Păcatul lui Adam și falsa cunoaștere: De ce educația sexuală contraceptivă nu este educație propriu-zisă

de Ștefania Armanca, Stiripentruviata.ro

Știați că într-un sondaj din 2014 care cuprindea și răspunsuri libere, adolescenții britanici criticau educația sexuală primită la școală?

O tânără de 18 ani scria:

„Întotdeauna m-am simțit presată de profesori atunci când, de exemplu, îmi spuneau că «sexul e normal, doar să vă protejați așa cum trebuie», când de fapt eu nu eram interesată în a face sex la momentul respectiv și eram fericită să aștept persoana potrivită.”

Tinerii mai scriau că educația sexuală a abordat inadecvat problema pornografiei, iar aceasta a devenit omniprezentă în viața lor.

În ultimii ani a devenit tot mai evident că statisticile nu susțin afirmațiile proponenților educației sexuale obligatorii în școli.

File de istorie recentă: Eșecul educației sexuale

În Marea Britanie s-a făcut educație sexuală tot mai multă și tot mai devreme din anii 1970 și până în anii 2000.

În 1999, după decenii de educație sexuală, Marea Britanie avea una din cele mai înalte rate de sarcină la adolescente din Europa.

Întâmplător sau nu, aceasta a scăzut numai după ce fondurile de educație sexuală au fost tăiate odată cu criza financiară din 2008.

Datele guvernului britanic deja înregistrau o creștere cu până la 40% a incidenței bolilor cu transmitere sexuală în anii 2000.

Mai nou, astăzi, din aceeași țară ne vin tot mai multe mărturii ale studentelor care vorbesc despre o adevărată cultură a violului în universitățile britanice.

În 2012 CDC raporta că jumătate din toate cazurile de boli cu transmitere sexuală din SUA se înregistrau pe segmentul de vârstă 15-24 ani. Incidența infecției cu virusul HIV în SUA a crescut în anii 2000 cu 21% pe segmentul de vârstă 13–29 de ani – determinată de o creștere cu 34% a incidenței la tinerii bărbați care făceau sex cu bărbați.

File de istorie mai veche: Origini ideologice

Educația sexuală nu este rezultatul Revoluției sexuale din anii 1960 și al apariției pilulei contraceptive, așa cum cred (sau pretind) proponenții ei. Ea este doar victoria revoluției socialiste în Occident. Revoluția Bolșevică a fost prima care a propus educarea pentru sexualitate a tinerilor în școlile publice.

Adam și Eva: Moartea ca efect al falsei cunoașteri

Cine e cu adevărat specialist în educație știe că transmiterea de informație nu este esențială în procesul de învățare dacă este lipsită de formarea atitudinii dezirabile. Iar aceasta din urmă depinde de valorile pe care ne construim demersul.

Nu-mi folosește la nimic să știu despre contracepție de la 9-10-12 ani dacă atitudinea pe care mi-o formez față de acest subiect este una nepotrivită – respectiv că totul e permis și ar trebui să experimentez oricând și oricât.

În schimb, mă ajută să mi se spună că nu trebuie să mă simt presat(ă) să-mi încep viața sexuală, că sexualitatea este doar o parte din relație și este potențată de atitudinea partenerilor unul față de celălalt (se respectă, sau se tratează reciproc ca obiecte care satisfac dorințe, ca mijloace către un scop?)

Domeniul sexualității nu poate fi prins într-un program de educație care nu ține seama de psihologia relaționării, de formarea abilităților sociale, de construirea caracterului… de omul complet.

Și atunci nu mai vorbim de fapt de educație „sexuală”, fiindcă devine mai mult decât atât.

Educația care nu-ți folosește în viață este ca Pomul cunoștinței binelui și răului din Rai. Au mușcat din el și cunoașterea nu le-a folosit la nimic, că au murit.

Păcatul adamic nu este de natură sexuală, ci se referă exact la o abordare simplistă a cunoașterii, care devine nocivă.

Opinia unei eleve despre gustul mai mult decât amar al unei ore de educație sexuală

Radu Buzăianu: PNL își împinge votanții spre AUR pentru ceva ce există deja în programa școlară. Miza nu e contracepția

Studiu, SUA: Tot mai mulți adolescenți își păstrează fecioria. Family Research Council: Politicile publice în educație au presupus exact contrariul și i-au expus pe tineri la comportamente de risc