Săptămâna pentru Viață: Cum îi spui copilului tău că a fost adoptat – experiența Iuliei

de Știri pentru viață

În cadrul Săptămânii pentru Viață, la masa rotundă „Dorințele și problemele noastre, ale părinților adoptivi”, au participat persoane care au adoptat și persoane care se gândesc să adopte. Ideea acestei prime întâlniri a fost crearea unui grup de sprijin unde toate persoanele interesate pot veni cu propriile experiențe, sfaturi și întrebări. Schimbul de experiență se va putea ulterior coagula într-o acțiune comună de schimbare a gândirii și, de ce nu, chiar de îmbunătățire a legislației adopției.

Ne-a emoționat experiența Iuliei, o mamă adoptivă în vârstă de 33 de ani din București, care a povestit despre cum a adoptat și despre perioada post-adopție.

Ea a venit la întâlnire din dorința de a-și împărtăși experiența și de a le ajuta și pe alte mame adoptive, actuale sau viitoare: „Cei care sunt deja hotărâți să adopte o vor face indiferent de dificultăți. În urma experienței prin care am trecut, aceasta rămâne convingerea mea personală. Dar cred că este mult mai bine ca viitorii părinți adoptivi să fie pregătiți din timp în legătură cu problemele care pot apărea. Sunt sigură că aceasta nu-i va face mai puțin disponibili să urmeze calea pe care au ales-o. Îi va face însă mai puternici și mai pregătiți pentru ceea ce urmează”.

Iulia a povestit cât de greu le-a fost ei și soțului ei să vadă copilul zilnic timp de 1 lună și jumătate doar pentru ca apoi să-l lase la cămin, deoarece cererea nu era definitivată.

Când, în fine, au reușit să-l aducă acasă, Iulia a fost pregătită să facă și un sacrificiu major pentru a fi alături de el. Mai precis, când a constatat că băiețelul ei avea o nevoie uriașă de prezența sa, a renunțat la o carieră de succes într-o multinationala și i s-a dedicat lui în totalitate.

O problemă spinoasă a familiilor cu copii adoptați este cea a secretului adopției. În țările care beneficiază de o lege a adopției deschise, s-a constat că este mult mai bine pentru copil să știe că este adoptat și să aibă posibilitatea de a-și cunoaște părinții naturali.

De aceea, și Iulia, după ce s-a consultat cu specialiști în psihologia copilului, a decis că este mai bine să-i spună băiețelului că a fost adoptat, folosind însă un limbaj pe înțelesul acestuia. „La început i-am spus: «Toți copiii se nasc la spital. Și tu te-ai născut acolo și ai stat puțin la spital, apoi au venit Mami și Tati și te-au luat acasă». ”

Multe din mărturiile despre adopție pe care le avem de la cei implicați arată cât de sensibil este acest aspect și câte dificultăți creează în familie. De exemplu, există copii care știu că au fost adoptați, dar părinții nu știu că ei știu. Aceasta aduce suferință în familii și subterfugii care ar fi mai ușor să nu existe.

Este uimitor faptul că un copil adoptat are un al șaselea simț care îi spune că este adoptat. Iar experiența Iuliei este grăitoare în acest sens. Când a mai crescut (acum are cinci ani), băiețelul ei a început să conștientizeze venirea lui pe lume într-un fel neașteptat. Iulia povestește: „Astă vară, eram la mare. Când a ieșit din apă, a venit la mine și mi-a spus ce visase: «Eram la țară și mama m-a dat la gard. Eu m-am urcat pe gard și m-am întâlnit cu Tati». Era o situație și un vocabular pe care eu nu le-am folosit niciodată în convorbirile cu el. L-am întrebat: «Care mamă, eu?». Mi-a răspuns că era alta mama despre care visase. Altădată, visase că era pe fundul unei prăpastii, de unde ieșise și se întâlnise cu mine. Altădată, visase că era într-un tren, din care s-a dat jos într-o gară unde îl așteptam eu. Atunci i-am amintit ce-i spusesem în copilărie, că Mami și Tati îl luaseră de la spital și îl duseseră acasă. Am adăugat că la spital îl născuse altă doamnă, nu Mami”.

Copilul a întrebat cine era doamna, dar, din păcate, Iulia nu are această informație.

Cu altă ocazie, când s-a vorbit în familie despre un nou-născut care ieșise din burtica mamei, băiatul Iuliei a spus că și el ieșise din burtica ei. Nu imediat, dar cu proxima ocazie, Iulia i-a precizat: „Știi, tu nu ai stat la Mami în burtică, pentru că Mami nu a putut să te țină. Ai stat la altă doamnă în burtică și te-ai născut la spital, apoi au venit Mami și cu Tati și te-au luat acasă”.

Iulia spune că nu a tratat ca pe un mare secret față de copil faptul că acesta a fost adoptat. I s-a părut mai natural să nu-i ascundă acest lucru. „Asta nu ne face pe noi mai puțin părinții lui și nici pe el mai puțin copilul nostru”, spune ea.

Citește și: Săptămâna pentru Viață: Cum îi spui copilului tău că a fost adoptat – sfatul psihologului

foto: http://www.freedigitalphotos.net/