Andrada Ilisan: Identitatea de sine se țese în jurul sexualității? Doamne ferește. Iese cu patologie
de Redacția Stiripentruviata.ro
Un psiholog a psihanalizat autorii ghidului OMS pentru educație sexuală pe baza documentului redactat de ei și a concluzionat că documentul este rezultatul muncii unor persoane care nu au un psihic sănătos. Ea a scris pe Facebook următorul text:
Oamenii nesinceri și nefericiți (în cazul ăsta preocupați în chip exagerat de senzualitate, incercînd să disimuleze preocuparea asta ca intenție de educație) nu au de ce să stabilească direcții de educație sexuală adecvată pentru niște copii. Să abordeze problema sexualității indivizii echilibrați, care se bucură de relații interpersonale satisfăcătoare. Copilul se educă prin relația lui cu părintele.
Dacă părinții copilului sunt sănătoși la cap și au o imagine de sine bună (unitară), atunci și copilul lui va avea o reprezentare firească (unitară) a propriului sine (implicit a propriului corp). Dacă părinții copiilor au o relație sexuală reală, copiii ăia se vor raporta firesc la propria lor sexualitate. Purtările neobișnuite ale unui copil trimit la părinți cu o identitate de sine problematică și o relație de cuplu problematică.
Ca să subliniez nesinceritatea așa-zișilor educatori reformiști, extrag cîteva fragmente din “Standarde pentru educația sexuală în Europa”, un document pervers (nesincer) și slab:
1. “In general, în primii șase ani, copiii trec mai rapid de la o dependență completă la una limitată. Ei încep să-și înțeleagă corpurile. Copiii au simțuri sexuale încă de la o vârstă foarte fragedă. Copiii descoperă diferențele fizice dintre bărbați și femei între cel de-al doilea și al treilea an de viață. În această perioadă ei încep să-și exploreze propriile corpuri (masturbare timpurie, autostimulare), precum și corpurile prietenilor lor (jucând rolul de doctor)”.
– Numim “simț sexual” capacitatea de discriminare a unor caracteristici fizice? De cînd? Copiii se masturbează in primii 6 ani de viață? Ai cui copii? Copii cu părinți patologici, cu relații patologice poate. Singurele cazuri de masturbare timpurie pe care le cunosc sunt cazuri de masturbare patologică, in familii disfuncționale. Faptul că un copil mic își atinge organul sexul, nu se cheamă masturbare.
Masturbarea presupune chestii suplimentare, printre altele o investire mentală a gestului mecanic propriu-zis. Ființa umană își gîndește excitația. Un copil de 5 ani care își atinge organul sexual… “cu ce” îl atinge? Cu ce mentalitate?
De unde își procură mentalitatea?
Dintr-o familie in care mama umblă goală sau tatăl umblă gol, dintr-o familie in care părintii fac sex cu el in cameră?
Dintr-o familie in care mama sau tatăl fac baie cu el?
În care mama se prostește cu alți bărbați cind tata nu e acasă; în care copilul zărește în dormitor un corp gol străin (de bărbat sau femeie) cînd tata e singur acasă și mama la muncă?
Dintr-o familie în care părinții sunt complet indiferenți unul la celălalt și la corpurile lor?
Dintr-o familie în care tatăl s-a “refugiat” din calea frustrărilor matrimoniale în relația cu fiica; in care mama s-a “refugiat” din calea neîmplinirilor matriomoniale în relația cu fiul ei?
Sau dintr-o familie în care părinții își trăiesc intr-o intimitate reală sexualitatea, sunt satisfăcuți și generoși unul cu altul, iar copiii lor prosperă în urma acestei alianțe, preocupîndu-se liniștiți de interesele, pasiunile și țelurile lor de copii?
Punem egal intre masturbarea unui adolescent, soț si masturbarea unui băiat de 5 ani? Ne face plăcere să tot repetăm nediscriminatoriu cuvîntul masturbare și să repetăm “copiii mici se masturbează, copiii mici se masturbează, copiii mici…”?
Masturbarea nu se reduce la degetele cu care îți atingi mecanic organul sexual, ci trimite la mintea cu care trăiești atingerea. Mintea se obține din relații.
2. “Etapa 2: 4-6 ani: învățarea regulilor, joaca și stabilirea relațiilor de prietenie. Copiii intră mai des în contact cu grupurile mari de oameni (la grădiniță și școală). Ei învață tot mai mult cum „ar trebui” să se comporte (normele sociale). Învață că adulții dezaprobă expunerea și autoatingerea sau atingerea altor persoane în public. Acest lucru le reduce posibilitatea de a ieși afară dezbrăcați și de a-și atinge organele genitale în public.”
– Ce tîmpenie e asta? Părinții dezaprobă atingerea altor persoane în public și lucrul asta le reduce posibilitatea de a ieși afara dezbrăcati? Copiii învață că părinții dezaprobă atingerea organelor genitale in public.
E vreun părinte sănătos la cap care nu dezaproba atingerea organelor genitale în public? 
Există copii care ar ieși goi afară, dar isi reprimă această dorință?
3. “La această vârstă sunt foarte interesați de reproducere și adresează la infinit întrebări precum „de unde vin copiii?”- adresează “la infinit” aceste intrebări?
I-auzi. Ai cui copii sunt obsedați de cum se fac copiii? Ai cui copii sunt obsedați de sexualitate, așa cum vrea să sugereze acest document?
4. “Sănătatea sexuală reprezintă o stare de bine fizică, emoțională, mentală și socială legată de sexualitate; nu reprezintă doar absența unei boli, disfuncții sau infirmități. Sănătatea sexuală implică o abordare pozitivă a sexualităţii și relaţiilor sexuale, bazată pe respect, precum și posibilitatea de a avea experienţe sexuale în siguranţă și plă- cute, fără coerciţie, discriminare și violenţă. Pentru ca sănătatea sexuală să fie atinsă și menţinută, drepturile sexuale ale tuturor persoanelor trebuie respectate, protejate și împlinite. Acest proiect de definiție accentuează nu doar necesitatea unei abordări pozitive, aspectul principal al plăcerii, și noțiunea că sănătatea sexuală cuprinde nu doar aspectele fizice, ci și elemente emoționale, mentale și sociale.”
– cum gestionezi “abordarea pozitivă” a educației sexuale construită in jurul “aspectului ei principal”, cel al plăcerii? Cum îi educi pe copii? Cind e mișto să te masturbezi? Cind ești plictisit? Cînd ești trist? Cînd te masturbează partenerul (de joacă)? Cînd ești trist? Cînd te simți gol pe dinăuntru? De cîte ori pe zi/săptămînă? Gestiunea plăcerii nu se poate separa de gestiunea disforiei. Placerea si disforia se găsesc în centrul adicțiilor. “La ce” aplici educația sexuală învațata la scoală? La ce relații? La ce modele de sine?
Identitatea de sine se țese in jurul sexualității? Doamne ferește dacă se țese în jurul sexualitații. Iese cu patologie.
Dacă nu ai parte de relații bune (care vin cu o reglare emoțională bună), nu o să știi să-ți gestionezi relația cu plăcerea. Asta îi lipsește unui tînăr confuz – ori de cîte ori se simte mizerabil și vrea să se simtă mai bine – să recurgă la masturbare sau pornografie. Plăcerile astea o să îi sporească adaptarea la lumea inconjurătoare, o să-l scutească de depresii si o să îi dea sens vieții.
Partea distractivă e că excesul duce la inhibiție reactivă. Cu cît îl bați la cap pe copil cu eliberearea sexuală (intr-un mod nenatural, neautentic, didactic), cu atît o să i se ia mai tare, si in locul dezinhibării mult dorite (eliberarea copilului de rușine, norme prohibitive, reprimatoare, etc) o să obții jenă, dezgust sau lehamite. Mai mult, părinții care au relații bune cu copiii lor n-au de ce să se ingrijoreze de o educație sexuală inadecvată: bunul simț căpătat și exersat în familie o să ii ajute să respingă aberațiile/excesele/inadvertențele.
Unul din proiectele de țară despre care nu ați știut: Recomandarea OMS să se predea educație sexuală obligatoriu de la trei ani. România a semnat că este de acord
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
