homosexualitate

Compătimitor sau confuz? Dalai Lama și căsătoria între persoane de același sex

dalai_lama_1

de Zac Alstin, 11 martie 2014

Toată presa s-a umplut recent cu știrea că Dalai Lama susține căsătoria între persoane de același sex, dar cuvintele adresate de liderul religios realizatorului TV Larry King, nu susțin exact această interpretare.

El a descris moralitatea sexuală a persoanelor nereligioase ca pe o „chestiune personală”, subliniind că „depinde de legea fiecărei țări” dacă se acceptă sau nu căsătoria între persoane de același sex. Încolțit să-și spună părerea personală, a spus: „E okay. Cred că e o chestiune individuală”.

Însărcinată? Suntem alături de tine. Sună acum la 0800.070.013

Occidentalii au idei confuze și contradictorii despre religiile și filozofiile orientale. Fanteziile legate de acest misterios și enigmatic tărâm nu sunt noi: Omar Khayyam a fascinat societatea victoriană engleză la fel cum îi fascinează Jalalladin Rumi pe americanii de azi. Nu trebuie să ne uităm la Madam Butterfly ca să înțelegem că adesea Asia devine fundal pentru visele stranii, proiecțiile și nesiguranța omului occidental.

Se cuvine să-l compătimim pe Dalai Lama. Bietul de el, după cum pare, e vehiculul perfect pentru idealul occidental al maestrului înțelept, plin de compasiune și convenabil de străin – cel mai apropiat echivalent al lui Yoda din Războiul Stelelor. În același timp, este conducătorul serios al unei secte importante a budismului, lider spiritual al celor săraci cu duhul și manifestarea vie a lui Avalokiteśvara, bodhisattva al compasiunii. Sunt roluri pe care trebuie să le echilibreze în fața nevoii occidentalilor, nerăbădători să găsească o contrapondere spirituală convingătoare la autoritatea morală sufocantă a moștenirii lor religioase.

Occidentalii progresiști privesc spre Dalai Lama căutând călăuzire morală luminată și așteptându-se să găsească în ochii săi plini de compasiune afirmarea sigură și reconfortantă a propriilor lor valori. Până la urmă, budismul nu este ca religiile biblice, cu intoleranța lor dogmatică și tabuurile lor sexuale.

Lucrurile păreau încurajatoare în 1994, când presa a relatat că Dalai Lama a spus:

„Dacă cineva vine la mine și mă întreabă dacă e bine sau nu, îl întreb mai întâi dacă nu are un alt legământ religios. Apoi următoarea mea întrebare este ce părere are tovarășul său de viață. Dacă ambii sunt de acord, atunci cred că le voi spune că, dacă doi bărbați sau două femei consimt liber să își ofere satisfacție reciprocă fără alte implicații și fără a le face rău altora, atunci e bine.”

Dar, într-o carte din 1996, în mod ironic intitulată „Beyond Dogma” („Dincolo de dogme”), Dalai Lama are un citat aparent contradictoriu:

„Un act sexual este considerat adecvat când cuplurile folosesc doar organele menite pentru relații sexuale și nimic altceva… Homosexualitatea, fie între bărbați, fie între femei, nu este inadecvată prin ea însăși, ci prin folosirea organelor deja definite ca inadecvate pentru contactul sexual.”

Adevărata diferență stă în faptul că cel de al doilea comentariu se adresează budiștilor, pe când primul nu. De altfel, într-un interviu acordat publicației „The Age” în 1999, Dalai Lama a declarat următoarele despre discipolii săi californieni:

„Vor ca eu să scuz homosexualitatea. Dar sunt budist și, pentru budiști, relația între doi bărbați este greșită. Și un anumit comportament sexual în cadrul căsătoriei este greșit. De exemplu, folosirea gurii sau a altor locuri. Și asta e greșit”, a adăugat, scuturând mâna puternic în sus și în jos. M-am uitat perplexă la traducător. „Masturbarea, doamnă”, a explicat Dalai Lama râzând, în timp ce mă înroșeam. „Dar, dacă individul nu are nicio credință, e altă poveste. Dacă doi bărbați se iubesc și nu sunt religioși, eu sunt OK în ceea ce mă privește”.

Așadar, spre dezamăgirea occidentalilor ușuratici, se vede că vederile religioase ale lui Dalai Lama sunt la fel de limitate în ceea ce privește sexul ca și cele ale marilor religii. Adevărata diferență între Papa și Dalai Lama e că, din motive pragmatice și de doctrină, Dalai Lama menține o distincție clară între moralitatea pentru budiști și moralitatea restului lumii.

Cele mai recente comentarii ale sale arată că Dalai Lama încă păstrează acest dublu-standard pentru credincioși, declarând  următoarele:

„ Oamenii care au credință sau care au tradițiile lor ar trebui să le urmeze. Ca și în budism, există diverse feluri de comportamente sexuale neacceptate și ar trebui să respectați aceasta”.

În timp ce necredincioșii sunt fără îndoială fericiți că sunt lăsați să facă ce vor, logica acestui dublu standard ridică întrebări cu privire la perspectiva lui Dalai Lama asupra relației dintre budism, umanitate și etică. Scopul budismului este eliberarea de suferință, iar compasiunea promovată de  Dalai Lama este simbolizată de jurământul bodhisattvei Avalokiteśvara de a-și amâna iluminarea până când toate ființele simțitoare vor fi eliberate.

Presupunând că regulile budismului sunt îndreptate direct sau indirect spre obținerea eliberării, rezultă că regulile împotriva comportamentului sexual nepotrivit există pentru că acesta este cumva nociv sau împiedică iluminarea individului.

Așa că ce vrea, de fapt, să spună Dalai Lama când afirmă că practicile sexuale inadecvate la persoanele nereligioase sunt „OK în ceea ce mă privește”? Nu cred că vrea să spună că aceste practici sunt nocive doar pentru budiști. Comportamentul sexual inadecvat este nociv pentru iluminare sau nu. Dalai Lama nu este un relativist moral.

Poate că acel „OK în ceea ce mă privește” înseamnă că nu-l interesează acțiunile celor care nu sunt budiști? Adică, dacă nu ești budist, nu e problema lui? Un astfel de răspuns nu se potrivește cu compasiunea pe care o profesează. Legământul lui de a elibera toate ființele simțitoare nu-i permit să abandoneze oamenii la voia întâmplării. Așadar, „OK în ceea ce mă privește” nu poate să însemne „Nu-mi pasă ce faceți”.

De fapt, dublul standard al învățăturilor morale ale lui Dalai Lama este de sorginte pragmatică, dar și doctrinară. Spre deosebire de creștinism, a cărui cale strâmtă nu permite compromisuri și unde pragul mântuirii este unul greu de atins, budismul propovăduit de Dalai Lama prezintă o „cale graduală”, un sistem de renașteri și un prag de iluminare mai ușor de atins de către mulți.

Această „cale graduală” explică nu numai faimosul „OK în ceea ce mă privește”, ci și îndemnurile curioase ale lui Dalai Lama pentru cei de alte religii să rămână în tradiția lor. „Calea graduală” recunoaște trei stadii de maturizare spirituală în budism, cel mai de jos reprezentând dorința de a-ți îmbunătăți viețile viitoare, iar cel mai desăvârșit este stadiul la care ai dorința de a aduce toate ființele simțitoare le iluminare. Unii chiar au argumentat că religiile non-budiste care cred în viața de apoi în ceruri aparțin de fapt primului stadiu al căii budiste. Dalai Lama încurajează lumea să rămână în religia proprie deoarece aceasta este suficient de bună în acest stadiu: măcar creștinii, musulmanii și evreii își doresc o viață viitoare în rai.

Problema multor occidentali nereligioși care-l urmează pe Dalai Lama este că tind să nu pună prea mare preț nici pe raiul religiilor avramice, nici pe renașterea budistă. Fără dorința de a-și îmbunătăți viețile viitoare, majoritatea oamenilor nu se află în niciun stadiu de iluminare, nu se află nici măcar pe cale. Ei sunt interesați mai mult de cum să obțină fericirea în viața prezentă. În astfel de cazuri, prioritatea lui Dalai Lama este să îi încurajeze măcar să evite convingerile și acțiunile care le-ar aduce o karma proastă și i-ar face să renască într-un stadiu mai rău. Pragmatic și totuși doctrinar. „OK în ceea ce mă privește” înseamnă de fapt: dacă în viața prezentă te interesează doar fericirea, măcar nu face rău nimănui căutând-o!

În acest context ar putea fi înțeleasă evazivitatea zâmbitoare cu care Dalai Lama își întâmpină fanii occidentali care îl abordează uneori, reproșându-i că nu face afirmații lipsite de echivoc care să le justifice propriile valori și opțiuni sexuale. Reacțiile de pe diverse forumuri arată dezamăgirea multora că o îndrăgită celebritate spirituală nu reușește să se ridice la înălțimea așteptărilor lor. Unii cred că Dalai Lama nu se poate pronunța cu privire la comportamentul sexual din cauză că îl leagă tradiția, cu toate că lui nu-i pasă. Alții se grăbesc să sublinieze că Dalai Lama nu vorbește în numele tuturor budiștilor, vederile sale nu sunt obligatorii pentru budiști și că se poate căuta un răspuns mai satisfăcător în altă parte. Câțiva au fost atât de dezamăgiți, încât l-au gratulat cu epitete dure, de obicei rezervate creștinilor: „teocrat”, „medieval”, „ipocrit” și „corupt”.

Marele scriitor britanic G.K. Chesterton a scris cândva: „Dacă creștinismul ar fi doar o nouă modă orientală, nu i s-ar mai reproșa că este o veche credință orientală”. Același lucru se poate spune și despre budismul tibetan, care, pe măsură ce își pierde din noutate, își pierde și siguranța, distanța și misterul care făceau din el o cale atât de căutată de occidentalii dornici să se refugieze în propriile reverii.

Sursa: MercatorNet, LifeSiteNews

 



Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button