Când femeile îi spuneau că le bat peștii, ce făcea Băsescu?

de Mirela Florescu, Stiripentruviata.ro
Fostul președinte Traian Băsescu a declarat vineri la Digi 24 TV că legalizarea prostituției ar însemna „punerea sub protecția statului a acestor femei”. Băsescu crede că noua lege, care doar ar modifica nomenclatorul meseriilor și ar ajusta prevederi legate de fiscalitate și dreptul muncii, le-ar putea oferi prostituatelor o protecție mai substanțială decât pedepsele din Codul Penal, care incriminează proxenetismul.
El a argumentat că umbla noaptea prin Capitală pe vremea când era primar, ca să inspecteze asfaltările sau salubrizarea și întâlnea prostituate care îi spuneau: „Domnu’ primar, legalizați prostituția, că ne-am săturat să ne bată peștii!”.
Credeam că asfaltările a au aparținut mereu de Administrația Străzilor, nu de primărie. Și că legile le dă Parlamentul, nu Primăria. Dar să zicem că nu este o minciună populistă cusută cu ață albă. Să zicem că este adevărat. Prima întrebare care se pune: De ce nu a raportat imediat la poliție aceste cazuri? Notorietatea sa ar fi crescut exponențial și totodată i-ar fi servit și la rezolvarea unor cazuri de femei agresate.
A salvat Băsescu măcar o astfel de femeie din cercul vicios al violenței? Sau își amintește acum, la 15-20 ani distanță de ele și, brusc, își dă seama că vrea să facă ceva pentru a eradica – nu prostituția, ci doar violența asupra femeilor.
Se pare că, pentru Băsescu, prostituția este un rău, dar unul ales în mod liber de femei… Sau mă rog, un rău ales liber de femei supuse violenței. Adică ele ajung să stea bătute și să întrețină relații intime cu oricine pentru că și-au dorit mult această meserie. Băsescu pare să creadă cu sinceritate că ele ar practica de bunăvoie această „ocupație” și că viața lor s-ar îmbunătăți dacă nu le-ar mai bate peștii.
Dacă propunerea lui Traian Băsescu ar deveni lege, el ar putea rămâne în istoria bordelurilor românești ca un erou care a reușit să elimine proxeneții din ecuație și să le „elibereze” pe aceste femei, de acum „împuternicite” să se prostitueze pe cont propriu. Probabil că ele abia așteptau acest moment, nu?… Dar stai! Dacă eliminăm proxeneții violenți și statul devine protectorul acestor femei, nu devine astfel însuși statul Marele Protector-Proxenet? Și iată cum am reușit… etatizarea prostituției!
De ce zic asta? Păi, ia gândiți-vă: Ești femeie, ești șomeră, poate tinerică și drăguțică, și aplici pentru ajutor social. Și ce să vezi? Apar niște posturi cu carte de muncă la… bordelurile din localitate. Ce să faci? Dacă nu le accepți o dată, de două ori, de trei ori, poate pierzi și ajutorul social. Ce să faci? N-ai ce să faci…
Germania a legalizat prostituția în 2002 exact pe baza acelorași argumente ca cele vehiculate de Băsescu. De atunci, ocupația este în nomenclatorul meseriilor, iar bordelurile plătesc taxe la stat. În 2004, Germania a modificat legea prestațiilor sociale, astfel încât orice femeie șomeră cu vârsta sub 55 de ani va pierde ajutorul de șomaj dacă, în decurs de un an, refuză să dea curs uneia din ofertele de angajare prezentate de agenția pentru ocuparea forței de muncă.
Unele oferte sunt posturi de lucru la bordel. I s-a întâmplat în 2005 unei femei specializate în domeniul IT. Aceasta mai lucrase într-o cafenea și că era disponibilă și pentru o ocupație similară. Agenția a anunțat-o că erau posturi la un bordel local. În mod similar, femeilor care au lucrat la call-centers li se oferă uneori slujbe la linii telefonice erotice. În 2013, o tânără de 19 ani care căuta o slujbă de menajeră a primit de la agenția germană pentru ocuparea forțelor de muncă o scrisoare care o anunța că era disponibil un post pentru o „chelneriță arătoasă”. Când a căutat pe Internet, a descoperit că trebuia să servească băuturi dezbrăcată într-un local care le oferea clienților „fete cu mega servicii și mai mult decât atât”.
„Nu există nimic în legea germană care să interzică trimiterea femeilor în industria sexului”, explica în 2005 avocata Merchthild Garweg din Hamburg, citată de cotidianul britanic The Telegraph.
Pentru că plătesc taxe la stat și operațiunea lor este perfect legală, proprietarii de bordeluri pot da în judecată orice agenție a forțelor de muncă dacă aceasta refuză să includă în oferta ei posturile libere din stabilimentele lor. În 2009, Tribunalul Social Federal din Germania a dat o decizie într-un astfel de proces, arătând că în Constituția Germaniei nu există prevederi care să permită „promovarea activă a prostituției prin exercitarea autorității de stat”.
Maximă ipocrizie din partea statului german: este constituțional să legiferezi practicarea prostituției, dar nu este constituțional să o promovezi pe canale oficiale? Și cum rămâne cu sloganul: „Corpul meu, alegerea mea”? După legalizarea avortului, care ajută la perpetuarea abuzului și exploatării sexuale, legalizarea prostituției este legalizarea pe față a exploatării femeii. Cu binecuvântarea și spre profitul statului.
Și așa facem încă un pas spre victoria socialismului: corpului femeii nu mai este al ei, ci al statului – a se vedea mărturiile despre experimentele sociale gândite în Rusia bolșevică, care își propuneau transformarea femeii în bun comunitar tras la sorți de diverși „oameni ai muncii”… Și, la fel ca și în cazul legalizării avortului, se va spune că este vorba despre „eliberarea” și alegerea femeii.