Ideologia genului la grădiniță: Copiii de la 45 de grădinițe italiene invitați să se travestească și să-și exploreze reciproc trupurile

Ideologia genului, care susține că genul nu este dat de realitatea biologică, masculină ori feminimă, ci este un construct social și poate fi ales și schimbat după cum vrea omul, este impusă din ce în ce mai agresiv. Grav este că impunerea ei cuprinde inclusiv copiii de grădiniță, care nu au dezvoltate capacitățile de analiză și decizie în această privință, nefiind nici măcar maturi din punct de vedere biologic. În plus, în pofida dreptului părinților de a veghea asupra educației copiilor, promovarea ideologiei genului se face fără o înștiințare completă a părinților în ceea ce privește programa și fără a cere acordul acestora.

Un proiect inițiat și finanțat de instituțiile locale din Trieste, ce are drept scop combaterea așa–ziselor „stereotipuri de gen”, a creat în Italia, în primăvara acestui an, o furtună de proteste.

Titlul acestei inițiative este „Jocul respectului”, un kit ludico-didactic care se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani. El a fost prezentat în 45 de grădinițe din regiunea Trieste cu intenția de a „sensibiliza elevii în ceea ce privește egalitatea dintre băieți și fete”.

Parte a setului este Memoria, un joc clasic de potrivire, care include imagini cu profesori bărbați, femei bucătar, pompieri de sex feminin și un bărbat care împinge un cărucior.

Un alt joc folosește imagini cu un elefant – pe un skateboard, cu o servietă, cu copii, gătind – copiii fiind apoi întrebați dacă ei cred că cel angajat în aceste activități este un elefant mascul sau femelă.

Pe lângă jocuri, în kit se află și o serie de fișe de completat de către profesori în clasă, ce conțin întrebări de tipul:

• Cât de mult este răspândită folosirea culorilor: roz, fucsia, albastru și negru?
• Câte jocuri de gen cum ar fi cărucioare, cosmetice, sunt prezente?
• Se întâmplă ca băiețeii să se travestească?

Copiilor le vor fi puse alte întrebări, sub formă de interviu:

• Cum putem distinge o fetiță de un băiețel?
• Există lucruri care nu se pot îmbrăca?
  

Jocurile propuse care au provocat protestul părinților și a unor politicieni sunt cele în care copiii sunt invitați să exploreze corpurile colegilor și cele în care sunt prevăzute travestiri.

Principalele critici înaintate de opozanții jocului sunt:

• Jocul travestirii creează confuzie în mintea copiilor în ceea ce privește identitatea sexuală
• Se dorește impunerea eliminării diferențelor dintre băieți și fete
• Locul în care se examinează diferențele de gen trebuie să fie familia, și nu școala

Vă redăm mai jos un interviu acordat de Amedeo Rossetti, tatăl unui copil ce frecventează o școală implicată în proiectul „Jocul respectului”:

A.R: În „Jocul respectului” regăsim multe puncte prezente și în faimoasele Standarde Europene despre educația sexuală atribuite de către Organizația Mondială a Sănătății.

Rep: Ce este Jocul respectului?

A.R: Este o cutie ce conține diferite fișe și în care sunt reprezentate imagini de meserii: meseria casnicului și a casnicei, a instalatorului și a instalatoarei, a pompierului bărbat și femeie, multe servicii la feminin și la masculin care demonstrează că cele două genuri sunt absolut egale între ele, cele două figuri fiind reprezentate în mod identic. Există o fișa de joc care se numește „Dacă el ar fi ea și ea ar fi el”, unde jocul prevede schimbul de roluri și de haine intre băiețel și fetiță: băiețelul trebuie să se joace ca o fetiță și fetița precum un băiețel.

Rep.: Cum ați aflat despre acest lucru?

A.R: La începutul lui februarie 2015, am asistat la o ședință în care s-a discutat despre a doua parte a anului, despre programa profesorilor (Plan de ofertă formativă). În momentul în care am pus întrebări precise în privința tematicii genului, au negat în mod absolut prezența educației de gen în școli. Dar răspunsul nu m-a convins nici pe mine , nici pe soția mea și împreună am prezentat o scrisoare pentru consimțământul informat și, după trei zile, s-a afișat la grădiniță un anunț în care se cerea autorizația părinților pentru participarea copiilor la astfel de jocuri.

Rep: Dumneavoastră va referiți la acea cerere prin care părinții pot cere școlii să fie informați înainte ca în instituție să fi e introduse cursuri cum ar fi cele ale legate de educația de gen. Acest episod v-a slăbit încrederea în privința profesorilor?

A.R: Încrederea în profesori nu a lipsit niciodată, cel puțin până în momentul în care ne-am dat seama că aceștia au mințit. Noi am avut întotdeauna încredere. Băiețelul se simțea minunat în acea grădiniță. Dar este clar că în momentul în care, la întrebări precise, se neagă un anumit tip de conținut, iar apoi descoperi că educatorul a făcut un curs de formare legat de acel joc în urmă cu două luni – haideți să fim serioși – nu poate exista încredere.

Rep.: Cum ați acționat, ca și părinți?

A.R: Există multe persoane care au înțeles care este problema. Multe s-au manifestat în favoarea acestor programe, din principiu. Eu cred că prea puțini au înțeles cu adevărat despre ce este vorba.

Rep: Iată de ce dumneavoastră, precum mulți alți părinți susțineți importanța manifestației de la Roma de pe 20 iunie din Piazza San Giovanni in Laterano.

A.R:Este foarte important. Ține foarte mult de noi, părinții. Noi suntem cei care deținem arma principală pentru a apăra dreptul la educație al copiilor noștri. Depinde de noi; nu putem delega. Consimțământul informat pare un lucru banal, dar, de fapt, este armă importantă pe care o deținem pentru a constrânge școlile să declare activitățile pe care le desfășoară.

Traducere și prelucrare: Lidia Ciurezu

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie și de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteți afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.