Despre mamele adolescente și educația sexuală în școală, pentru a nu o transforma într-un vehicul pentru educație homo-sexuală, trans-sexuală sau de ideologie sexuală

Despre mamele adolescente și educația sexuală în școală, în 11 puncte:

Recent au fost publicate date Eurostat din care rezultă că la nivelul UE cele mai multe nașteri printre adolescente (inclusiv câteva sute de cazuri de mame mai mici de 14 ani) au loc în România și Bulgaria (link în comentarii).
Imediat după publicarea acestor date au apărut și primele voci care reclamă necesitatea introducerii orei de educație sexuale în școală, pentru a stopa fenomenul maternității la vârste fragede.

Pentru a nu ne grăbi în a adopta o soluție care s-ar putea să semene cu a trage cu mitraliera după câteva muște, eu propun să luăm în considerare câteva observații:

1. în primul rând, soluțiile și remediile e bine să fie propuse după identificarea cauzelor fenomenului; iar simpla enunțare a unui număr de mame adolescente reprezintă doar o constatare a problemei, nu și o identificare a cauzelor acesteia
2. pentru identificarea cauzelor e importantă cercetarea unor factori sociologici suplimentari cu privire la mămicile adolescente: proveniența urbană/rurală, școlarizarea sau abandonul școlar, nivelul de trai al familiei, dacă au părinți și locuiesc cu ei sau nu sau dacă sunt abandonate ori părinții se află în străinătate, etnia și modelul cultural specific acesteia, dacă sarcina a fost voluntară sau nu ori dacă e rezultatul unui abuz
3. până la obținerea unor astfel de date, intuitiv, eu cred că principalele cauze ce generează sarcinile și nașterile printre adolescente nu țin de absența unei ore de educație sexuală în curricula școlară, ci mai degrabă de: sărăcie, mediu promiscuu, analfabetism și abandon școlar ori accesul dificil la educație sau la surse de informare, abuz sexual, neglijență (nu neștiință) ori chiar de un mod asumat de viață specific unor anumite comunități etnice minoritare unde se practică măritișul de la vârste mici iar pubertatea presupune asumarea consecințelor maternale.
   În oricare din aceste situații introducerea educației sexuale în programa școlară nu ajută cu nimic: nici minorei care a abandonat oricum școala, nici fetei de etnie roma care alege modelul cultural și modul de viață specific, nici adolescentei abuzate.
4. de altfel, în datele Eurostat figurează cu număr semnificativ de nașteri la adolescente și în țări unde, bănuiesc, se practică educația sexuală în școli sau, dacă nu se practică, nu se poate reproșa un standard educațional scăzut: Marea Britanie, Germania, Franța.
5. pe de altă parte, din aceleași date rezultă că, între 2005 și 2015 atât în România cât și în Bulgaria, numărul nașterilor printre adolescentele sub 20 de ani a scăzut cu 35%, chiar și fără ora de educație sexuală în școală.
6. de unde rezultă că, până la ora de educație sexuală, primele și cele mai importante măsuri pentru diminuarea fenomenului ar fi creșterea nivelului de trai, reducerea abandonului școlar și accesul la educația generală (nu neapărat sexuală), încurajarea reîntoarcerii părinților plecați la muncă în străinătate alături de copiii abandonați în țară în grija rudelor.
7. pe de altă parte, deși, din păcate, nașterile printre minorele sub 14 ani nu sunt chiar incidente excepționale, totuși nu vorbim despre un fenomen de masă care să impună de la sine o soluție universală controversată precum educația sexuală în școli (mai ales în condițiile unei cauzalități variate și care presupune soluții din alt spectru); cât privește numărul de mame sub 20 de ani, nu e exclus ca pentru multe dintre acestea (mai cu seamă după vârsta majoratului ori a terminării parcursului școlar obligatoriu –clasa a zecea, 16 ani) maternitatea să fie opțiune voluntară, datorită specificului local mai tradiționalist, caz în care vorbim despre alegere și nu despre lipsa educației sexuale (chiar dimpotrivă); și nu putem să nu fim pro-choice.
8. o oră de educație sexuală în programa școlară nu ar fi, în sine, de speriat (oricum o fac și o voi face și eu, acasă, cu copiii), dacă s-ar limita la explicarea noțiunilor de bază ale funcției sexuale, a riscurilor pe care le presupun contactele sexuale neprotejate și la încurajarea responsabilității (fără a omite beneficiile așteptării unei vârste/discernământ minime pentru debut) și dacă ar fi introdusă în curriculum elevilor care au vârsta la care deja instinctul le cere să afle care e treaba cu sexualitatea. În fond, când ni s-a predat în clasa a opta reproducerea la lecția de anatomie cam toți elevii știam deja de niște ani cum se fac copiii, că există SIDA, sifilis și alte boli, dar și prezervative. Totuși:
9. nu văd ce utilitate ar avea o asemenea disciplină distinctă, de vreme ce aspectele esențiale pot fi explicate într-o simplă lecție, hai două în cadrul disciplinei “biologie – anatomie” (se mai face, nu?); în 45 de minute se cam epuizează ce e important de spus și de știut, hai, o a doua oră merge pentru partea de conștientizare (“băgați bine la cap!”) a consecințelor bolilor cu transmitere sexuală.
10. oricum, pentru adolescenții ce frecventează școala (și nu numai), noțiunile vor fi fost de mult cunoscute de pe internet (le știam pe vremea mea de prin tot felul de cărți și reviste, darămite acum), astfel că introducerea unei discipline/materii cu frecvență săptămânală e de natură să nască semne de întrebare dacă nu cumva conținutul programei va depăși ceea ce e necesar și util și dacă nu va intra în zona de voluptoriu. Kama Sutra trebuie, totuși, să rămână o chestiune de opțiune privată.
11. astfel încât, fără a fi vorba despre un simplu drob de sare, mai ales că ne putem uita la experiența altor state, temerea majoră rămâne aceea ca prezentarea consecințelor unei vieți sexuale premature și iresponsabile (ce se poate face, repet, într-o lecție, două) să nu rămână un simplu pretext pentru a transforma ora de educație sexuală într-un vehicul pentru educație homo-sexuală, trans-sexuală sau de ideologie sexuală. Că asta deja nu ar mai avea legătură cu sarcinile la adolescente.

Citește mai multe articole de Cristina Popescu