John-Henry Westen, co-fondator LifeSiteNews.com: „Când familia devine instabilă, se destabilizează și societatea. Dacă vrem să menținem civilizația, trebuie să menținem familia”

de Alexandra Nadane

Când Mahatma Ghandi spunea: „Mi se pare clar ca lumina zilei că avortul ar fi o crimă”, el nu făcea altceva decât să dea glas unei înțelegeri care străbate timpurile și civilizațiile, și anume să nu iei viața unui om nevinovat. Puține sunt excepțiile din istoria umanității în care o societate să fi consimțit la curmarea vieții celor mai lipsite de apărare ființe umane, copiii aflați în zorii vieții lor. Din Antichitate, știm că spartanii, o societate militarizată, ucideau copiii născuți cu handicap, pentru că nu ar fi putut ajunge soldați buni. În perioada modernă, nazismul în Polonia ocupată și comunismul în Rusia au introdus avortul, în logica disprețului față de om al acestor ideologii care au pricinuit zeci de milioane de morți. Apoi, sub presiunea revoluției sexuale, SUA și apoi statele civilizației occidentale au acceptat avortul, negând principiile care le stau la temelie, precum celebrul principiu din Declarația de Independență a SUA, conform căruia orice om are dreptul la „Viață, Libertate și căutarea Fericirii”.

Dacă bunul simț ne spune să nu luăm viața unei ființe umane nevinovate, credința ne oferă motive și scopuri pentru a contribui la protejarea acesteia și a o feri de distrugere. Sunt binecunoscute eforturile lui John-Henri Westen în acest scop. Excepționalul interviu de mai jos ne oferă ocazia de a înțelege dragostea care îl însuflețește. Nicio persoană de bun simț nu ar trebui să ezite când vine vorba să implice credința personală în apărarea vieții umane, dincolo de alte motivații, mai generale.

Website-urile pentru viață, un far călăuzitor într-o furtună a răului

Alexandra Nadane: De ce credeți că avem nevoie de cât mai multe surse de informare pentru-viață?

John-Henry Westen: Trebuie să răspândim mesajul vieții către toți oamenii lumii. Trebuie să o facem în multe limbi, astfel încât oameni din toată lumea să aibă acces la el. Azi avem nevoie mai mult ca oricând de mai mulți episcopi care să vorbească pe față, deoarece în multe locuri din lume episcopii nu mai vor să spună adevărul.

Și astfel, uneori, episcopii din țara voastră sau cei africani, mai ales, rămân singurii dispuși să vorbească. Și pot face asta, iar cuvintele lor le pot fi de folos tuturor oamenilor din lume care nu mai au episcopi buni care să le spună adevărul. Toți oamenii, toți catolicii, toți creștinii au nevoie de călăuzire spirituală. Astfel, prin lifesitenews.com și prin website-ul vostru, stiripentruviata.ro, și prin intermediul tuturor acestor website-uri care fac cunoscute cuvintele îndrumătorilor spirituali, aprindem un far călăuzitor pe timp de furtună. Fiindcă azi întreaga lume e plină de răutate, e ca o furtună a răului și păcatului și minciunii, făcând binele să pară rău și răul bine.

De aceea avem nevoie de limpezimea celor care spun adevărul, mai ales de călăuzitori spirituali. În timp ce le oferim acestora o portavoce, dezvăluim și realitatea vieții de cealaltă parte a Binelui. Sunt mulți ca mine, care pot da mărturie despre cum e viața trăită într-un fel pe care lumea îl crede strălucitor. În realitate, această viață este iadul pe pământ și te duce la iad și în viața veșnică. Și mai putem, prin aceste site-ri, să prezentăm și aspecte pozitive.

De exemplu, când adversarii de opinie se ceartă pe chestiunea avortului, în toată lumea se aude același argument: „Dar ce te faci cu violul și incestul?” Însă iată că noi avem posibilitatea să arătăm copii concepuți în urma unui viol care au o viață frumoasă și plină de succes. Putem publica mărturii ale unor femei care au fost violate și și-au născut copiii și sunt recunoscătoare pentru aceasta.

Am făcut interviuri cu astfel de mame. Una dintre ele a fost violată în mod brutal de trei bărbați la vârsta de 12 ani, dar mi-a spus că a născut copilul, deși toată lumea i-a spus să nu o facă. Iar acest copil îi aduce acum o mare bucurie! Are acum 12 ani și este cel mai bun prieten al ei. Această mamă mi-a spus: „Aș îndura orice, chiar și violul din nou, pentru a avea acest copil”.

Ce mai putem face pe website-urile pentru-viață este să prezentăm mame care au făcut avort și cât de mult le-a afectat aceasta. Sunt multe care au vorbit. Astfel de mărturii se găsesc în toate țările. Le putem aduce oamenilor la cunoștință aceste mărturii, astfel încât să poată vedea: „Doamne, cât de mult am fost mințiți în problemele legate de viață!”

„Comportamentul homosexual este nociv. Pentru că te iubesc îți spun asta”

John-Henry Westen: Astăzi întâmpinăm poate cele mai grave probleme cu care s-a confruntat vreodată familia: numai dacă ne gândim la homosexualitate sau căsătoria gay. Mereu se pune întrebarea: „Păi tipii se iubesc. De ce nu se pot căsători? Nu sunteți pentru dragoste? Nu este Dumnezeu dragoste?” Și foarte des se întâmplă ca și creștinii să răspundă ceva de genul: „A, nu știu, sună corect, doar sună atât de bine!”

Dar noi avem un răspuns foarte simplu: „Dumnezeu ESTE iubire și e adevărat. Răspunsul ESTE iubirea. Și tot ce poți face este să răspunzi în felul în care o face catehismul sau în felul în care o făcea cândva Biserica, un răspuns pe care se pare că majoritatea episcopilor l-au uitat. Și anume să spui răspicat că comportamentul homosexual este nociv. Îți vatămă trupul. Te vatămă cu totul. Și, pentru că te iubesc, îți spun asta”.

Asta nu mă face deloc popular. Ba chiar la mine în țară aș putea fi arestat pentru astfel de afirmații. Dar tot îți voi spune, pentru că îmi pasă de tine suficient cât să-ți spun asta, pentru că îți face rău. Și, fiind catolic și creștin, cred că asta nu te rănește numai trupește, ci și sufletește – poate pentru totdeauna –, iar eu vreau să ajungi și tu în Rai. Așa că îți spun asta din dragoste pentru tine, chiar dacă asta mă face nepopular și într-o zi chiar m-ar putea costa libertatea. Iată un răspuns de iubire pe care și adolescenții îl pot recunoaște. Fiindcă toți adolescenții asta vor să știe: „De ce nu sunteți de acord cu asta? Din iubire? A, măcar acum înțeleg de ce”. Chiar dacă nu sunt de acord cu opinia noastră, vor vedea că motivul nostru ține tot de iubire.

Trebuie să furnizăm astfel de informații. Și, pentru că lumea este așa cum este, oamenii au nevoie de aceste informații pretutindeni și în toate limbile.

Să fim credincioși adevărului. Să fim dedicați. Să fim talentați. Trebuie să încercăm să publicăm cele mai bune fotografii și să scriem cât de bine putem. Trebuie să facem toate acestea. Nevoia este mare.

Este cea mai mare bătălie. Doamna noastră de la Fatima a spus: „Mai mulți oameni ajung în iad pentru păcate trupești decât din orice altă cauză”. Dacă Satana se concentrează pe aceste aspecte – ceea ce chiar face –, atunci și noi trebuie să ne concentrăm asupra lor: să le livrăm oamenilor adevărul.

„Dacă m-au urât pe mine, vă vor urî și pe voi” – un adevăr pe care trebuie să-l îmbrățișăm

Alexandra Nadane: În România, oamenii implicați în mișcarea pentru viață sunt persecutați și își pierd curajul. Sunt batjocoriți și, dacă au funcții publice, sunt marginalizați. De exemplu, asociației noastre, Studenți pentru viață, i s-a retras aprobarea de participare la un târg al educației, în urma acuzației că se opune avortului. Și eu, ca președinte al unei asociații de studenți pro-viață, mă confrunt cu multe dificultăți la facultate. Mi s-a spus că se fac presiuni pentru a mi se da notă mică la lucrări și în activitatea studențească. Colegii mei tineri se descurajează în această atmosferă, ceea ce e de înțeles. Ați trecut prin astfel de momente la LifeSiteNews.com? Și cum le-ați depășit?

John-Henry Westen: Există câteva răspunsuri la asta. Răspunsul pe care trebuie să îl primim cu toată inima, ceea ce nu e simplu, este că Însuși Hristos ne-a spus: „Dacă m-au urât pe Mine, vă vor urî și pe voi”. Este un adevăr pe care trebuie să-l îmbrățișăm. Și să vă mai spun ceva. Privind din afara credinței, eu m-am convertit mai ales fiindcă am văzut persecuțiile pe care le suferea tata – de la colegii de muncă, de la familie și chiar din partea mea.

Fiindcă pe atunci nu mai credeam în Dumnezeu, dar voiam să cred. Și aveam în minte că Dumnezeu putea fi răspunsul la problemele mele, dar nu voiam să-mi dau viața pentru ceva care poate că nu era real. Voiam să mă duc la tata și să-l întreb: „E pe bune?” Dar când m-am dus, n-am mai putut să-l întreb nimic.

Fiindcă îmi vorbea prin întreaga lui viață – și mai ales prin persecuțiile pe care le suferea. Fiindcă mulți se luau de el, mulți îl făceau „ridicol”, când oamenii spuneau că e extremist, când oamenii îl făceau nebun – pentru că mulți îl făceau așa. Iar el era de o inteligență rară, vorbea șase limbi, era un tip remarcabil și un tată extraordinar.

Și, cu toate astea, mergea zilnic la slujbă, se ruga zilnic cu mătăniile și vorbea aproape numai despre credință. Era neamț, așa că nu ne îmbrățișam prea des, dar obișnuia să-mi dea o binecuvântare pe frunte în fiecare seară. Iar pentru mine asta era mai bine decât orice îmbrățișare. Și tocmai acest exemplu de credință în ciuda persecuției a fost foarte puternic pentru mine.

În plus, trebuie să ne luăm apărarea unii altora. Când suntem într-un grup sau o organizație, într-o asociație pentru viață, de exemplu, și cineva e persecutat, trebuie să-i fim alături, chiar dacă astfel atragem atenția asupra noastră. Trebuie să ne ridicăm pentru frații și surorile noastre și să spunem: „Nu, nu sunt nebuni!”

De fiecare dată când familia devine instabilă, la fel se întâmplă și cu societatea

Alexandra Nadane: De ce este familia atât de importantă pentru societatea de azi și de ce toate lucrurile acestea care o afectează distrug și sufletele oamenilor?

John-Henry Westen: Ca să începem cu începutul, la început Dumnezeu a creat familia ca imaginea Sa în lume. Chipul familiei este chipul Sfintei Treimi. Tatăl, așa cum este el descris de Biserică, este Tatăl care îl iubește pe Fiu atât de mult, încât se dăruiește Acestuia liber, credincios și total, iar Fiul face asemenea față de Tată. Așadar Dumnezeu a înscris în natura umană de la bun început relația în Treime la care suntem cu toții chemați în ceruri, fiind un chip al Raiului întru noi.

De asemenea, în Scriptură, când se vorbește despre relația lui Hristos cu Biserica Sa, aceasta este închipuită tot pe modelul familiei. El spune că pentru aceasta va lăsa bărbatul familia sa și se va uni cu femeia sa și vor deveni un singur trup. Și toată lumea crede că a înțeles: „A, știu ce vrea să spună! M-am prins!” Dar ce spune, de fapt, aici Sfântul Pavel? Vorbește despre relația lui Hristos cu Biserica! Dar o face pe aceasta întru totul asemănătoare cu cea dintre soț și soție – o relație de familie.

Aceasta pentru că Dumnezeu a rânduit familia ca exemplu al stării la care suntem chemați în ceruri. În acest caz, dacă ai fi Satana și nu ai vrea ca să ajungă cineva în ceruri, vei dori să distrugi acest exemplu în ochii oamenilor. Astfel, distrugi de fapt exemplul Raiului pe pământ. De aceea se concentrează toate forțele pe familie și de aceea bătălia pentru familie e atât de importantă. Și pentru că Dumnezeu a creat astfel lucrurile, El a creat omenirea și societatea. Iar familia este piatra de temelie a societății. Astfel că, așa cum va fi familia, la fel va arăta și societatea.

Motivul pentru care avem societăți stabile este pentru că avem familii stabile. Și, de fiecare dată când familia devine instabilă, la fel se întâmplă și cu societatea din jurul ei.

Astfel, azi ne confruntăm cu o destabilizare a familiei. Care va fi urmată de o destabilizare a civilizației care se construiește pe baza ei.

Da, aceste chestiuni sunt extrem de importante, sunt fundamental de importante atât din punct de vedere spiritual, cât și din perspectivă lumească. Dacă vrem să menținem civilizația, trebuie să menținem familia.

Pornografia – un drog permis în mod legal

Alexandra Nadane: Într-un interviu anterior ați vorbit de pornografie. Cum afectează aceasta dragostea curată dintre un băiat și o fată?

John-Henry Westen: Distorsionează complet relațiile. Dar să le iau pe rând. Tinerii expuși la acest mare rău sunt grav afectați. Le este afectată abilitatea de a relaționa cu sexul opus și chiar și cu ei înșiși! Și scade sentimentul demnității altor ființe umane.

Oamenii sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Fiecare persoană este fratele și sora ta în adevăratul sens al cuvântului. De fiecare dată când merg să vorbesc într-o școală, le spun celor mai mari, din clasa a XII-a, cei cu vârste cuprinse între 17 și 19 ani: „Auziți, voi vă uitați la filme porno?” Și ei încep: „Da, da, ne uităm!„ „Ce-ar fi dacă cineva ar face poze cu sora voastră goală și le-ar arăta tuturor?” Și toți zic la fel: „L-aș omorî!” Iar atunci eu le zic: „Exact! Chiar te uiți la sora ta. Și aceea e sora cuiva, e mama cuiva, e fiica cuiva. Dacă era fiica ta ai fi făcut la fel?”. Iar răspunsul lor este „Sigur că nu!”

Dar nu ne afectează numai la acest nivel. Afectează și societatea în ansamblu, într-un mod oribil. Pornografia nu se găsește doar în filmele cu triplu X. Ea ajunge în reviste – și nu mă refer la cele „de specialitate”. Mă refer la Cosmopolitan, la revistele cu fete în bikini.

Schimbă mintea într-un fel foarte asemănător cu drogurile. Dă dependență. Îți creează în minte un model prin care ești condiționat să privești persoana din fața ta într-un anume fel. Vei fi condiționat și să te aștepți la o sexualitate nerealistă. De aceea distruge căsătoria.

Odată, un consilier marital catolic mi-a pus o întrebare. Susținusem o conferință despre pornografie și despre cât de rea și de greșită era. După conferință, consilierul marital, o femeie, a venit la mine și mi-a zis: „Un preot mi-a spus că e în regulă dacă un cuplu se uită la așa ceva, pentru a putea…” …nu mai continui. Așa că i-am zis: „Ba nu-i deloc așa! Îți distruge căsătoria!” Fiindcă, după cum am spus mai devreme, distruge conceptul de demnitate umană și pe deasupra creează așteptări absolut iluzorii, total nerealiste. Nu e iubire în asta. Dar acest drog ne-a infectat atât de puternic, încât până și consilierii catolici, care chiar vor să facă bine, află de la preoții lor că oamenii ar trebui lăsați să facă asta. Și așa se transformă într-o adevărată molimă, monstruoasă, pentru că este ca o substanță ce dă dependență, exact ca heroina. Doar că majoritatea guvernelor lumii permit comercializarea ei. Vă puteți imagina un guvern legalizând heroina? Rafturile s-ar goli cât ai clipi.

De aceea, este una dintre cele mai mari industrii din lume. Afacerea cu pornografie valorează peste 10 miliarde de dolari numai în Statele Unite. Fiindcă este un drog. Un drog permis în mod legal.

Căsătoria ca vocație cu care îți câștigi viața veșnică

Alexandra Nadane: Violența în familie reprezintă o mare problemă în România. Cel mai adesea, membrilor familiei li se pare firesc ca Mama și Tata să se certe. Dar copiii sunt puternic afectați psihologic și emoțional de violența fizică și verbală. Ce soluții avem?

John-Henry Westen: Ne aflăm în situația în care ne-am îndepărtat atât de mult de o viață sănătoasă de familie, încât această zonă este puternic afectată. Și nimeni nu mai știe cum să abordeze problema. Trebuie să ne întoarcem la înțelegerea a ceea ce este de fapt căsătoria.

Adevăratele și principalele scopuri ale căsătoriei sunt două. În primul rând, căsătoria e o vocație cu care îți câștigi viața veșnică. Altfel spus, la fel cum este preoția pentru preot, și noi suntem chemați să ajungem în Rai împreună cu soția – sau cu soțul. Acesta este unul din principalele scopuri ale căsătoriei: să te ducă în Rai.

Al doilea scop al căsătoriei sunt copiii. Nașterea și creșterea de copii. Scriptura chiar spune că femeia se mântuie prin nașterea de copii. Asta înseamnă că prin această vocație suntem chemați la viața veșnică.

Atunci, dacă îți faci din asta un scop, să-ți aduci soțul, respectiv soția, la viața veșnică, înseamnă că îți dorești ce e mai bun pentru el sau ea. Așadar, vei face orice pentru a-i asigura tot ce-i mai bun.

Însăși ideea pe care s-a construit feminismul este în parte o reacție la un tip de atitudine anti-femeie, prin care bărbații își consideră femeile ca pe niște sclave. Înainte de Hristos, înainte de creștinism, chiar înaintea iudaismului, femeile erau realmente văzute ca cetățeni de mâna a doua, ca proprietatea bărbaților. Chiar dacă feministele spun că asta e nebunie, este adevărat: creștinismul le-a eliberat pe femei și le-a adus egalitatea. Însă azi totul este nebunesc. Se spune că nu poți fi pro-femeie dacă nu ești și pro-avort, pro-contracepție și alte asemenea nebunii. Dar, în realitate, toate aceste lucruri nu fac decât să ducă din nou la degradarea femeii.

Azi, nebunia este la mare preț, majoritatea emisiunilor de televiziune arătându-ne mereu cât de nebuni și stupizi sunt bărbații. Și încercând să ne explice că femeile sunt mai puternice decât bărbații și că pot să te bată. E nebunie curată! Refuzăm să vedem legea firii, refuzăm lucrurile evidente din natură, și anume că bărbații sunt înzestrați cu putere. De ce? Tot pentru a le servi pe femei! Așa că avem o societate care și-a pierdut mințile, în care oamenii nu sunt încurajați să facă ceea ce este firesc: bărbații nu sunt încurajați să fie bărbați, iar femeile nu sunt încurajate să fie femei.

Dar în primul și în primul rând trebuie să știm că suntem toți frați și surori întru Hristos și că în relațiile maritale suntem chemați în primul rând să îl avem în vedere pe cel împreună cu care trebuie să cucerim Raiul. Nu doar îl ducem pe celălalt în Rai împreună cu noi, ci ne ducem pe noi înșine, căci de acum suntem un singur trup, nu mai suntem doi.

Dacă acesta ar fi principiul nostru călăuzitor când formăm o căsnicie, mariajele din ziua de azi ar arăta cu totul altfel.

Căminul părintesc e locul unde copiii Îl văd prima dată pe Dumnezeu

Alexandra Nadane: Sunt foarte multe divorțuri azi. Divorțul a devenit ceva normal. Foștii soți cred că își pot vedea mai departe de viață. Dar cum îi afectează aceasta pe copii?

John-Henry Westen: Eu însumi sunt produsul unui divorț. Mama l-a părăsit pe tata când aveam 18 ani. Fratele meu avea 16 ani, iar sora noastră 10. Chiar dacă pe atunci trăiam deja departe de credință de vreo patru ani, și chiar dacă aveam 18 ani, iar fratele meu 16 și sora mea 10, toți am fost traumatizați de divorț, în ciuda faptului că viața acasă devenise mai pașnică. Mama era cam nebună uneori, iar când a plecat atmosfera a devenit mai liniștită, căci nu se mai certa cu tata.

Dar ne-a afectat teribil pe toți. Chiar dacă viața acasă fusese grea cu ea, după divorț a fost cumva și mai grea. Atunci am înnebunit toți. Fratele meu s-a aruncat într-o viață dementă. Iar eu atunci m-am încurcat cu mafia chinezească. Viața mea luat-o razna din acel moment. Într-un fel, era o reacție la instabilitatea de acasă. Căminul este o ancoră pentru copii. Este locul unde Îl văd pe Dumnezeu pentru prima dată. Apoi imaginea lui Dumnezeu este distrusă, iar tu ești doar un copil. Întreaga ta lume se prăbușește. Așa că e o tragedie. O tragedie care trebuie tratată cu atenție. Iar divorțul ușor și acceptarea situației nu ajută în niciun fel.

De ajutor ar fi pregătirea pre-maritală, pentru ca oamenii să știe în ce se bagă înainte să se căsătorească.

Ar ajuta ca tinerii să fie învățați să nu aibă relații sexuale înainte de căsătorie, deoarece acestea afectează capacitatea de a intra într-o căsnicie și stabilitatea ulterioară a acesteia. Iar practicarea contracepției nu este de niciun ajutor. Statisticile arată că, în familiile în care se practică contracepția, rata divorțului este uriașă comparată cu cea din familiile care nu practică contracepția. În rândul acestora din urmă, divorțul este cvasi-inexistent.

Suntem chemați să participăm împreună cu Dumnezeu la actul de creație

Alexandra Nadane: Sunt două abordări în mișcarea pro-viață la nivel internațional: unii sunt în mod exclusiv preocupați de problema avortului, alții se concentrează pe toate chestiunile legate de viață: familie, pornografie, bioetică, educația tinerilor. Care este cea mai bună abordare și de ce?

John-Henry Westen: Aș spune că probabil abordarea integrală este cea adecvată, fiindcă toate fac parte dintr-un întreg. În primul rând, Satana atacă în toate aceste zone, fiindcă știe că au aceeași valoare. Biserica tratează toate aceste probleme în același mod, deoarece vorbește despre păcatele trupești. În plus, e foarte greu dacă încerci să separi problemele. De exemplu, în Statele Unite, sunt multe organizații care se concentrează exclusiv pe avort. Dar se confruntă și cu chestiunea pilulei de a doua zi. Este o pilulă abortivă, dar este o pilulă, deci un contraceptiv. Așa că nu se opun utilizării acesteia. Dar aceasta produce avortul! Și totuși nu se pot poziționa împotriva practicii respective, fiindcă nu sunt anti-contracepție. Aceasta creează confuzii majore. Și, fiindcă aceste probleme sunt atât de strâns împletite, trebuie să te referi la toate. Asta facem și noi, pe LifeSiteNews.com. Cunosc oameni care încearcă să se mențină doar la abordarea anti-avort, dar le e foarte greu. Însă abordarea mea, personală, este să-mi îndrept atenția către toate aceste chestiuni.

Alexandra Nadane: Care este diferența dintre a fi anti-avort și a fi pentru-viață?

John-Henry Westen: A fi împotriva avortului este din start o abordare negativistă. În realitate, toți putem fi împotriva avortului, fiindcă avortul ucide oameni, ucide copii, copii inocenți. Dar, dacă suntem pentru-viață, este mai bine, fiindcă nu suntem doar împotriva avortului, ci suntem, de fapt, în favoarea vieții.

De aceea acest forum pe tema familiei numeroase este atât de minunat. Deoarece este o demonstrație de deschidere față de viață.

Și ce este viața dacă nu darul lui Dumnezeu pentru noi? Este darul creării, este procreația, crearea împreună cu Dumnezeu de noi suflete pentru Rai. Nu este uimitor? Iar noi suntem chemați să participăm la acest act de creație!

Și suntem chemați să vedem, chiar și în copiii și oamenii cu dizabilități, un frumos exemplu al posibilității noastre de a-L sluji pe Hristos prin ei. Dacă ne uităm la activitatea Maicii Tereza pentru săraci și bătrâni și muribunzi, vedem că ea lucra pentru ei deoarece Îl vedea pe Hristos în aceștia și vedea în aceasta ocazia de a-L sluji prin aceste persoane.

Dacă am începe cu toții să înțelegem aceste adevăruri, am percepe întreaga noastră viața ca o uimitoare ocazie de a-I sluji lui Hristos prin intermediul fraților și surorilor noastre, mai ales prin intermediul celor care au anumite dizabilități.

Astfel, suntem pentru-viață în cel mai deplin sens al cuvântului. Și, în timp ce îmbrățișăm familia, îmbrățișăm de fapt viața, îmbrățișăm tot ce e mai frumos, Îl îmbrățișăm pe Dumnezeu! Despre asta este vorba, de fapt.

„Să încep lucrarea asta înainte să se închidă ușa!”

Alexandra Nadane: Din această perspectivă, cum ar trebui să vorbească un consilier voluntar cu o femeie în criză de sarcină care vrea să facă avort?

John-Henry Westen: Depinde de circumstanțe. Unul din primele lucruri pe care ar trebui să le facem este să încercăm să ne dăm seama care este motivația ei. Majoritatea femeilor – aproape toate – nu vor cu adevărat să facă avort. Avortul nu e ceva ce să-ți dorești! Dar, de obicei, ele simt, în funcție de circumstanțele particulare în care se află, că trebuie să facă asta, că nu au încotro. Fie nu dispun de resurse materiale, fie nu se simt pregătite pentru un copil, fie simt că prietenul le-ar părăsi dacă lasă copilul, sau că părinților le va fi rușine cu ea sau chiar o vor da afară din casă, sau că nu vor mai putea să-și termine studiile…

Unul dintre lucrurile foarte bune pe care mișcarea pentru-viață din Canada le face pentru aceste femei este să fie alături de ele: „Te sprijinim în timp ce treci prin asta”. În unele țări, când aceasta nu e posibil, fiindcă oamenii sunt foarte săraci, se pot găsi alte soluții. Maica Tereza spunea: „Dacă nu-ți vrei copilul, dă-mi-l mie”. Și vorbea serios, fiindcă poți fi deschis față de viață – inclusiv față de alte vieți – chiar și atunci când ești sărac sau slăbit.

Știu ce vorbesc, am opt copii. Iar veniturile mele sunt foarte mici. Și foarte mulți oameni îmi spun: „Cum e posibil? Îți trebuie un milion de dolari pentru fiecare copil. Trebuie să ai opt milioane de dolari!” Nu am opt milioane de dolari. Probabil nu îi voi avea niciodată. Și am opt copii. Fiindcă Dumnezeu poate să aibă grijă de tine. Și o va face. Este un act de credință, dar deloc nerealist. E foarte real. Când a venit pe lume al șaselea copil, aveam nevoie de altă mașină, dar nu ne puteam permite. Și atunci am primit una din senin. Nici nu ne așteptam. Ne bazăm pe El ca să ne dea ceea ce ne trebuie. Astfel de lucruri sunt posibile, să fii capabil să ai încredere deplină și neclintită.

Aceasta ne face pe noi, cei din mișcarea pentru-viață, și pe catolici și pe toți creștinii sinceri să facem uneori lucruri realmente dificile. Să fim deschiși către Sfântul Duh și să spunem: „Nu am nimic împotrivă dacă îmi ceri să ajut această femeie să își nască copilul. Voi face asta. Chiar dacă înseamnă să o ajut să schimbe scutece sau să spele vase sau altceva…” E greu, dar suntem chemați să facem astfel de lucruri. E vorba de a putea oferi ajutor adevărat și să îl oferim până la capăt. Mulți oameni din întreaga lume fac astfel de fapte eroice în felul lor. Când e vorba de salvarea unei femei, probabil că acesta este unul din lucrurile pe care le putem face.

Trebuie să le spunem adevărul. Fiindcă unele sunt absolut convinse că este singurul lucru corect care se poate face în contextul dat! Trebuie să le explicăm ce este avortul și ce înseamnă el pentru copil. Dar am observat că asta funcționează în cazul unora, dar nu cu toate, mai ales că acum cultura noastră este atât de egoistă, încât spune: „Este uciderea unui copil, dar știi ce? Trebuie să-mi trăiesc și eu viața”. Ar trebuie să le arătăm cât rău le face avortul femeilor, cu mărturii de la femei care au născut copii în circumstanțe dificile, copii care acum sunt o binecuvântare pentru ele… toate aceste lucruri ne pot ajuta să le convingem pe femei – de fapt, să le implorăm – să nu-și ducă gândul până la capăt, deoarece consecințele vor fi foarte nocive pentru ele.

Alexandra Nadane: Unii oameni se simt chemați să se implice în mișcarea pentru-viață, simt chemarea, dar sunt temători, sau uneori li se pare că nu au timp pentru asta. Cum i-ați încuraja?

John-Henry Westen: Dacă simți chemarea, fă-o, cu convingerea că Dumnezeu te va opri dacă aceasta nu este pentru tine. Așa se iau toate deciziile importante în viață. Simțim că ar trebui să facem ceva. Dar dacă simțim asta și spunem „nu”, atunci nu am mai face nimic cu viața și talantul nostru: n-am mai deveni preoți, n-am mai deveni maici, nu am mai deveni nimic. Fiindcă așa ne conduce Dumnezeu. Dumnezeu ne îndreaptă pașii prin chemarea pe care o simțim. El ne îndreaptă calea și închizând uși în fața noastră. Așa că, dacă simți că vrei să te dedici mișcării pentru-viață, poate să lucrezi cu normă întreagă pentru viață, spune-I lui Dumnezeu: „Bine, sper că asta vrei și Tu, fiindcă, dacă așa este, vei avea grijă de mine. Iar dacă nu este pentru mine, îmi vei închide ușile în față” De ce să nu te apuci să o faci, știind că Dumnezeu va închide porțile dacă nu te vrea pe această cale? Și dacă te vrea astfel, și te apuci să faci aceasta, El va avea grijă de tine. Nu va mai trebui să-ți faci griji pentru venituri. După cum spune și Scriptura: păsările cerului nu se îngrijesc ce vor mânca, iar crinii câmpului nu se îngrijesc de cum se vor îmbrăca și cu toate acestea, nici Solomon, în toată slava lui nu a fost mai îmbrăcat decât unul dintre ei. De ce? Fiindcă El are grijă de ele. Dumnezeu ne poate purta de grijă, nu trebuie să ne facem griji că nu vom avea ce mânca sau cu ce ne îmbrăca. Dacă suntem cu adevărat chemați la această lucrare, El se va îngriji de noi. Așa că nu mai ezita! Mai bine gândește-te: „Să încep lucrarea asta înainte să se închidă ușa!” E mai bine decât să spui: „Nu mă apuc de asta până nu văd un semn uriaș pe cer și Dumnezeu îmi dă una în cap și îmi spune: «Apucă-te de treabă!». Nu așa merg lucrurile.

Citește și:

Interviu cu Alexey Komov, Director de Programe Internaționale la Fundația Sf. Vasile cel Mare / Forumul Internațional „Familii numeroase și viitorul umanității”

Interviu cu Înaltpreasfințitul Michel, Arhiepiscopul Genevei (Elveția) și Europei Occidentale – Patriarhia Moscovei / Forumul Internațional „Familii numeroase și viitorul umanității”

Interviu cu John-Henry Westen, cofondator și redactor-șef la LifeSiteNews.com, Canada / Forumul Internațional „Familii numeroase și viitorul umanității”

Forumul Internațional „Familii numeroase și viitorul umanității”. Interviu cu părintele Artemîi Șumbasov, coordonator social în eparhia Iskitimskaia din Mitropolia Novosibirsk, Rusia

„E nevoie de o alianță internațională pentru ocrotirea familiei”. Discursul Mitropolitului Ilarion de Volokolamsk la Forumul Internațional „Familia numeroasă și viitorul umanității”

Declarația finală a Forumului Internațional „Familia Numeroasă și viitorul Umanității”, Moscova, 10-11 septembrie 2014

„Omenirea trebuie să facă o alegere morală conștientă, de care depinde întregul său viitor”

Forumul Internațional „Familia numeroasă și viitorul umanității” s-a încheiat ieri la Moscova