Antonia Tully, SPUC (UK): „Faceți tot ce puteți pentru oprirea acestui tip de educație în școli!”
Vă prezentăm transcrierea integrală a conferinței „Educația sexuală. Distrugerea copilăriei” de Antonia Tully, SPUC (UK), susținută în perioada 16-19 martie 2015 la București și Timișoara.
(Redacția)
Educația sexuală. Distrugerea copilăriei – prezentare de Antonia Tully, Society for The Protection of Unborn Children
Vreau să vă prezint o imagine a felului în care se desfășoară educația sexuală în Anglia și Țara Galilor, regiuni din Marea Britanie… și într-o mică parte din Scoția. Pentru a vă face o idee referitoare la ce se întâmplă în prezent acolo.
În prezent, în Anglia, educația sexuală nu este materie obligatorie în școli, dar majoritatea școlilor au introdus-o, ceea ce a devenit o problemă.
Vă voi descrie aici ce anume sunt învățați copiii din școala primară, care au vârste cuprinse între cinci și 11 ani. Majoritatea materialelor folosite pentru a preda această materie sunt foarte explicite. În multe școli, părinților nu li se spune ce vor vedea și vor auzi copiii lor. Astfel, părinții sunt excluși, ceea ce reprezintă o mare problemă.
Rezultatul: copiii sunt traumatizați de acest tip de educație. De aceea, am condus campania „Safe at school”, prin care am preluat mesaje online și apeluri telefonice de la părinții din toată țara, prin care aceștia mi-au povestit cum se desfășoară educația sexuală în școlile unde învață copiii lor.
Această educație explicită nu a fost introdusă în toate școlile primare, dar e în multe, mai ales în școlile primare catolice, unde educația sexuală e mult mai puțin explicită și e foarte important ca acestea să ofere un bun exemplu pentru celelalte.
Vreau să vă vorbesc despre programul educațional Livig & Growing, destinat copiilor cu vârste între 5 și 11 ani. Este un program secular folosit în foarte multe școli. Cele trei aspecte principale ale acestui program sunt:
– îi face pe copii să cunoască organele sexuale
– explică noțiunea de act sexual în mod foarte direct
– normalizează sexul în conștiința copiilor
Dar sexul nu este în mod normal parte din viața copiilor la această vârstă. În Marea Britanie există acum o preocupare foarte mare cu privire la sexualizarea copiilor în mass-media și pe internet, în modă și așa mai departe.
Dar ceea ce nu se recunoaște este că și cest tip de educație sexuală este un mod foarte „eficient” de sexualizare a copiilor.
Exemple de materiale educaționale cu privire la sexualitate, pentru copiii mici
De exemplu, iată un exercițiu pentru copiii de 5-7 ani. Ei trebuie să tragă linii între numele părților corpului și părțile din desen la care se referă. Ceea ce face acest exercițiu este să transforme intimitatea copiilor într-o chestiune publică. Majoritatea părinților nu le atrag copiilor atenția la propriile organe sexuale.
Acest program despre care vorbesc, Living & Growing, dar și alte programe similare, se folosesc de desene animate. Unul din aceste desene animate, destinate copiilor de 7-9 ani, prezintă un cuplu întreținând relații sexuale, cu o voce din off care explică ce se întâmplă. Am dat multe interviuri televizate legate de acest desen animat, iar producătorii TV îmi spuneau mereu: „Nu putem difuza desenul, e prea explicit”. Dar le este arătat copiilor de 7-9 ani la școală! Remarcați ipocrizia întregii situații!
Click aici pentru a vedea integral animația reclamată de părinți – părțile explicite nu au putut fi arătate la dezbaterea televizată de mai sus din cauza legilor audiovizualului, dar în schimb le-au fost prezentate la clasă copiilor din școala primară (7-9 ani).
Copiii își pierd inocența aflând despre aspecte de viață pentru care nu sunt pregătiți
Când le vorbesc părinților despre acest program și altele asemenea, îi întreb: „Cum credeți că îl va afecta pe copil acest desen? Va crede că e o glumă, că e ceva care să-l îngrijoreze, de care să se teamă?”
În general, părinții îmi spun că băieții reacționează ca la o glumă și încep să râdă, dar fetele sunt foarte afectate, le îngrijorează și le rămâne în minte. Mulți părinți sunt foarte tulburați când stau de vorbă cu mine după ce copiii lor au văzut acest filmuleț sau alte părți ale unor programe similare. Pentru că, odată aceste imagini ajunse în mintea copiilor, nu mai pot fi scoase de acolo.
Din punctul meu de vedere, aceasta reprezintă o violare a inocenței copilului. Copilul are o reținere firească, ce îl protejează de informațiile legate de sex. Și, astfel, deși nu este pregătit să audă astfel de informații, se trece peste această barieră naturală.
Este contrar dezvoltării normale a copilului. Vă recomand să citiți documentul publicat de Consiliul Pontifical pentru Familie, „Adevărul și Sensul Sexualității Umane”, care descrie această fază foarte importantță a copilăriei, pe care o numește „faza de latență”. În acest document se precizează cu claritate că nu trebuie deranjată această fază. Dar acest tip de educație face tocmai acest lucru.
În Anglia, avem entități care fac presiune pentru introducerea educației sexuale (obligatorii) în școli. „Copiii trebuie învățați că sexul este o parte normală și plăcută a vieții omenești”, spun ei. Răspunsul meu este că sexul este o parte normală și plăcută a vieții omenești la adulții căsătoriți, nu la copii.
Cu acest tip de educație sexuală, aproape pornografică, școlile nu îi informează pe părinți ce le vor arăta copiilor la ore. Ulterior, părinții se trezesc în conflict cu școala. Iar cei care fac politicile educative nu vor să includă nicio referire la părinți, nu vor să îi implice. Ei vor ca „experți certificați”, nu părinții să le vorbească despre sex copiilor – la școală.
Un mit media: părinții nu vor să le vorbească despre sex copiilor
Există mitul promovat de media că părinții nu pot sau nu vor să le vorbească copiilor despre aceste chestiuni importante. Dar poziția noastră este că părinții sunt educatorii primari ai copiilor lor. Sunt educatorii sexuali firești ai copiilor lor. Fiecare părinte este expert pentru propriul copil.
Iată o poză dintr-un ziar local, cu tânărul din prim-plan, care este un părinte care le distribuie celorlalți părinți un pliant de informare despre programul Living & Growing, prezentat copiilor lor. Iar directorul școlii închide poarta în urma lui, dându-l afară din perimetrul școlii. La asta mă refer când spun că părinți se trezesc în conflict cu școala.
Argumentele prin care se promovează introducerea educației sexuale
Acum aș vrea să vorbesc despre rațiunile educației sexuale în școli. Aceleași motive vă vor fi prezentate și dumneavoastră când se va dori introducerea în școlile românești a acestei materii:
– e nevoie de educație sexuală pentru a reduce rata de sarcini la adolescente
– educația sexuală previne abuzul sexual asupra copiilor
– mai recent, al treilea motiv este că educația sexuală oprește hărțuire și intimidarea de tip homofob
Nu există nicio dovadă că educația sexuală reduce sarcina la adolescente
Dimpotrivă, o serie de studii americane și britanice dovedesc chiar că educația sexuală făcută la școală, accesul la contracepție, la pilula de a doua zi și la avort nu au niciun impact în reducerea nivelului de sarcină la adolescente.
În Marea Britanie – Anglia, Țara Galilor și Scoția – a scăzut rata sarcinii la adolescență din 2008 încoace. Dar motivul este că acum li se oferă fetelor pe scară largă implanturi contraceptive cu efect pe termen lung. Un alt factor de impact pentru scăderea acestei statistici este dat de imigrație, care vine la noi în țară cu valori mai puternice de familie decât ale noastre.
Citește și Incidența sarcinii la adolescente scade după ce Marea Britanie renunță la programele de educație sexuală
Rezultatele educaționale – cu mai puțini copii care renunță la școală – sunt și ele importante, căci înseamnă că elevii lucrează mai mult în loc să se ocupe cu alte activități „extrașcolare”.
De asemenea, s-a remarcat o scădere a abuzului de droguri și a excesului ocazional de alcool, ambele asociate cu comportamentul sexual de risc.
Încă o dată subliniez că nu există nicio dovadă că educația sexuală în sine a contribuit la scăderea ratei sarcinii la adolescente.
Nicio dovadă că educația sexuală previne abuzarea sexuală a copiilor
În Marea Britanie există multă îngrijorare cu privire la abuzul sexual asupra copiilor. Trei mari rețele de pedofili, din care făceau parte și celebrități, au fost descoperite în ultimii ani, astfel încât toată lumea e îngrijorată cu privire la acest subiect.
Aceasta le dă apă la moară lobby-știlor în favoarea educației sexuale, care pretind că aceasta va preveni abuzul sexual, informând în avans copiii cu privire la comportamentul sexual.
Când am auzit pentru prima dată că se pretinde că acest tip de educație previne abuzul sexual, am întrebat două din cele mai mari organizații de la noi din țară care se ocupă cu prevenirea abuzului sexual asupra copiilor, cerându-le dovezi. Niciuna nu mi-a putut prezenta dovezi că copiii care au primit educație sexuală nu mai sunt vulnerabili la abuzuri.
De fapt, tocmai prin acest tip de educație, am creat o cultură care a ieșit la suprafață în urma raporturilor despre aceste scandaluri sexuale care implicaseră copii: și anume, că anumiți angajați din sistemul sanitar erau atât de preocupați să respecte „drepturile sexuale” ale unor fete de 13 ani, încât au trecut cu vederea faptul că acestea erau abuzate.
Nu există hărțuire de tip homofob între copii
Al treilea motiv oferit pentru introducerea educației sexuale este prevenirea intimidării de tip homofob. În 2013, Marea Britanie a legalizat căsătoria între persoane de același sex. În timp ce legea se discuta în Parlament, organizația noastră a atras atenția că primele victime ale acestui proiect vor fi copiii.
Am avut dreptate. Copiii din școlile primare sunt expuși la informații de promovare a homosexualității sub pretextul că se evită hărțuirea persoanelor de orientare homosexuală. Realitatea este că la școală copiii sunt hărțuiți, dar pentru motive de altă natură: sunt prea slabi, prea grași, au ochelari, părul roșu etc. În nici un caz nu sut batjocoriți pentru orientare sexuală. Dar oficialii noștri pretind că acest tip de hărțuire există și tocmai de aceea trebuie să învețe copii la școală despre homosexualitate.
Iată un program introdus anul trecut în câteva școli din Marea Britanie. Folosește cărți de povești ilustrate pentru copii. Dar toate prezină relații homosexuale. De exemplu, povestea tradițională a prințului care se căsătorește cu prințesa este înlocuită cu doi regi. Aceste materiale îi fac pe copii să se îndoiască de propria identitate seuxală, sugerând că nu contează dacă se cred băieți sau fetițe.
De exemplu, în My Princess Boy, este vorba despre un băiețel care ar prefera să fie fată și se îmbracă mereu ca o fată. Iar 10.000 dresses este despre un băiețel care se îmbracă numai cu rochițe. Părinții elevilor de la școlile unde se predau aceste programe au fost foarte supărați.
În noiembrie, anul trecut, am fost cu un grup de părinți care au depus petiție la primărie prin care protestau cu privire la introducerea acestui program în școala lor. Am fost prezentați și la televizor.
Am făcut un efort serios de a scoate aceste cărți din cele câteva școli în care fuseseră introduse, pentru a nu apuca să se extindă programul.
Părinții, adevărați experți în educarea propriilor copii
Ceea ce propunem noi, o abordare bună, este că părinții sunt adevărații experți în educarea copiilor lor. Și că școlile au un rol în sprijinirea părinților, nu în preluarea acestui rol de la ei. Noispunem că nu ar trebui prezentată la ore nici un fel de informație despre sexualitate.
În Anglia, la această oră, taberele sunt împărțite: lobby-ul pro-educație sexuală presează pentru introducerea programelor pe care tocmai vi le-am prezentat, iar de cealaltă parte sunt grupurile pro-viață și pro-familie.
În mai vom avea alegeri generale și suntem siguri că orice partid va câștiga se va grăbi să introducă legislație în favoarea educației sexuale obligatorii în toate școlile.
Chiar dacă lucrurile stau destul de prost în prezent, faptul că educația sexuală nu este încă obligatorie le permite părinților să influențeze școlile, să elimine politicile educative proaste și așa mai departe.
Avem o bătălie mare în Marea Britanie, care în esență este o bătălie pentru dreptul părinților de a le preda copiilor valorile în care cred.
Mai sunt niște protocoale internaționale care vin în sprijinul părinților:
– Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Protocolul 1): Art. 2 – „Statul va respecta dreptul părinților de a le asigura copiilor lor o educație în conformitate cu propriile convingeri religioase și filosofice”
– Convenția ONU pentru Drepturile Copilului: „Părinții sau tutorii au responsabilitatea primară cu privire la creșterea copiilor”, nu statul
– Declarația Universală a Drepturilor Omului: „Părinții și tutorii au drept de preempțiune cu privire la tipul de educație pe care vor să-l ofere copiilor lor”
Deci există documente internaționale puternice care susțin drepturile părinților. Dar în Marea Britanie politica internă și legile nu reflectă acest lucru. Cred că la fel va fi în orice țară unde guvernul vrea să legifereze obligativitatea educației în școli.
Părinții să își dea mâna cu liderii religioși
Poate că v-am prezentat o imagine sumbră cu ce se întâmplă în Marea Britanie, dar sunt tot mai mulți părinți care iau atitudine împotriva acestor realități, deci există speranță.
Ceva ce cred că ne-a lipsit în Marea Britanie a fost călăuzirea morală puternică din partea liderilor religioși. Avem nevoie de lideri religioși puternici pentru a ne proteja copiii. Am venit astă seară aici cu aceste povești ca un avertisment dar și cu muniția de care aveți nevoie pentru a contraccara taote argumentele care vor fi aruncate în joc de cei interesați să introducă acest tip de educație în școli.
Sper ca grupurile pro-viață din țara dumneavoastră să facă disponibile aceste informații, pentru ca voi să aveți la dispoziție date cu care să contracarați aceste propuneri când le veți scrie reprezentanților dumneavoastră din Parlament.
Mesajul meu final este un îndemn pe care vi-l adresez de a face tot ce puteți pentru oprirea acestui tip de educație în școli.
„Am venit astă seară aici cu aceste poveşti ca un avertisment dar şi cu muniţia de care aveţi nevoie pentru a contraccara toate argumentele care vor fi aruncate în joc de cei interesaţi să introducă acest tip de educaţie în şcoli.”( A. Tully)
Va rog, e vorba doar de argumentele incluse in textul conferintei sau de materiale auxiliare? Daca e varianta secunda va rog sa ma ajutati cu aceste materiale sau sa ma indrumati spre procurarea lor. Sunt un parinte care vrea sa se implice in acest conflict cu introducerea educatiei sexuale in scoli.
Cu pretuire pentru ceea ce faceti,
Marius Iordachioaia.
Mulţumim, Marius!
Aşa cum scrie mai sus, „muniţia” pe care dna Tully ne-a oferit-o, mai degraba ne-a sugerat-o, o reprezintă:
Textele convenţiilor internaţionale referitoare la drepturile părinţilor de a-şi educa copiii conform propriilor vederi filosofice şi religioase:
– Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Protocolul 1): Art. 2 – „Statul va respecta dreptul părinţilor de a le asigura copiilor lor o educaţie în conformitate cu propriile convingeri religioase şi filosofice”
– Convenţia ONU pentru Drepturile Copilului: „Părinţii sau tutorii au responsabilitatea primară cu privire la creşterea copiilor”, nu statul
– Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: „Părinţii şi tutorii au drept de preempţiune cu privire la tipul de educaţie pe care vor să-l ofere copiilor lor
În primul rând, însă, e nevoie de conştientizarea cât mai multor persoane despre asta, ceea ce încearcă Ştiri pentru viaţă.
Când vorbeşti cu factori politico-administrativi e nevoie de argumente statistice şi ştiinţifice, din domeniul ştinţei medicale, al neuroştiinţelor. Ele se găsesc în articole precum acesta:
Educaţia pentru sănătate trebuie să promoveze castitatea şi căsătoria – argumentele studiilor şi ale ştiinţei
Vom continua publicarea de astfel de argumente.
Un alt îndemn al dnei Tully este colaborarea strânsă cu liderii religioşi în această privinţă. Din discuţiile personale purtate cu dumneaei, am înţeles că problema Marii Britanii este secularizarea (25% se declara atei). Dar dna Tully a observat că cea mai eficientă colaborare pentru scoaterea acestor programe de edducaţie sexuală explicită din şcoli a avut loc în comunităţile care împărtăşeau valori comun bazate pe puternice credinţe religioase sau tradiţionale (musulmani, creştini practicanţi).
Un alt avertisment este să acţionăm preventiv, nu post-factum. Terenul pierdut dacă o lege în acest sens trece nu se mai poate recupera, după cum avertiza anul trecut la Bucureşti şi preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Familiilor Catolice din Europa (FAFCE)
Dar cum acţionăm preventiv? Prin crearea de asociaţii ale părinţilor şi implicarea activă în procesul educaţional şi în cel legislativ prin memorii, petiţii şi participare la evenimente publice precum conferinţele de la Parlament sau din alte locuri unde se discută subiecte precum „sănătatea copilului”, „educaţia”, „educaţia pentru sănătate”.
Parlamentarilor înşişi trebuie să li se prezinte realitatea, deoarece la ei ajung mai repede mesajele acelei părţi a societăţii civile care promovează educaţia sexuală explicită.
Mai multe informaţii şi idei găseşti pe site-ul campaniei Safe at School coordonată de dna Tully din partea Societăţii Britanice pentru Protecţia Copiilor Nenăscuţi.