castitatecontraceptieeducaţie sexuală

Educația pentru sănătate trebuie să promoveze castitatea și căsătoria – argumentele studiilor și ale științei

Louise-Kirk-dioceseofshrewsbury_org

Sursa: www.alivetotheworld.co.uk

Louise Kirk a studiat istoria la Universitatea Oxford din Marea Britanie și a lucrat la Londra pentru Camera Lorzilor a Parlamentului englez și pentru Academia Britanică. Având patru copii, a făcut parte adesea din consiliile de administrație ale școlilor. Astfel și-a descoperit interesul pentru educația sexuală. I-a atras atenția lipsa de materiale adecvate despre acest subiect, ceea ce a încurajat-o să răspundă la invitația primită de la Christine Vollmer, președinta Asociației Latino-Americane pentru Familie, de a conduce echipa editorială care a publicat și acreditat seria educațională Alive to the World în Anglia. (Redacția)

Falsele promisiuni ale contracepției

Ce ni s-a promis că avea să fie contracepția?
Nu cumva:

  • posibilitatea de a avea copii când vrei
  • pentru o căsătorie mai fericită?

Merită reamintit că pilula contraceptivă a fost prezentată ca o soluție de ușurare a familiilor care aveau deja copii. Nu a fost niciodată gândită pentru cei aflați la începutul vieții reproductive și în niciun caz pentru copiii de vârstă școlară, ale căror organisme nu sunt pe deplin maturizate. Dr. Ellen Grant, care a lucrat la dezvoltarea pilulei contraceptive la Londra în anii 1960, era entuziastă cu privire la acest subiect.

Am întâlnit-o după aceea de câteva ori la Londra, în perioada în care ajuta oamenii să se recupereze în urma folosirii pilulei. Cartea ei, The Bitter Pill –„Pastila amară” – [1] este revelatorie. Arată cu claritate că pilula nu funcționează ca un comutator care pornește sau oprește anumite funcțiuni ale corpului, ci afectează organismul în întregime.

Ce ne-a oferit în realitate contracepția?

  • Copii când nu ni-i dorim, cel mai adesea în cele mai nepotrivite momente. Dar, foarte adesea, ne-a și împiedicat să avem copii atunci când ni-i doream.
  • Cât despre relațiile de parteneriat sexual, acestea încep mult prea des la vârste prea fragede și nu reușesc să se consolideze nici la maturitate în căsătorii care să dureze.

Contracepția a distrus cele două părți ale actului marital cu o forță similară unei explozii nucleare. Consecințele au fost mai devastatoare decât cele mai negre previziuni ale noastre și probabil că nici în ziua de astăzi nu le cunoaștem pe deplin.

Ceea ce știm, însă, este că cei care au avut cel mai mult de suferit au fost copiii. Aceștia au primit o triplă lovitură:

  • Provin din familii distruse și despărțite
  • Se confruntă cu sarcină la adolescență, cu boli transmisibile sexual (BTS-uri), au probleme cu drogurile și cu toate celelalte substanțe otrăvitoare despre care auzim tot mai des.
  • Și, un lucru despre care se vorbește mai rar, dar care este posibil să fie mult mai grav decât orice altceva, au perspectiva unei bătrâneți în singurătate, suferind de infertilitate și de lipsa siguranței pe care o oferă viața de familie.

Cum reparăm această teribilă încurcătură? În mod evident, nu există o singură soluție, dar singurul meu răspuns este că trebuie să începem cu copiii, iar un mod de a face aceasta este învățându-i despre căsătorie în cadrul programei de Educație Personală, pentru Societate și Sănătate.

Ce este Educația Personală, pentru Societate și Sănătate?

Educația Personală, pentru Societate și Sănătate (Personal, Social and Health Education – PSHE), materie școlară care se predă în școlile britanice, se subintitulează și Bunăstare Personală. Materia a fost introdusă în programa școlară națională de guvernul laburist englez în anul 2000. Vă voi face o istorie pe scurt a acestui demers.

În 1972, Colegiul Regal al Obstetricienilor și Ginecologilor din Anglia (RCOG) a publicat un raport despre sarcinile neplanificate. Printre recomandările acestuia, puse în aplicare de un guvern cooperant, se numărau liberalizarea contracepției indiferent de vârstă sau venituri, precum și introducerea educației sexuale în școli. În 1991, situația nu se îmbunătățise, iar același colegiu al medicilor ginecologi a publicat un al doilea raport, care recunoștea eșecul primei inițiative. Principala soluție recomandată, preluată de guvern cu mare tam-tam în presă, a fost să se facă mai multă educație sexuală în școli și contracepția să devină și mai accesibilă decât era deja.

La finele anilor 1990, problema specifică a sarcinii la adolescente devenise atât de gravă, încât guvernul a început să lucreze la o strategie de abordare. Raportul Sarcina la Adolescență, care lansa noua campanie, avea o prefață scrisă de însuși Tony Blair, în care acesta deplângea faptul că Marea Britanie avea cea mai mare rată din Europa în ceea ce privește sarcina la adolescente, un record cu care nu ne prea putem mândri. S-au cheltuit foarte mulți bani, contracepția a devenit și mai accesibilă, cu alte și alte produse noi lansate, iar în școli s-au introdus materiale agresive de educație sexuală, cele vechi fiind în cele mai multe cazuri distruse.

Totuși, la finele mileniului trecut, au apărut amenințări din cauza altor probleme comportamentale, printre care infecțiile transmisibile sexual (BTS-uri), droguri, băutură și multe altele asemenea. Era clar că unele familii nu le mai transmiteau valori sănătoase copiilor și de aceea o materie școlară-umbrelă a fost introdusă, sub numele de Educație Personală, pentru Societate și Sănătate (Personal, Social and Health Education – PSHE). Consumul de substanțe nocive era asociat și cu alte probleme, precum lipsa de stimă de sine sau incapacitatea elevilor de a-și controla temperamentul. Materia respectivă aborda toate problemele percepute ca atare. Pe parcurs, s-a propus adăugarea de noi litere la acronimul PSHE prin includerea de alte tipuri de informație: C pentru Cetățenie, E pentru Economie (datoriile pe cardul de credit sunt alt tip de consum nociv care trebuie abordat). Dar, ca să nu ni se împleticească limba în gură, s-a rămas la prescurtarea inițială.

Este important de notat că, în afara educației sexuale din anii de gimnaziu, care este obligatorie, restul informațiilor din programa PSHE sunt opționale. În practică, inspectoratele se asigură că materia se predă, dar în teorie cel puțin, școlile au libertatea de a preda această materie fiecare în felul lor. La clasele primare, singura cerință cu privire la educația sexuală este ca școlile să aibă o politică în acest sens. O politică poate fi să nu aibă deloc acest tip de educație în programă.

Mulți creștini – atât părinți, cât și profesori –, nu privesc cu ochi buni această materie și, dat fiind că are o astfel de istorie în spate, e ușor de înțeles de ce. În orice caz, nu este o premieră în sine faptul că școlile ar trebui să le predea elevilor anumite valori morale. Multe din școlile noastre au fost la origine fundații creștine create cu scopul misionar explicit de a transmite credința și o formare completă din punct de vedere moral. Într-un fel, noua disciplină școlară a Educației Personale, pentru Societate și Sănătate nu este decât înlocuitorul secular al acelei educații morale, iar standardele oficiale elaborate în acest scop sunt surprinzător de bune. Mulți dintre dumneavoastră vor fi mândri de ceea ce reușesc să facă școlile și nimic din ceea ce voi spune aici nu intenționează să nege aceasta. Într-adevăr, munca bună depusă de multe școli individuale și de unii profesori vine în sprijinul argumentului meu că materia acesta școlară poate fi folosită cu rezultate bune.

Totuși, Cardinalul a spus în această dimineață că trebuie să ne cunoaștem adversarul, de aceea, acum voi vorbi în termeni generali despre cum se predă cel mai adesea această materie sub presiunea unor agenții guvernamentale. Ceea ce spun este extras din Evaluarea Ofsted a materiei PSHE pe anul 2010, care subliniază ce i-a interesat pe inspectorii școlari.

Pentru început, materia școlară este centrată pe obiective. Alcoolul este o problemă, deci copiii trebuie învățați ce efect are asupra organismului, apoi se presupune că vor deveni foarte rezonabili și își vor însuși strategiile propuse pentru evitarea abuzului de alcool. Problema cu acest tip de educație este că e foarte negativă. Și nici obiectivele nu sunt aceleași pentru toți copiii: unii nici nu sunt prea atrași de băutură, mai ales dacă nu au decât zece ani, astfel că informația poate fi foarte plictisitoare. Copiilor nu le place să fie dădăciți astfel, își bat joc de acest tip de abordare și, dacă le rămâne ceva din ce li se spune – ceea ce nu prea este cazul –, adesea le rămâne convingerea că e mai distractiv să facă exact pe dos.

Trebuie să ne amintim că obiectivele sunt adesea stabilite de agenții guvernamentale, pentru a se asigura că toți copiii ajung să știe anumite lucruri până la o anumită vârstă, chiar dacă la vârsta respectivă interesul multor copii este în altă parte. Copiii se trezesc portretizați ca potențiali dependenți sau, dacă nu sunt agresori, atunci apar în postura de victime. Stima de sine, sau mai degrabă lipsa acesteia, este și ea un obiectiv important de remediat. Totuși, motivația care stă la baza acestei tentative de îmbunătățire a caracterului copiilor este foarte negativistă: teamă, dorința de securitate cu orice preț, lipsă de încredere, mândrie.

Așa cum am mai zis, în cadrul acestei materii este inclusă și educația sexuală și pentru relaționare. Tot din evaluarea Ofsted, se poate obține o impresie generală. Programa oficială arată că acest tip de educație trebuie să includă și căsătoria, dar așa ceva nu apare nicăieri în evaluarea Ofsted. În cele 46 de pagini ale acesteia, cuvântul „căsătorie” este menționat doar o dată, în următorul context:

În 48 din gimnaziile vizitate, educația sexuală și pentru relaționare a fost bună sau foarte bună. Majoritatea elevilor cunoșteau și înțelegeau bine contracepția și prevenirea țiilor cu transmitere sexuală și știau de unde să ceară ajutor sau sfat. Într-o măsură mai mică, elevii au fost capabili să identifice și să discute despre relații precum căsătoria, calitatea de părinte, relații între persoane de același sex și viață de familie și despre impactul acestora asupra vieții lor.

Efectiv, acești copii sunt învățați cum să facă sex, dar nu cunosc nimic din ingredientele unei căsnicii bune. Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici în școlile catolice nu mai există profesori pregătiți să predea căsătoria ca standard normal. Când atât de mulți copii – și chiar și profesorii lor – provin din familii destrămate, nu e greu de înțeles de ce. Eu numesc asata „sindromul găoacei”:

  • Societatea nu face față sentimentului de vinovăție;
  • ci încearcă să îl alunge, raționalizând.
  • Făcând astfel, proiectează valori distorsionate asupra altora, în acest caz, asupra copiilor.
  • Oamenii evită să spună adevărul, deoarece se tem să stabilească astfel o punte către durerea, vinovăția sau rușinea altora,
    care poate stârni emoții stânjenitoare și amenințătoare.

Există acum cerere pentru a preda mai mult subiectul relațiilor. Majoritatea părinților presupun că aceasta înseamnă că copiii lor învață bunele maniere sociale: cum să te înțelegi bine cu ceilalți și mai ales cum să te înțelegi bine cu reprezentanții sexului opus. Priceperile evaluate de Ofsted pentru Educația pentru Relaționare sunt:

gestionarea riscurilor, cum să spui nu, negocierea în relații, divorțul și despărțirea, cum să trăiești în familii reconstruite

Evaluarea mai comentează că, în școlile unde această materie este predată în mod abia „satisfăcător sau chiar inadecvat”, predarea

rar atinge subiecte precum reflectarea sexualității în mass-media, violența domestică sau conflictul în relații

Iată că și educația pentru relaționare apare, în evaluarea Ofsted, foarte negativă și – ceea ce e și mai îngrijorător – copiii sunt învățați neîncrederea în alții ca prim instinct. Ceea ce e foarte departe de învățătura lui Hristos despre iubire și jertfă de sine.

Educația pentru sexualitate și relaționare și eșecul contracepției

Rădăcina problemelor educației pentreu sexualitate este, desigur, faptul că se bazează pe premisa că este normal ca tinerii și chiar copiii să fie activi sexual, ba chiar că este prerogativul lor, cu condiția să se manifeste „responsabil” și să folosească metode contraceptive.

Această teorie, care dă deoparte orice considerații morale, este o calamitate, deoarece contracepția în sine eșuează foarte des. Eșuează și în cazul adulților, într-un grad mult mai mare decât se recunoaște de obicei. Iar în cazul copiilor, care nu sunt maturizați nici psihologic, nici trupește, este un dezastru.

Voi cita câteva statistici, deoarece acestea ne furnizează muniția necesară:

  • Pilula contraceptivă este promovată ca având eficiență de 99% în evitarea sarcinii (cifra-standard este chiar de 99,6%).
  • Despre prezervative se spune că „au eficiență de 98% dacă sunt folosite corect” [2]
  • Aceste cifre sunt obținute din studii pe eșantioane de adulți bine motivați și sunt aplicate și în cazul copiilor, părinții însușindu-și-le.
  • Ceea ce nu li se spune părinților este că, în cazul copiilor, aceste cifre optimiste sunt irelevante.

După cum am mai spus la început, Colegiul Regal al Obstetricienilor și Ginecologilor din Anglia (RCOG) a fost cel care a convins guvernul să introducă educația sexuală contraceptivă la nivel extins în școli. Cu toate acestea, în raportul acestui organism profesional se menționează, pentru utilizatorii cu vârsta sub douăzeci de ani, următoarele rate de eșec al contraceptivelor:

  • 11% pe an rată de eșec la pilula contraceptivă
  • 14% pe an rată de eșec la utilizarea prezervativului

Este evident că, pe măsură ce te expui unui pericol pe o perioadă mai lungă de timp, rata de probabilitate a respectivului pericol devine tot mai mare. Și este evident că, un copil, odată ce își începe viața sexuală, va adopta un comportament care va necesita protejare împotriva sarcinii pe o perioadă mai lungă de timp, de câțiva ani.

Dacă extrapolăm pe cinci ani rata anuală de eșec a pilulei, de 11% pe an, obținem o rată de eșec de 44%, adică două șanse din fiecare cinci expuneri la risc de a se produce o sarcină nedorită în respectiva perioadă de cinci ani. Dacă facem la fel cu rata de eșec a prezervativelor, vom obține o rată de eșec de 53% pe cinci ani, care este mai mult de jumătate. Țin să subliniez că aceste cifre sunt menționate într-un document pregătit pentru guvern, cu scopul de a-l convinge să adopte contracepția. Așadar, acestea sunt cele mai „bune” statistici cu care s-a putut veni.

În practică, aproximativ 20% dintre utilizatoarele pilulei contraceptive care au vârste cuprinse între 12 și 18 ani rămân gravide în primele șase luni de la începerea „protecției” [3]. Cel puțin așa susține un alt studiu. În realitate, cifrele reale sunt foarte greu de obținut, deoarece tinerii sunt incoerenți în utilizarea contracepției, granițele dintre utilizarea și neutilizarea mijloacelor de protecției de către ei fiind foarte greu de definit. Ce este sigur e că tinerii știu despre contracepție și că marea majoritate a celor care rămân gravide au folosit o metodă contraceptivă la un moment dat.

Dar de ce tinerii utilizează atât de prost aceste metode? Există multe motive: copiii uită să se spele pe dinți. Nu le plac pastilele și se simt stânjeniți când trebuie să meargă la medic. Nu au relații stabile, care să le permită o planificare familială făcută din timp. Unii au fost beți la momentul actului sexual. Câteva se poate să-și fi dorit sarcina. Adesea, copiii neagă faptul că au o astfel de relație – atât față de ceilalți, cât și față de ei înșiși. Adevărul este că, în ciuda eforturilor făcute de școli pentru a combate aceasta, copiii totuși se simt vinovați în mod instinctiv când au relații sexuale.

De fapt, nici nu are importanță dacă este un eșec al pilulei sau al utilizatorului: efectul rămâne același. Cei care promovează educația sexuală sunt perplecși în fața acestei realități – dar în același timp profită de eșecul adolescenților, pentru a promova începerea educației sexuale la vârste tot mai mici.

Dezvoltarea creierului adolescenților

Perplexitatea educatorilor sexuali poate fi acum rezolvată datorită progreselor științei în scanarea creierului. Apărută în anii 1990, această investigație imagistică le permite oamenilor de știință să vadă cum lucrează și se dezvoltă creierul din punct de vedere fizic.

Studierea creierului adolescenților a adus câteva rezultate remarcabile. Între vârsta de 15 și cea de 25 de ani, creierul înregistrează o intensificare a activității de creștere și reorganizare. Acum știm că abilitatea de a gândi strategic se desăvârșește abia după vârsta de 24 sau 25 de ani. Vă rog să notați că este vorba de 10 ani mai târziu decât vârsta la care copiii sunt determinați să ia decizii „responsabile”, care le vor afecta întreaga viață.

În mod deloc surprinzător, tinerii sunt predispuși să-și asume riscuri, și obțin acum mai multă satisfacție din aprobarea celor de o vârstă cu ei decât la oricare alt moment din viața lor. Și, din cauză că creierul lor crește într-un ritm atât de rapid, ei nu acționează întotdeauna foarte constant. Cel puțin, avem o explicație fizică pentru binecunoscutul comportament specific adolescenților.

Și putem spune cu certitudine că orele de educație sexuală începând de la vârsta de cinci ani nu vor schimba acest lucru.

Riscurile de sănătate ale contracepției hormonale

Mă voi referi acum pe scurt la un subiect de o importanță crucială care este trecut cu vederea în documentele oficiale, și anume riscurile de sănătate ale contracepției hormonale. Am pomenit mai devreme de dr. Ellen Grant și pasionata ei pledoarie că pilula contraceptivă a fost inventată pentru femei mature, nu pentru fete, ale căror organisme nu sunt pe deplin dezvoltate. Ea mai precizează că nu se mai poate inventa o nouă pilulă contraceptivă hormonală. În anii 1960 s-au încercat toate combinațiile posibile, experimentând cu concentrații cât mai mici posibil de substanță pentru a obține efectul dorit. Dar realitatea este că fertilitatea este în natura organismului uman și nu poți trece peste o parte intrinsecă a feminității fără ajutorul unui medicament puternic și cât se poate de contra naturii. Este de la sine înțeles că un astfel de medicament va avea efecte secundare.

Poate că ați auzit de cancer și de riscurile de boli cardiovasculare. Dar poate că nu ați auzit de cercetările făcute de dr. Erik Odeblad.

Îmi amintesc că am fost la o conferință de-a lui când a recunoscut că și-a petrecut cea mai mare parte a vieții profesionale studiind un organ de 2,5 cm lungime. Dacă studiezi un organ de 2,5 cm lungime timp de 50 de ani, vei ști o mulțime de lucruri despre acesta. Iar dr. Odeblad ne spune despre acesta, mai precis despre colul uterin, care produce mucusul cervical atât de necesar fertilității, că îmbătrânește și devine mai puțin fertil odată cu trecerea anilor. Însă acțiunea lui se regenerează cu fiecare sarcină. De aceea, o femeie care a născut deja va fi mai fertilă la mijlocul vieții decât una care nu are copii. Prin contrast, pilula contraceptivă îmbătrânește colul uterin, astfel încât o tânără care ia pilula de mai mult timp poate avea colul unei femei mai vârstnice. Odată ce renunță la pilulă, colul se poate revigora, dar uneori aceasta nu se întâmplă, iar fertilitatea poate avea de suferit.

Voi sumariza posibilele riscuri de sănătate ale pilulei cu cuvintele unui medic de a Oxford. Michael Gillman a fost expertul care a scris un manual care e amplu citat, Contraception: Science and Practice („Contracepția. Știință și practică”). Acest manual a fost singurul document științific citat de Colegiul Regal al Obstetricienilor și Ginecologilor din Anglia (RCOG) în raportul prin care guvernul era îndemnat să pună pe scară largă la dispoziția adolescentelor pilula contraceptivă și să le învețe cum să o folosească. Iată ce a spus acesta:

Se împlinesc peste 25 de ani de când contraceptivele orale sunt disponibile pentru uzul clinic general. În acest timp, gradul nostru de cunoaștere cu privire la efectele metabolice ale acestora, atât benefice, cât și adverse, au progresat de la starea de profundă ignoranță la cea de relativă ignoranță. Având în vedere faptul că pastilele contraceptive steroidiene orale au fost studiate mai extins decât orice alte medicamente, această afirmație pare inadecvat de pesimistă. Cu toate acestea, din nefericire, este adevărat că rămâne nesigură semnificația multor efecte metabolice observate la administrarea acestor puternice medicamente la femeile tinere și sănătoase. [4]

Bolile cu transmitere sexuală (BTS)

Dacă prezervativele au o rată mare de eșec în prevenirea sarcinii, în ciuda faptului că femeile sunt fertile doar timp de câteva zile pe lună, este logic că vor fi suspecte și în cazul BTS-urilor, care se pot transmite în orice moment al lunii.

În anul 2000 a avut loc în SUA un seminar de importanță majoră cu privire la BTS-uri și utilizarea prezervativului. Au participat 180 de delegați și s-au trecut în revistă numeroase articole publicate în reviste de specialitate după ce au fost revăzute de specialiști independenți. Apoi 28 de experți au redactat un raport publicat la cel mai înalt nivel. Singura concluzie fermă la care s-a ajuns a fost că prezervativele reduc cu 85% riscul de tare cu HIV și pot reduce ția gonococică la bărbați. Nu s-au obținut dovezi suficiente cu privire la eficiența acestora în protejarea de ția cu Chlamydia, cu herpes genital și papilomaviruși [5].

Dar nu aceasta li se spune copiilor. Nici măcar în școlile catolice. „Pune-ți prezervativ și o să fii în regulă.” Cu sau fără prezervativ, rata de boli transmisibile sexual în rândul tinerilor a crescut exponențial – și vorbim doar de cazurile raportate. O astfel de ție poate afecta pe viață un tânăr și poate produce infertilitate pe termen lung. Este un flagel.

Infiltrări ideologice

E destul de rău că educația sexuală se bazează pe folosirea contraceptivelor, despre care se știe că eșuează și că au efecte secundare grave. Ceea ce face educația sexuală și mai periculoasă este faptul că este foarte mult infiltrată de ideologia hedonistă și propaganda homosexuală. Chiar în 1991, Colegiul Regal al Obstetricienilor și Ginecologilor din Anglia (RCOG) spunea:

Credem că (educația sexuală) va duce la o atitudine mai deschisă și mai puțin vinovată față de sexualitate, care la rândul ei, va duce la o utilizare mai bună a contracepției și la o reducere a sarcinilor nedorite și neplanificate.

Raportul continuă arătând că, pentru a folosi eficient metodele contraceptive, cuplurile trebuie să creadă că comportamentul lor sexual este legitim. Educația sexuală a fost de la bun început gândită să modeleze atitudini. Aceasta a devenit tot mai evident de-a lungul anilor. Nu mințim dacă spunem că cea mai mare parte a educației sexuale este la ora actuală guvernată de lobbyul homosexual.

Educația sexuală afectează Educația Personală, pentru Societate și Sănătate

Distrugerea făcută prin educația sexuală contraceptivă nu se oprește aici. Toate celelalte aspecte ale materiei Educație Personală, pentru Societate și Sănătate îi avertizează pe copii cu privire la comportamentul nepotrivit – numai în privința educației sexuale școlile ajung să le spună: „Știm că o să o faceți oricum, așa că vă oferim posibilitatea să o faceți mai bine”.

Această abordare subminează celelalte obiective ale Educației Personale, pentru Societate și Sănătate. A condus la o confuzie a clarificării valorilor, care era construită în jurul auto-determinării și a moralității sexuale.

Și influențează și altfel buna purtare pe care se presupune că o induce Educația Personală, pentru Societate și Sănătate. Sexul nu garantează fericire, nici măcar plăcerea. Mai degrabă este un instrument de reglaj fin care, dacă e folosit în mod greșit, poate produce probleme uriașe. Așa se întâmplă în cazul adulților. Atunci nu e de mirare că la copiii care devin activi sexual vedem abuz de droguri, de alcool și alte probleme. Acum, în vizorul Educației Personale, pentru Societate și Sănătate apare un nou element: înțelegerea depresiei.

Vulnerabilitatea oponenților

Fiindcă organisme precum Forumul pentru Educație Sexuală au captat atenția guvernului și a presei, unii nu mai observă că acestea au traista goală. Nu mai au nimic de oferit. I-au părăsit ideile.

Pilula contraceptivă nu a mai evoluat de zeci de ani. Și nici prezervativele. Evoluțiile care s-au mai observat au constat dintr-un accent mai mare pe contraceptivele hormonale de durată – livrarea pilulei sub o altă formă. Dar chiar și acestea sunt pe piață de destul de multă vreme și au efecte secundare grave.

Singurul răspuns a fost să se predea educația sexuală la vârste tot mai fragede și într-un mod tot mai explicit. Și apoi să se deplângă faptul că comportamentul copiilor se înrăutățește. Educatorii sexuali au reușit să scape basma curată cu asta deoarece materia pe care o predau nu este măsurată prin rezultate, ci prin bifarea unor căsuțe care arată că s-au acoperit anumite subiecte.

În timp ce sistemul educației sexuale se prăbușește dinăuntru, știința a progresat, în avantajul nostru. Întreaga mentalitate contraceptivă nu mai ține pasul cu mișcarea ecologistă. Pilula otrăvește râuri la propriu, afectând nu doar peștii, ci și fertilitatea masculină, existând probabilitatea de a provoca cancer de prostată. Se poate ajunge într-o bună zi să constatăm că există și un efect al contracepției pasive, așa cum este un efect secundar a fumatului pasiv. Din acest punct de vedere, avem acum metode bune pentru a învăța cuplurile să își gestioneze fertilitatea în mod natural, făcând contracepția de prisos. De exemplu, în China comunistă, unde există încă politica copilului unic, sunt vreo 40.000 de profesori de Planificare Familială Naturală.

De asemenea, a apărut între timp și o cantitate uriașă de informație cu privire la beneficiile căsătoriei nu numai pentru copii, ci și pentru cei doi soți. Aceștia trăiesc mai mult și sunt mai fericiți, având o viață mai bogată în satisfacții. În plus, s-a dovedit că, dacă tinerii trăiesc în castitate, au toate șansele să aibă o căsnicie fericită. De fapt, a nu învăța tinerii despre căsătorie înseamnă a-i expune dezavantajelor sociale.

La toate acestea se adaugă noua înțelegere a creierului, care explică și mai bine de ce contracepția nu li se potrivește tinerilor. Descoperim, tot prin știință, și că aspectul unificator al actului sexual ține tot de chimia creierului: sexul eliberează substanțe chimice care unesc cuplurile într-un mod fizic. Dacă tot schimbi diferiți parteneri sexuali, îți pierzi capacitatea de a te mai atașa de cineva.

Sper că începeți să înțelegeți de ce sunt atât de entuziasmată. Adevărul este acum clar de partea noastră, doar să întindem mâna și să-l prindem.

Și avem la îndemână materia Educația Personală, pentru Societate și Sănătate (PSHE – Personal, Social and Health Education), canalul prin care le putem transmite acest adevăr nu numai copiilor catolici, ci și celor de orice credință și chiar celor care nu au nicio credință.

Alive to the World

Dar cum se formează persoane prin această materie școlară? În cadrul programului Alive to the World, ne concentrăm pe succes, ceea ce asigură succesul în construirea viitorului adult. De fapt, îi învățăm pe copii virtuțile într-un context modern. O facem spunându-le povești.

Poveștile captează interesul copiilor și pot fi aduse la viață situații specifice care devin astfel memorabile și pot fi discutate din multe puncte de vedere. Esop așa făcea și la fel a făcut și Mântuitorul.

O problemă mai mare o reprezintă educația sexuală. Biserica ne spune că părinții au „dreptul și datoria inalienabile” de a-și educa propriii copii. Totuși, mulți părinți din ziua de azi sunt fericiți să lase în seama școlii această datorie, iar în multe cazuri mulți nu cunosc și nu urmează învățătura Bisericii.

Soluția mea este să pregătim povești suplimentare pentru manualele noastre, pentru a-i ajuta pe părinți să se achite de această sarcină. Mi se pare că sunt două moduri în care se poate face învățătură catolică despre sexualitate: fie de la Dumnezeu în jos – ceea ce poate să descurajeze părinții care nu sunt catolici și care cred în contracepție –, fie de la trup în sus. Avantajul celui din urmă mod este că poate fi primit de oricine, iar Dumnezeu a avut grijă ca biologia să ilustreze superb învățăturile Bisericii.

Foto: Diocese of Shrewsbury


NOTE

[1] The Bitter Pill, de dr. Ellen Grant, Ed. Elm Tree/Hamish Hamilton, 1985. Autoarea a lucrat 10 ani la testarea pilulei contraceptive realizate la Londra de Consiliul Britanic pentru Investigarea Controlului Fertilității.

[2] Teenage Pregnancy, raport al Social Exclusion Unit (Departamentul de Excluziune Socială), 1999

[3] Date furnizate de Teen Care Centre (http://www.philadelphiapregnancy.org/factsheets/Contraceptive_teens.pdf)

[4] „Practical prescribing of the combined oral contraceptive pill”, de Michael D.G. Gillmer, Consultant Obstetrician și Ginecolog la Spitalul „John Radcliffe”, Oxford, Marea Britanie, din volumul Contraception, Science and Practice (Contracepția. Știință și practică), Ed. Butterworths, 1989

[5] Conform declarației unui participant,dr. John McLean, înregistrată la Înalta Curte de Justiție sub numărul CO/5307/2004

 


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *