Încet, dar sigur: Cât de important e momentul în care cei doi parteneri inițiază relația sexuală?

de Jason S. Carroll, Family studies

Este mai bine să testezi compatibilitatea sexuală de timpuriu într-o  relație sau să amâni contactul sexual? Oare „dragostea adevărată chiar așteaptă” sau ar trebui să „testezi” o relație înainte de a spune „da”?

Acestea sunt întrebări importante, întrucât majoritatea adulților singuri afirmă cât de mult își doresc să aibă într-o bună zi o căsnicie fericită care să dureze toată viața, însă, în timp ce încă sunt în stadiul întâlnirilor, multe cupluri încep repede relațiile intime. De fapt, după cum arată și primul grafic, studii recente au arătat că între 30 și 40 % dintre cuplurile care doar se întâlnesc, cât și cele căsătorite, raportează că au întreținut relații sexuale la o lună după începutul relației lor, iar procentul este și mai mare în cazul celor care stau împreună.

Sunt oare aceste obiceiuri legate de relații compatibile cu dorința de a avea o căsnicie plină de iubire și de lungă durată după aceea? Să aruncăm o privire asupra a ceea ce ne arată această cercetare asupra acestui subiect.

Chimia Sexuală vs. Abstinența Sexuală

Actuala cultură scoate adesea în evidență faptul că doi oameni ar trebui să-și testeze „chimia sexuală” înainte de a intra într-o relație stabilă. Acest tip de compatibilitate este adesea menționat drept o caracteristică esențială pe care oamenii trebuie să o caute într-o relație romantică, în special dacă aceea ar putea duce la o căsătorie. Cei care sunt angajați într-o relație și nu-și testează compatibilitatea sexuală înainte de a se logodi și căsători sunt priviți drept oameni care se expun riscului de a intra într-o relație ce nu-i va satisface pe viitor – prin aceasta sporindu-și probabilitatea de a suferi mai târziu de nemulțumire maritală și de a divorța.

Totuși, două studii publicate recent pun la îndoială validitatea probării de timpuriu a chimiei sexuale într-o relație.

„Cu cât un cuplu așteaptă mai mult să întrețină relații intime, cu atât mai bună este relația lor după căsătorie”

Colegii mei și cu mine am publicat primul studiu acum câțiva ani în Jurnalul de Psihologie Familială al Asociației Psihologice Americane. Studiul a implicat un eșantion național de 2.035 de persoane căsătorite, care au participat la sondajul online de evaluare a cuplului numit  „RELATE”. Am constat următorul lucru în urma studiului: cu cât un cuplu așteaptă mai mult timp până să întrețină relații sexuale, cu atât cei doi au o relație mai bună după căsătorie. De fapt, cuplurile care așteaptă până la căsătorie să aibă relații intime, raportează o mai mare satisfacție în legătură cu relația (20% mai mare), o comunicare mai bună (12% mai bună), mai puține gânduri legate de divorț (22% mai puțin), și o calitate mai bună a relațiilor intime (15% mai bună) decât cei care au început să facă sex încă de timpuriu în relația lor (vezi figura 2). Pentru acele cupluri aflate într-o poziție intermediară– care s-au angajat din punct de vedere sexual mult mai târziu de-a lungul relației lor, însă tot înainte de căsătorie – beneficiile erau pe jumătate față de cazul cuplurilor care au început după.

Sursă: adaptată din Busby, Carroll, și Willoughby (2010). Compatibilitate sau reținere? Efectele planificării sexuale asupra căsniciei. Jurnalul Psihologiei Familiale. 24, 766 – 774.

Observație: această imagine arată procentele medii raportate de către soții din trei categorii, grupate în funcție de planificarea raporturilor sexuale, satisfacția sexuală, stabilitatea relației, calitatea relațiilor intime și de comunicare. Pentru a compara  aceste trei grupuri, autorul a organizat o Analiză Multivariată a Controlului Covariației pentru religiozitate, durata relației, educație și numărul partenerilor sexuali. Rezultatele din partea MANCOVA au indicat faptul că Grupul de Planificare Sexuală și Sexul biologic au avut un efect crucial asupra variabilelor dependente, în timp ce variabilele de control au rămas constante. Mijloacele prezentate aici arată că Grupul de Planificare Sexuală căruia îi aparțineau participanții avea cea mai puternică asociere cu Stabilitatea Relației și cu Satisfacția, căci toate cele trei grupuri sunt semnificativ diferite unul față de celălalt. Cu alte cuvinte, cu cât participanții au așteptat mai  mult pentru a deveni activi din punct de vedere sexual, cu atât mai stabile și mai satisfăcătoare le erau relațiile atunci când se căsătoreau. Sexul biologic a avut o influență relativ mică asupra variabilelor dependente. Pentru celelalte variabile dependente, participanții care au așteptat să devină activi sexual după căsătorie au prezentat niveluri mult mai bune de comunicare și de calitate sexuală față de grupurile care și-au planificat diferit raporturile sexuale (vezi figura 3 din Busby et al. (2010) pentru toate detaliile analizelor).

Aceste obiceiuri au fost semnificative din punct de vedere statistic chiar și atunci când controlau o varietate de alte variabile, cum ar fi numărul de parteneri sexuali anteriori ai participanților, nivelul de educație, religiozitatea și durata relației.

Cel de-al doilea studiu, condus de Sharon Sassler și de colegii acesteia de la Universitatea Cornell, a relevat faptul că implicarea sexuală rapidă are efecte nefavorabile pe termen lung asupra calității relației. Folosindu-se de date din cadrul Sondajului cu privire la căsnicie și relații, ce oferă informații despre  circa 600 cupluri cu copii minori ce au venituri mici spre medii, studiul lor a examinat tempoul relațiilor intime și a calității ulterioare a relației dintr-un eșantion de bărbați și femei căsătoriți  sau care coabitau. Și analiza acestora sugerează faptul că amânarea întreținerii de relații intime este asociată cu o mai bună calitate a relației în privința mai multor planuri.

Aceștia au descoperit că asocierea negativă dintre planificarea relațiilor intime și calitatea relației este în mare parte determinată de o legătură dintre sexul timpuriu și coabitare. Mai exact, implicarea sexuală timpurie într-o relație romantică este asociată cu o probabilitate mai mare de a locui împreună mai repede, care la rândul ei este asociată cu o calitate mai scăzută a relației. Această constatare sprijină ipoteza lui Norval Glenn, care spune că implicarea sexuală ar putea duce la dificultăți emoționale ce îngreunează un eventual sfârșit al relației. După cum au concluzionat Sassler și colegii acesteia, „este nevoie de timp pentru ca relațiile romantice să se dezvolte într-un mod adecvat. Prin contrast, relațiile care se derulează prea repede, fără o discuție serioasă a scopurilor și a dorințelor pe termen lung ale fiecăruia dintre  parteneri, ar putea fi lipsite de dedicație suficientă și astfel ar duce la nefericire, mai ales dacă un partener se dăruiește mai mult decât o face celălalt.” (pag 170).

Deci, ce beneficii ar putea avea cuplurile în timpul întâlnirilor și mai târziu în căsnicie de pe urma abstinenței?  Dovezile indică două argumente importante în favoarea amânării momentului: selectarea intenționată a partenerului și simbolismul sexual.

Selectarea intenționată  a partenerului

Un motiv principal pentru care abstinența sexuală aduce beneficii cuplurilor este faptul că facilitează selectarea intenționată  a partenerului. Altfel spus, ai o probabilitate mai mare de a lua deciziile corecte în materie de întâlniri romantice dacă nu te-ai implicat în relații intime cu partenerul/partenera ta. Expertul în căsnicie Scott Stanley, un colaborator frecvent al acestui blog , a propus un concept pe care-l numește „inerția relației”. Ideea principală a inerției este faptul că unele cupluri ajung să se căsătorească în parte pentru că cei doi sunt „atrași prematur” într-o relație sexuală, înainte de a decide dacă vor rămâne împreună unul cu celălalt, iar dacă nu s-ar fi implicat mai devreme, nu s-ar fi căsătorit. Inerție înseamnă că unor cupluri le este greu să abandoneze calea pe care sunt, chiar și atunci când aceasta ar fi un lucru înțelept; faptul că au prieteni comuni, un apartament, și probabil chiar și un animal de casă îngreunează și mai mult actul despărțirii și, astfel, relația progresează de la coabitare la mariaj chiar dacă partenerii nu se potrivesc foarte bine.

Un motiv de bază pentru care abstinența sexuală aduce avantaje în viața de cuplu este faptul că facilitează selectarea intenționată a partenerului.

Pentru mulți tineri adulți, viața de unul singur a devenit sinonimă cu aventuri pasagere și cu experimentarea sexuală. Problema acestor obiceiuri este că o selecție adecvată a partenerului este adesea dificilă pentru cuplurile implicate sexual, ce simt o atracție fizică ridicată unul față de celălalt, căci această atracție îi poate face să ignore sau să minimizeze incompatibilități mai greu detectabile din cadrul relației. Creierul și corpul uman nu simt numai plăcere prin sex; acestea mai simt și o senzație puternică de atașament. Altfel spus, suntem meniți să fim împreună. Inițierea sexuală timpurie cauzează adesea o selecție proastă a partenerului, deoarece sentimentele intense de plăcere și de atașament pot fi confundate cu o intimitate adevărată și cu dragostea de durată. Sexul timpuriu creează un fel de intimitate falsă, care-i  face pe cei doi să creadă că sunt mai apropiați unul de celălalt decât sunt în realitate. Acest fapt i-ar putea face pe oameni „să se îndrăgostească”, poate chiar să se căsătorească cu cineva care nu constituie în cele din urmă o alegere bună pentru ei.

Simbolism sexual și dragostea de durată

Abstinența sexuală mai aduce avantaje în viața de cuplu și pentru că acest lucru necesită ca partenerii să pună în prim plan comunicarea și angajamentul drept fundament al atracție dintre ei. Prin asta li se oferă cuplurilor o temelie fundamental diferită față de cea bazată pe atracție fizică și satisfacție sexuală. Diferența devine crucială, mai ales atunci când un cuplu trece de o perioadă inițială de atracție intensă și de entuziasm, la una caracterizată mai degrabă prin prietenie și cooperare. După cum explică prof. Mark Regnerus, autorul cărții Sexul premarital în America, „cuplurile care se entuziasmează prea devreme – adică pun repede sexul în prim plan la începutul relației –  găsesc adesea că relația le este slab dezvoltată în ceea ce privește calitățile ce fac relațiile să fie stabile și pe soți să fie de încredere și fideli”. Cuplurile care întrețin relații intime la scurt timp după începerea relației lor prezintă riscul de a dezvolta niveluri disproporționate de angajament (femeia să fie mai atașată decât bărbatul), comunicare mai puțină și o abilitate mai scăzută de a se descurca cu diferențele dintre ei și a face față conflictelor.

Abstinența sexuală permite cuplurilor să-și focalizeze atenția și să evalueze aspectele emoționale ale relației lor

Valoarea abstinentei sexuale pentru cuplurile logodite ce iau în considerare mariajul este cel mai bine înțeleasă atunci când un cuplu realizeză că intimitatea emoțională este fundamentul real al intimității sexuale într-o căsnicie sănătoasă. Intimitatea sexuală se manifestă într-o relație atunci când doi oameni au un simț al securității, al ajutorului, al încrederii, al confortului și al siguranței pentru celălalt. În timpul întâlnirilor, focalizarea asupra intimității emiționale reprezintă un proces de cunoaștere a fiecăruia din interior către exterior, nu numai din exterior. Abstinența sexuală permite cuplurilor să-și focalizeze atenția și să evalueze aspectele emoționale ale relației lor.

Printr-o înțelegere mai profundă a intimității  emoționale, cuplurile pot aprecia mai mult principiul simbolismului sexual. În cele din urmă, căsniciile pline de iubire și de înțelegere sunt cele în care intimitatea sexuală reprezintă un simbol fizic, plin de înțeles pentru intimitatea emoțională dintre soți. Fără acest ingredient, sexul este doar ceva fizic și este lipsit de sensul necesar pentru a fi cu-adevărat satisfăcător pe termen  lung. În timpul întâlnirilor, cuplurile care speră să se căsătorească ar trebui să construiască o temelie bazată pe prietenie și comunicare, care va servi drept sprijin pe termen lung pentru intimitate sexuală din căsătoria lor. Abstinența sexuală permite cuplurilor să se axeze pe un fundament adevărat al intimității: acceptarea, înțelegerea, cooperarea și iubirea. În timp ce iubirea adevărată așteaptă, ar putea exista și fenomenul invers: așteptarea ajută la nașterea adevăratei iubiri.

Jason S. Carroll este doctorand și profesor la Școală pentru Viața de Familie de la Universitatea Brigham Young. Recent acestuia i s-a înmânat premiul erscheid-Hatfield Award for Distinguished Mid-Career Achievement,, un premiu bienal acordat pentru realizări științifice remarcabile din partea Asociației Internaționale pentru Studiul Relațiilor.

Traducător: Flavia-Maria Hemcinschi

********************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie și de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteți afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.