ONG din Austria, țară unde prostituția e legală: „După un deceniu de lucru cu prostituatele, e foarte greu să găsim motive pentru legalizarea prostituției”
Acolo unde prostituția este legală, poliția nu are întotdeauna instrumentele necesare pentru a ajuta femeile exploatate. Dacă acestea nu depun mărturie, poliția este practic cu mâinile legate. Iar în multe cazuri, femeile exploatate sunt prea speriate să vorbească
După ce președintele Băsescu a sugerat că legalizarea prostituției ar rezolva problema traficului de femei în scopul exploatării sexuale, o organizație din Austria a trimis redacției Stiripentruviata.ro o scrisoare în care explică realitatea prostituției din această țară, unde prostituția este reglementată prin lege. Din motive de siguranță proprie și pentru siguranța beneficiarelor, organizația, care lucrează și cu româncele prostituate în Austria, a dorit ca mărturia să fie publicată sub protecția anonimatului.
Iluzia prostituției „curate”
Original English testimony here.
„În Austria, unde prostituția este legală și reglementată, sunt peste 7.000 de persoane, majoritatea femei, înregistrate oficial ca practicante ale acestei așa-zise „profesii”. 95% dintre ele sunt imigrante, cu România ca principală țară de origine – peste 50% dintre aceste femei provin din România.
În munca noastră zilnică în calitate de organizație non-profit care cercetează săptămânal persoanele care lucrează în prostituție pe străzi sau în cele peste 350 de bordeluri, cluburi de noapte și altele asemenea din Viena, întâlnim multe fete și femei din România, de diverse vârste. Multe tinere vin – sau sunt aduse – la Viena la vârsta de numai 18 ani. Am întâlnit fete care și-au început lucrul în această „branșă” chiar de ziua lor [când împlineau 18 ani, devenind majore – n.n.]. Am auzit adesea de la partenerii noștri din România că așa-ziși „loverboys” [iubiți] pândesc fetele și femeile care împlinesc vârsta majoratului și trebuie să părăsească centrele de plasament, neavând unde să meargă. Aceștia le promit „o viață prosperă în străinătate”. Datorită dificultăților cu care se confruntă, alte femei se încred în falsele promisiuni ale unei cunoștințe care deja locuiește în străinătate: se gândesc că pot ajuta la îngrijirea unei mame bolnave, a copiilor sau a întregii familii care se va baza pe ea să le trimită bani acasă.
Realitatea prostituției arată adesea foarte diferit de ceea ce și-au imaginat ele: Chiar și în țări precum Austria și Germania, unde prostituția este legală, femeile se confruntă cu violența din prostituție – fie din partea peștilor, fie din partea clienților care le împingă să-și depășească orice limite ale normalității și suportabilității actului sexual. Clienții vin cu idei preluate din pornografie și vor să pună în practică acte pe care soțiile și partenerele lor le refuză. Multe astfel de practici le fac rău femeilor, dar, presate de proxeneți sau din lipsă de bani, ele acceptă depășirea limitelor pe care și le impuseseră inițial: uneori aceasta implică și acte sexuale fără prezervativ.
Astfel, femeile din prostituție adesea suferă de diverse probleme fizice și psihice cu potențial distructiv și chiar mortal. Efectele sunt adesea multilaterale, complexe și dificil de tratat. Acestea includ:
În plan fizic: traume datorate penetrărilor repetate sau violente (vânătăi, fracturi, leziuni cerebrale, dureri și inflamații abdominale, boli cu transmitere sexuală, abuz de substanțe, diverse simptome psihosomatice.
În plan mintal / emoțional: disociere și tulburare de identitate disociativă, tulburări alimentare și anxietate, stres și sindromul de stres post-traumatic, traume complexe, abuz de substanțe.
Explicația acestora stă în violențele repetate la care sunt supus – de natură fizică, mentală sau emoțională. Multe femei se confruntă cu violența extremă în mod regulat – de la abuz verbal și intimidare, manipulare emoțională și izolare, până la violență și abuz fizic din partea clientului sau a proxenetului. Ne-am fi dorit ca reglementările legale să reducă prevalența acestei violențe, dar, din nefericire, nu se poate „reglementa și controla” cu adevărat ceea ce se întâmplă între prostituată și client, respectiv proxenet. Iar cel mai adesea banul dictează aceste relații.
Banii nu se câștigă ușor în prostituție, nici chiar atunci când femeile lucrează pe cont propriu fără să depindă de un proxenet, „loverboy” (iubit care le-a convins să se prostitueze) sau partener care să le ia cea mai mare parte din bani, cum se întâmplă de obicei la început, când încep să se prostitueze. De obicei costă foarte mult să ai o cameră închiriată la un bordel sau un așa-zis „Laufhaus”. Cea mai mare pare a veniturilor este cheltuită în acest scop, astfel că zilnic femeia servește câțiva clienți numai pentru a-și plăti camera unde de altfel și locuiește. Iar dacă femeile au un proxenet sau „loverboy”, îi cedează acestuia cea mai mare parte a banilor câștigați.
De aceea, cel mai adesea, datoriile financiare sunt cele care le obligă pe cele mai multe dintre femei să nu părăsească prostituția, chiar dacă își doresc aceasta. Uneori, proxeneții le cumpără lucruri de valoare, cum ar fi mașini, pe care le pun pe numele lor, lăsându-le apoi să achite singure costul lor integral. Cele mai multe femei care reușesc să părăsească prostituția nu sunt nici pe departe bogate, așa cum își doriseră, ci pornesc din nou de la zero.
Din experiența prostituției fac parte și provocări precum bolile, traumele, datoriile, izolarea, stigmatizarea, barierele de limbă, problemele juridice sau legate de absența actelor de identitate, ceea ce demonstrează că prostituția nu poate fi tratată drept „o ocupație ca oricare alta”. Nu în ultimul rând, femeile se confruntă și cu rasismul și misoginia: Din moment ce există multe românce pe străzi și în bordeluri, uneori percepția generalizată – mai ales în rândul clienților și al proxeneților – este româncele „sunt bune pentru un singur lucru – sexul”.
Adesea, acestor femei le este foarte greu să redobândească o rutină normală de muncă după ce renunță la prostituție – aceasta în cazul în care reușesc să-și găsească o slujbă după ani de lucru ca prostituate. Nu vor să-și scrie în CV cu ce s-au ocupat înainte, iar educația lor este minimală, astfel că le este foarte greu să-și găsească altceva de lucru.
Astfel, după peste un deceniu de experiență în lucrul cu prostituatele într-o țară în care prostituția este reglementată, ni se pare foarte greu să găsim motive care ar recomanda legalizarea acesteia. Este de înțeles speranța de a „normaliza” această „slujbă” și de a preveni intrarea ei într-o zonă nevăzută și incontrolabilă, unde abuzul și exploatarea pot deveni încă și mai greu de detectat. Totuși, vedem că tocmai aceasta se întâmplă: Acolo unde prostituția este legală și presupus „curată”, poliția nu are întotdeauna la îndemână instrumentele necesare pentru a ajuta femeile exploatate. Dacă acestea nu vorbesc și nu depun mărturie împotriva exploatatorilor lor, poliția este practic cu mâinile legate. Iar în multe cazuri cu care ne confruntăm zilnic, femeile exploatate sunt prea speriate să vorbească împotriva proxeneților, „loverboy”-ilor sau traficanților lor.”