de Vilia Lupu
Cineva a constatat că toți colegii din departamentul în care lucrează sunt divorțați. Unii chiar de mai multe ori. Atât femeile cât și bărbații care lucrează în acest departament al unei bănci din nordul Germaniei consideră că familia nu mai corespunde lumii în care trăim. Fiecare are viața lui, acesta fiind un motiv suficient pentru a nu mai recomanda și altora căsătoria. Toți au copii. Mai devreme sau mai târziu copiii tot suferă din cauza unui divorț, așa că mai bine mai devreme decât mai târziu. Așa spun toți. Banii nu sunt o problemă pentru cei care lucrează în departamentul cu pricina. Sunt în plină carieră, au toți un job foarte bine plătit și trăiesc în Germania. Se explică.
De ce se întâmplă așa ceva? Se întrebă, și pe bună dreptate, persoana care a constatat cu uimire că toți colegii sunt nevoiți să plătească pensie alimentară iar colegele sunt fericite că sunt libere să facă ce vor.
Într-o zi, aceeași persoană despre care vă vorbeam, a auzit întâmplător o discuție între două femei care intraseră să facă curat în toaleta aceleiași bănci. Se anunțaseră ca fiind de la Room Service. N-o să mă mărit niciodată, spunea ferm convinsă una dintre ele. De ce? Pentru că de fiecare dată când vreau să fac ceva nu am cum, iar el poate face tot ce dorește.
Se pierde libertatea într-o căsătorie? Ce înseamnă libertatea într-o căsătorie? Ce mai înseamnă iubirea? Care e locul copiilor într-o căsătorie în care fiecare are viața lui? Nu e de mirare că oamenii, având astfel de exemple ce devin un mod de viață, nu mai cred în căsătorie. Copiii se pot face și în afara ei. Și copiii, la rândul lor, vor avea copii dar nu într-o căsătorie. Și așa mai departe.
Iubirea nu va mai fi nemuritoare. Ar fi absurd să mai crezi asta peste câteva sute de ani, când copiii nu vor mai fi trăind de mult într-o familie având același domiciliu. A, iubirea față de copii, părinți sau prieteni? Putem să sperăm că se vor mai folosi astfel de aprecieri. Copilul meu.. Până crește și-și ia zborul.. Cățelul meu… Până moare și-ți cumperi altul sau nu. Dar iubirea dintre un bărbat și o femeie, de ce am mai spera că va fi nemuritoare dacă cei doi nici măcar nu mai pot locui în aceeași casă?
Va rămâne iubirea celor care mai cred în ea, iubire pe care nu o vor atinge niciodată. În vis totul e posibil, în realitate … În realitate timpul ne este dat cu un rost.
Familia va aparține celor cu adevărat nebuni. Și mă refer la nebunii care cred în Iubire. Iubirea ca Persoană. Adică Iisus Hristos.
Și poate că așa trebuie să se întâmple.
Sursă: Feminis
Foto: Vilia Lupu
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
