libertate de conștiință

Asistentă medicală din Suedia își apără dreptul la obiecția de conștiință

WEB_INRIKES

Ellinor Grimark Photo: Fredrik Persson / TT

de Mariola O’Brien

În 2011, Consiliul Europei a adoptat o rezoluție care protejează dreptul lucrătorilor din sănătate la obiecția de conștiință în ceea ce privește avortul sau eutanasia. Suedia a semnat rezoluția. Dar realitatea în țara respectivă este cu totul alta. Din cele 47 de state membre ale Consiliului Europei, Suedia și Finlanda nu aplică acest acord.

Ellinor Grimmark, de 37 de ani, este prima moașă din Suedia care reclamă un spital pentru discriminare pe motive de avort. Mai precis, de opoziția a acesteia la avort. Ea spune că spitalul a discriminat-o din cauza convingerilor sale religioase și morale. Proaspăt absolventă a cursurilor de specializare în domeniul ei, a fost apoi concediată după ce a refuzat să asiste la proceduri de avort. Cu toate că Suedia se confruntă cu o lipsă acută de moașe specializate, iar Ellinor era dispusă să lucreze în ture duble, nimeni nu a mai angajat-o din vara trecută și până acum. La un moment dat, un potențial angajator a vrut să-i dea o slujbă, dar a renunțat după ce a văzut că presa își îndreaptă atenția asupra ei.

Avocatul ei, Ruth Nordstrom, de la fundația Pro Vita, care apără demnitatea și drepturile omului, spune că organizația sa a reclamat Suedia la Consiliul Europei pentru nouă încălcări ale legii în acest caz. Ea crede că Ellinor are șanse să câștige la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.

Însărcinată? Suntem alături de tine. Sună acum la 0800.070.013

Într-o declarație acordată ziarului Aftonbladet, Ellinor Grimmark spune: „Ca moașă, vreau să-mi exercit o profesie care apără și salvează vieți cu orice preț. Oare cei care practică medicina în Suedia trebuie obligați să participe la proceduri care curmă viața în stadiu incipient sau terminal? Cineva trebuie să le ia partea copilașilor, cineva trebuie să lupte pentru dreptul lor la viață. O moașă mi-a povestit că a ținut în brațe un copil avortat care era încă în viață și care a plâns cu disperare timp de o oră, chinuindu-se să respire. Acești copii nici măcar nu au dreptul la ușurarea durerii. Nu pot lua parte la așa ceva”.

Asistenta a stârnit o dezbatere aprinsă în Suedia, s-a creat o pagină de Facebook pentru ea, iar postul național de radio și ziarele centrale i-au luat interviu. Ea le-a spus tuturor că multe alte țări rezolvă această problemă într-un mod foarte satisfăcător la locul de muncă.

O dezbatere televizată a demonstrat, însă, că adoptarea obiecției de conștiință se confruntă cu o opoziție puternică. Reacția generală a oamenilor a fost să întrebe de ce Grimmark și-a ales această profesie. Avocata ei a explicat că sarcina principală a moașei este să ajute mamele la naștere, nu să facă avorturi. Aceasta a mai explicat că este un fapt dovedit biologic că în caz de avort este vorba despre două ființe implicate: mama și copilul. Și este o ierarhie a valorilor de luat în considerare în acest caz: avortul nu se poate compara cu alte operații, precum cea de îndepărtare a apendicelui. Argumentul că femeia are dreptul să facă ce vrea cu trupul ei simplifică excesiv problema. La 23 de zile de la concepție, în pântecele femeii începe să bată o nouă inimă.

Paulina Neuding, redactor-șef la revista Neo, a atras atenția că legea suedeză a avortului, care permite procedura până la stadiul de 18 săptămâni al sarcinii – uneori chiar până la 22 de săptămâni –, este arbitrară. Și trebuie respectat faptul că unii oameni nu pot accepta această vedere liberală: „Este o chestiune de viață sau non-viață și nu toți oamenii gândesc la fel în această privință”.

Avocata lui Ellinor și jurnalista citată au spus că există femei, mai ales creștine, care ar prefera să nască ajutate de o moașă care nu face și avorturi. Moderatoarea emisiunii nu a putut înțelege această idee și le-a rugat să explice mai mult.

Auzindu-i nedumerirea, Catharina Zatterstrom, membră a Asociației Suedeze a Moașelor, care participa la dezbaterea televizată de la distanță, prin videoconferință, a izbucnit în râs, explicând că ea este una dintre acele femei: „La prima sarcină, am călătorit cu trenul în mod regulat până în alt oraș, la o moașă care avea propria clinică. Mă simțeam mai bine știind că în coșul ei de gunoi nu poposiseră și fetuși!”

Totuși, reacția lui Zatterstrom și a altora demonstrează cât de puțin înțeleg suedezii definiția conștiinței. Nu e o chestiune de opinii sau preferințe. E ceva mult mai profund. Mats Selander, parlamentar care a participat la dezbatere, a comentat: „Cultura noastră a supeficializat chestiunile de etică și crede că este legitim din partea statului să treacă peste conștiința oamenilor. Aceasta este o chestiune de viață și de moarte în care individul trebuie respectat”. El le-a reamintit telespectatorilor că Suedia le permite să nu facă stagiul militar celor care obiectează la utilizarea armelor pe motive de conștiință.

Norvegia, țară vecină cu Suedia și comparabilă cu aceasta din multe puncte de vedere, a fost menționată de mai multe ori pe parcursul dezbaterii. Acolo, dreptul la obiecția de conștiință pentru lucrătorii din domeniul sănătății este aplicată cu adevărat, nu doar suținută pe hârtie.

Argumentul prevalent împotriva obiecției de conștiință în Suedia este că nu vor mai avea personal care să facă avorturi. Gunilla Gomer, președintele organizației pentru viață Ja till Livet a răspuns la întrebare într-un interivu recent: „Ce fel de îngrijire medicală este cea pe care nimeni nu vrea să o acorde? E timpul să ne îndreptăm atenția spre acest lucru”.

Liniștea care înconjoară de obicei chestiunea avortului în Suedia este apăsătoare. Mulți speră acum că discuțiile create de cazul lui Ellinor Grimmak vor crea un precedent. Și vor deschide breasla moașelor și pentru practicante care au vocație reală și pe care conștiința nu le lasă să curme vieți.

În orice caz, e trist că trebuie să fie atâtea discuții în jurul obiecției de conștiință, când jurământul lui Hipocrat, pe care toți medicii îl depun, conține această frază: „Nu voi încredința nimănui otrăvuri dacă-mi va cere și nici nu voi îndemna la așa ceva; tot astfel, nu voi încredința niciunei femei leacuri care să o ajute să lepede”.

Surse: MercatorNet, Universitatea Apollonia

 



Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button