Interviu cu Înaltpreasfințitul Michel, Arhiepiscopul Genevei (Elveția) și Europei Occidentale – Patriarhia Moscovei / Forumul Internațional „Familii numeroase și viitorul umanității”
Înaltpreasfinția Voastră, care este implicarea Bisericii în acest forum și de ce este importantǎ aceastǎ perspectivǎ spiritualǎ în ceea ce privește viziunea asupra familiei?
Este o întrebare foarte bunǎ. Familia este, pur și simplu, o manifestare duhovnicească. Atunci când Dumnezeu l-a făcut pe om, i-a dat-o pe Eva lui Adam și le-a spus: „Creșteți și vă înmulțiți”. Deci Dumnezeu a creat familia, a creat un bărbat și o femeie, iar prima problemă apărută în sânul acestei familii a fost adusă de diavol. Atunci Adam și Eva s-au îndepărtat de Dumnezeu. Ceea ce face ca firea noastră să fie căzută.
Citește și: Forumul Internațional „Familia numeroasă și viitorul umanității” s-a încheiat ieri la Moscova
Cu alte cuvinte, natura spirituală a vieții noastre este indiscutabilă. Din acest motiv, problemele resimțite fie de familie, fie de fiecare persoană în parte sunt întotdeauna probleme deopotrivă duhovnicești și fizice, deoarece noi avem o prezență fizică aici pe pământ. Așadar, lucrurile sunt legate între ele.
Și Biserica participă la aceasta, având un rol pastoral de primă importanță. Familia este o unitate considerată ca o biserică în cadrul Bisericii. In Biserica Ortodoxă se consideră că și o singură persoană este Biserica. Ceea ce explică foarte bine implicarea Bisericii în această problemă.
Trebuie să vă spun că, în urmă cu aproximativ un secol, primul atac asupra familiei a avut loc odată cu Primului Război Mondial, care l-a izolat pe bărbat de femeia sa. Timp de patru ani, bărbații și-au părăsit familiile și nu au mai produs nimic, nu au făcut altceva decât să se lupte și – fie că avem de-a face cu țări beligerante, atacante sau atacate – oamenii se omorau între ei, în timp ce femeia și copiii erau singuri. Bărbatul, la rândul lui era singur.
Deci, prima despărțire, primul atac asupra familiei îl constituie Primul Război Mondial. Este mai mult decât evident. De atunci au început să apară aceste lucruri care înainte aveau cu totul altă formă. Sigur, și înainte erau probleme omenești prin comportamentul oamenilor – păcate, anumite hotărâri, etc. –, însă noțiunea de familie ca atare era totuși integră. Dar începând de atunci au apărut femeile singure cu copii. Femeile care nu trăiau cu un bărbat. Au început să fie create partide politice care puneau problema dacă să voteze femeia sau nu. Iar după război au apărut răniții, femeile care și-au pierdut bărbații, rămânând singure, cele care nu s-au mai măritat odată ce logodnicul lor plecase la război și nu se mai întorsese.
Am cunoscut astfel de femei. Generația mea a văzut la Paris femei de 70 de ani care rămăseseră domnișoare spunând: „Nu mă voi mărita niciodată, cel pe care îl iubeam a plecat la război“. Nu au avut niciodată copii, în cel mai bun caz rămâneau așa.
Și apoi mai este și emigrarea, apărută odată cu revoluția (bolșevică), odată cu războiul. Așa că, însăși istoria acestui secol a atacat familia, generând o situație care poate că este nouă pentru Biserică, însă cât se poate de reală. Eu însumi m-am născut într-o familie de emigranți, tatăl meu părăsise Rusia în timpul Războiului Civil, s-a dus la Paris, așa că noi am trăit la Paris, având o familie foarte unită.
Ei bine, aceste familii care s-au trezit în străinătate au creat Institutul Emigrației Ruse, ele au construit biserici. Familiile au făcut aceasta, niciodată oamenii singuri. Familia în sine este o entitate cu totul deosebită, ce trăiește având o funcție aparte, unul dintre rolurile sale fiind tocmai acesta de a construi biserici în jurul cărora se adună oamenii. Iată unul dintre aspectele fundamentale legate de întrebarea dumneavoastră.
Mulțumim! Înaltpreasfinția Voastră, am auzit vorbindu-se aici de existența unor centre de sprijin pentru femeile însǎrcinate, în preajma, sau înființate de Mitropolii, eparhii, în parohii. De ce este atât de important sǎ se implice Biserica în sprijinirea vieții și a familiei?
Nu este vorba doar despre tânăra mamă, este în joc soarta unei femei și a unui bărbat. Vă vorbeam de emigrație. Erau mulți oameni cum era nașul meu, care plecase din Rusia lăsându-și acasă soția și copiii. Biserica nu-i poate lăsa așa. A trebuit ca Biserica să confirme, să-i recăsătorească pe cei văduvi, etc. Biserica este mereu foarte atentă la pastorație și la orice eveniment din viața cuiva. Biserica îl va hrăni mereu pe cel flămând, îl va primi pe cel fără un acoperiș deasupra capului, îi va organiza viața celui pierdut și singur. Altfel spus, este cât se poate de firesc să se ocupe de aceste lucruri, este însăși vocația ei. Este ca o mamă.
Ați observat cumva vreo schimbare a moralitǎții tinerilor atunci când pleacǎ din țarǎ, când pleacǎ în Occident ? Le-a scǎzut stima pentru familie?
Când pleacă din Rusia? Greu de zis. Nu se poate spune că Occidentul este un mediu special. Sigur, problemele diferă de la caz la caz. Nu putem tranșa astfel. Istoria familiilor diferă, comportamentele oamenilor atunci când ajung în alt loc nu sunt standard, personalitățile diferă, la fel și caracterele, tipurile de inteligență, capacitățile. Există oameni care, din contră, odată ajunși în străinătate, își întemeiază o familie și devin credincioși.
Când soseau din Rusia, femeile ne spuneau că făcuseră 15 avorturi. Era să mor când am auzit așa ceva prima dată. În 1996, femeile îmi dădeau cifre de genul: 8, 12, 5, 16… Era pur și simplu… noi nu eram obișnuiți cu așa ceva! Nu existau la noi astfel de situații. Aceste femei veniseră cu aceste lucruri înspăimântătoare. După spovedanie, o femeie căreia tocmai îi dădeam dezlegarea (nu o cunoșteam, credeam că e ortodoxă), îmi zice: „Aș vrea să vă întreb ceva. Vecina mea de apartament mi-a spus că nu e bine să faci avort. E adevărat?” Am privit-o un pic mirat și am întrebat-o: „De ce îmi puneți această întrebare? Câte avorturi ați făcut?” La care mi-a răspuns: „16”. S-a uitat la mine timp de un minut și a spus: „Vă simțiți bine?” Deoarece eu nu mă mai simțeam bine deloc. Am suportat greu această dezvăluire. Iar femeia m-a întrebat dacă sunt bine. I-am spus: „Păi tocmai vă citeam rugăciunea de iertare a păcatelor”.
Am privit-o foarte uimit, zicându-mi că trebuie să fac imediat ceva. Din moment ce mă întreba dacă e ceva rău în a face avort, nu puteam să-i spun pur și simplu că e rău, trebuia făcut ceva pentru această femeie. I-am zis: „Începând de azi, vă spovediți în fiecare duminică, vă împărtășesc duminică de duminică o vreme, după care vă dau o epitimie. Peste vreo șase luni sau chiar un an. Acum, însă, trebuie să vă aduc la viață”. Ulterior, pe toate femeile care veneau din Rusia le întrebam: „Câte?” Era una dintre cele mai mari diferențe între oamenii veniți din Rusia în 1996 și cei care trăiau la noi, unde un avort era o dramă îngrozitoare, un lucru ce trebuia tratat. Iar acum, brusc, mi se spuneau lucruri de neînchipuit, cu care nu eram deloc obișnuit.
Așadar, avem de-a face cu o diferență foarte caricaturală, dar trăită… Ba o dată mi s-a întâmplat să mi se spună după dezlegare: „Știți, eu nu sunt sigură că sunt botezată!” În condițiile în care presupuneam că oamenii care veneau să se spovedească erau evident ortodocși. Deci apărea o altă diferență.
De atunci am început să le punem cinci întrebări celor ce veneau să se mărturisească. In primul rând: „Sunteți botezat?” Apoi: „Când?” În al treilea rând: „Unde?” Urma întrebarea: „De către cine?” Și ultima era: „Cum?” Când nu cunoaștem pe cineva venit din Rusia, îi punem cinci întrebări. Vedeam astfel că mulți dintre cei veniți din Rusia începeau o viață duhovnicească în străinătate, după ce în Rusia nu cunoscuseră așa ceva. Sigur, erau și dintre cei care mergeau la Biserică de pe vremea când încă erau în Rusia, însă foarte discret. Iată deci o nouă diferență. Practic, se poate spune că începeau să meargă la Biserică peste hotare. Da, pentru mulți așa stăteau lucrurile.
Înaltpreasfinția Voastră, vă rugăm în final să transmiteți un mesaj pentru familiile din România.
Am vorbit mult despre maternitate în această conferință. O familie este compusă dintr-un tată, o mamă și niște copii. Tot în această conferință s-a subliniat că trebuie să fie mulți copii. Știm bine că nu aceasta este tendința lumii de azi. Motivele sunt numeroase și nu o să vi le analizez acum, ar însemna să vă povestesc toată conferința și ar dura prea mult.
Mesajul pe care îl pot transmite femeilor din România este cel care reiese din conferința aceasta, în cadrul căreia au vorbit preoți, mireni, oameni politici, medici, tot soiul de oameni cu orizonturi foarte diverse. Cu toții au spus – și cred că este adevărat – că o familie nu înseamnă un singur copil, ci mulți copii, deoarece pentru viitorul acelui copil, care coincide cu viitorul familiilor – oare vor întemeia la rândul lor familii acești copii? –, este necesar să facem lumea de azi mai bună. Și tocmai familia o va face. Trebuie ca ea să fie numeroasă, ceea ce înseamnă să aibă de la patru copii în sus. Acesta este mesajul meu, extras din învățăturile acestei conferințe.
Citește și:
John-Henry Westen, co-fondator LifeSiteNews.com: „Când familia devine instabilă, se destabilizează și societatea. Dacă vrem să menținem civilizația, trebuie să menținem familia”
Interviu cu Alexey Komov, Director de Programe Internaționale la Fundația Sf. Vasile cel Mare / Forumul Internațional „Familii numeroase și viitorul umanității”
Interviu cu John-Henry Westen, cofondator și redactor-șef la LifeSiteNews.com, Canada / Forumul Internațional „Familii numeroase și viitorul umanității”
Forumul Internațional „Familii numeroase și viitorul umanității”. Interviu cu părintele Artemîi Șumbasov, coordonator social în eparhia Iskitimskaia din Mitropolia Novosibirsk, Rusia
„E nevoie de o alianță internațională pentru ocrotirea familiei”. Discursul Mitropolitului Ilarion de Volokolamsk la Forumul Internațional „Familia numeroasă și viitorul umanității”
Declarația finală a Forumului Internațional „Familia Numeroasă și viitorul Umanității”, Moscova, 10-11 septembrie 2014
„Omenirea trebuie să facă o alegere morală conștientă, de care depinde întregul său viitor”
Forumul Internațional „Familia numeroasă și viitorul umanității” s-a încheiat ieri la Moscova
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
