…). „«Este o redefinire a căsătoriei», a spus Spears.” (din articolul „Many gay couples negotiate open relationships”, publicat în SF Gate, 16 iulie 2010, online la http://thecouplesstudy.com/wp-content/uploads/BeyondMonogamy_1_01.pdf)
[17] „Dintre persoanele heterosexuale diagnosticate în clinicile de medicină genito-urinară în 2013, tinerii (15-24 ani) prezentau cea mai mare rată de infecții cu transmitere sexuală: 63% din cazurile de Chlamydia, 54% din veruci, 42% din cazurile de herpes genital și 56% din cele de gonoree.”
„Și bărbații gay prezentau un grad disproporționat de incidență a BTS-urilor, ei formând 81% din cazurile de sifilis și 63% din cele de gonoree din totalul de pacienți de sex masculin ai clinicilor de sănătate genito-urinară. În acest grup, incidența gonoreei a crescut cu 26%, aproape dublu față de media națională din SUA, ceea ce reprezintă un motiv de îngrijorare, deoarece tulpinile microbilor care o provoacă sunt tot mai rezistente la tratament.”
(din statisticile minsterului de sănătate britanic – comunicat oficial al Public Health of England din 17 iunie 2014, accesibil online la https://www.gov.uk/government/news/sexually-transmitted-infection-risk-in-england-is-greatest-in-gay-men-and-young-adults)
[18] „Am luat în considerare și respins teoria evoluționistă speculativă conform căreia ar exista efecte din naștere asupra preferinței sexuale pentru persoane de același sex. Dimpotrivă, rezultatele noastre vin în sprijinul ipotezei că o socializare care nu pune accentul pe diferența dintre sexe în copilăria precoce și preadolescență conduce la preferința ulterioară pentru relații romantice cu persoane de același sex.” (concluzia studiului „Opposite‐Sex Twins and Adolescent Same‐Sex Attraction” de Peter S. Bearman și Hannah Brückner, publicat în American Journal of Sociology, vol. 107, nr. 5/martie 2002, online la http://www.jstor.org/discover/10.1086/341906?sid=21106261349723&uid=4&uid=3738920&uid=2)
[19] „Studii recente postulează factorii biologici ca bază primară pentru orientarea sexuală. Totuși, în prezent nu există dovezi care să susțină teoria biologică” (din meta-analiza „Human Sexual Orientation. The Biologic Theories Reappraised” / „Orientarea sexuală umană. Re-evaluarea teoriilor biologice” de Dr. William Byne și Dr. Bruce Parsons, publicat în Archives of General Psychiatry, vol. 50, 1993, online la http://borngay.procon.org/sourcefiles/Byne_Study.pdf).
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
