România: Cea mai mare rată a avortului și mortalității materne din UE, pusă pe seama finanțărilor americane
Date publicate în 2012 de Organizația Mondială a Sănătății arată că România are ce mai ridicată rată de avort din Europa: 480 de avorturi la 1.000 de nașteri (aproape o treime din copiii concepuți sunt avortați). E de peste două ori mai mare decât rata medie în UE. România mai înregistrează și cea mai mare rată a mortalității materne, de 27 la 100.000. Numai Albania și Moldova depășesc această cifră (31, respectiv 32 la 100.000). Experți români implicați în activismul social pentru viață arată cu degetul spre agențiile americane de asistență, care au subvenționat contracepția și au promovat o idee despre drepturile femeii pe care aceștia o consideră distorsionată.
Bogdan Stanciu, liderul filialei bucureștene a Asociației Pro-Vita, a declarat pentru LifeSiteNews.com – o inițiativă pro-life canadiană care a devenit portavoce internațională în apărarea familiei – că cifrele OMS corespund cu datele făcute publice de Institutul Național de Statistică din România.
El a mai subliniat că cifrele ar putea fi cu mult mai mari, deoarece „sistemul medical privat, care devine tot mai important în România, nu transmite toate datele la INS”. De exemplu, un studiu realizat în 2004 de dr. Mihai Horga, care a lucrat în Ministerul Sănătății, arată că numai în anul 2000 clinicile private au făcut 80.000 de avorturi neincluse în statisticile oficiale.
De asemenea, datele INS nu iau în calcul avortul chimic, sau hormonal. Prof. Virgil Ancar, șeful clinicii de Obstetrică-Ginecologie de la Spitalul Sf. Pantelimon din București, estimează că acest tip de procedură reprezintă 30% din numărul total de avorturi. Așadar, statisticile ar putea fi cu o treime mai mari numai luând în calcul această metodă.
Larisa Iftime, președinta Asociației Pro-Vita Media, este de părere că, pe lângă liberalizarea avortului după căderea lui Ceaușescu, o mare parte din vină pentru rata devastatoare a avorturilor o poartă mentalitatea promovată cu ajutorul finanțărilor externe pentru avort, contracepție și sterilizare. Acestea sunt promovate prin propagarea unei anumite viziuni despre „drepturile femeii”.
„O idee prost înțeleasă despre libertate a fost promovată cu ajutorul diverselor organizații internaționale pro-avort precum International Planned Parenthood Federation și (furnizorul internațional de servicii de avort) Marie Stopes, care și-au deschis birouri în România imediat după 1989 și au început o promovare agresivă a avortului și contracepției în țara noastră”. Această viziune despre „drepturile femeii” a fost îmbrățișată de presa secularizată și elita intelectuală, spune Larisa Iftime într-un articol publicat de Institutul de Cercetări pentru Populație din Washington DC.
Discutând situația din deceniul trecut, autoarea scrie că asistența guvernamentală americană, prin USAID (Programul American de Asistență pentru Dezvoltare), s-a numărat printre cauzele principale ale creșterii numărului de avorturi în țară.
„De ce are nevoie o țară pe moarte precum România? De mai multe contraceptive și educație sexuală, conform USAID, care a construit programe de acest tip într-un ritm furios la noi”, scrie Iftime, adăugând că în 1992 a fost înființată în România Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS), filială a International Planned Parenthood Federation, cunoscută organizație internațională americană de promovare a avortului. Aceasta primea 70% din finanțare de la USAID. „Despre Borbala Koo, directorul SECS, se relatează că a afirmat că USAID a cheltuit pentru sănătatea reproductivă mai mulți bani decât guvernul României”.
Deși, odată cu aderarea României la UE, agenția americană USAID s-a retras oficial din România, în perioada 1990-2004, conform agenției Mediafax, aceasta a cheltuit 35 de milioane de dolari pentru programe de sănătate reproductivă – o sumă masivă pentru standardele românești.
Iftime a mai explicat că adesea finanțările USAID ajungeau în aceste programe indirect, prin intermediul Ministerului Sănătății. Iar programele ascund, sub sintagma elegantă de „sănătate reproductivă”, finanțarea avorturilor. Aceasta a făcut ca în clinicile de stat un avort să coste echivalentul a 5 dolari, o parte infimă din costul procedurii la clinică privată.
În articolul citat, Larisa Iftime mai arată: „Statisticile dovedesc o creștere a numărului de avorturi în ciuda creșterii ratei contracepției (n.red. – despre care se pretinde că ajută de fapt la scăderea numărului de avorturi). …În 1990, în vâltoarea socială creată după prăbușirea comunismului, numărul de avorturi a fost de 992.880 (n.red. – trei avorturi pentru fiecare naștere, adică trei sferturi – 75% – din copiii concepuți au fost uciși). Din 1993, numărul s-a menținut constant în jurul a 250.000 de avorturi pe an, o statistică apropiată de cea din Marea Britanie, cu mențiunea că țara respectivă are o populație de trei ori mai numeroasă decât România”.
Programele contraceptive din România propagă o mentalitate a avortului, care ar putea avea drept consecință și faptul că România are mortalitatea maternă cea mai mare din UE. Între țările de pe bătrânul continent, numai Albania și Republica Moldova ne întrec la această statistică.
CIA World Factbook spune că populația României s-a micșorat cu până la 2,74 pe an după liberalizarea avortului. Rata de creștere a populației era în 2012 de –0.26%.
Conform datelor Centrului de Calcul, Statistică Sanitară și Documentare din Ministerul Sănătății, între 1958 și 2008, în România s-au avortat 22.178.906 copii, un număr mai mare decât întreaga populație a țării, care la momentul publicării acestor cifre era de 21.504.442 persoane. Prin comparație, în SUA, la o populație care în deceniul trecut ajunsese la aproximativ 300 milioane, s-au făcut 55 de milioane de avorturi după 1973, anul în care s-a liberalizat procedura.
Legea federală americană interzice folosirea fondurilor publice pentru furnizarea de servicii de avort, pentru promovarea sau combaterea avortului. Dar aceasta este o practică obișnuită în SUA, care finanțează astfel de activități și peste hotare. Numeroasele investigații făcute în acest sens au fost însă nevoite să constate că, printr-o portiță juridică, aceste finanțări nu au fost ilegale. De aceea, mulți critici au argumentat că legea nu este suficient de clară, sugerând și limitarea finanțărilor publice venite prin terți. Această jonglare cu concepte juridice nu a fost întotdeauna simplă. Conform unui articol publicat pe site-ul Institutului Guttmacher, puternică organizație americană pro-avort, când a ajuns președinte, în 1984, Ronald Reagan, conservator convins și adept al viziunii pro-life, a determinat delegația SUA la Conferința ONU pentru Populație să anunțe că SUA nu va mai subvenționa nici direct, nici indirect, activitățile legate de avort. Măsura a rămas valabilă și în timpul președintelui republican George Bush. Ea a fost abrogată de Bill Clinton în 1993, la două zile după începerea mandatului său de Președinte al SUA.
Să fie, oare, acesta, unul din motivele pentru care Rusia, în 2012, și Bolivia, în 2013, au cerut de curând USAID să își înceteze imediat activitățile în țările lor? Pe lângă faptul că USAID a fost acuzat de finanțarea opoziției politice din respectivele țări, mai există tradiția de finanțare a programelor de sănătate (cel mai adesea, dacă nu exclusiv, e vorba de sănătate reproductivă) de către acest organism guvernamental SUA. În cele două decenii de activitate, USAID a cheltuit în Rusia 2,6 miliarde de dolari, 37% din aceste fonduri fiind îndreptate spre programe de sănătate. La ceva timp după această măsură drastică, în 2013, Rusia a interzis reclamele la avort, iar, în 2014, în Bolivia s-a reafirmat avortul ca omucidere și dreptul la viață încă de la concepție.
Surse: Abortion and Contraception in Romania, WHO – 2004; Life Site News; Population Research institute; România liberă; Gutmacher Institute; Washington Post; Realitatea; Cultura Vietii; Știri pentru Viață
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
