Moise Guran desființează justiția care nu apără interesul superior al Sorinei: „Legea română pune interesele minorului chiar mai presus de o sentință definitivă”
Pe blogul personal, vedeta TV Moise Guran a dedicat un articol lung cazului răpirii Sorinei. Bazându-se pe opinii de la juriști, jurnalistul desființează ca ilegale toate demersurile autorităților în acest caz și îi dă astfel replica unui ONG preocupat de independența justiției, dar care apără abuzurile justiției locale.
Guran acuză că justiția a fost inumană în cazul Sorinei și nu a pus interesul ei mai presus de orice: „Interpretarea legii o poate face foarte bine și un calculator. Avem însă în continuare nevoie de judecători umani, nu de calculatoare”, scrie el.
Guran respinge și fanatismul cu care o parte a societății civile a sărit în apărarea deciziei Curții de Apel Craiova: „Cine politizează acest caz, cine încearcă să îl folosească împotriva ideii de Justiție, sau invers, cine nu mai vede un copil schingiuit de un procuror pentru că noi am ieșit în stradă pentru independența procurorilor, acela nu e om. Justiția se face cu oameni și pentru oameni”.
Iată ce mai afirmă el:
„Poate să zică și mama Justiției (nu doar Vedem Just) că s-a procedat legal, astea-s aberații!
A fost o intervenție a unui procuror de la Craiova, care sub pretextul unui caz penal de lipsire de libertate (adică răpire, mai pe limba română) s-a substituit unui executor judecătoresc pe caz civil, încălcând toate normele în domeniu. Care spun că:
ART. 911 Cod Procedură Civilă (4) Nu este permis niciunei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea.
ART. 913 (1) Dacă executorul constată că însuși minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitor sau manifestă aversiune față de creditor, va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatările sale și pe care îl va comunica părților și reprezentantului direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
Așadar legea românească interzice categoric cam tot ceea ce a făcut doamna procuror de la Craiova (femeia în alb care târăște copilul), dar adevărata problemă este ce căuta procurorul acolo?
No shit, Sherlock! Păi cele două articole se exclud reciproc! (…)
Atunci de ce a simțit nevoia doamna procuror să demareze cercetarea pe 205? Simplu – ca să poată merge cu mascații! S-a dus peste niște țărani ca și cum s-ar fi dus peste mafioți! Nu îmi este clar dacă polițiștii chiar știau situația exactă, dar chiar mi se pare că aici NU este vina lor. (…)
Despre procedura de adopție mă abțin să spun prea multe, deși am vorbit cu judecători civili care au exprimat la rândul lor îndoieli. Nu m-au convins decât de un lucru – că sub nicio formă un copil de opt ani nu poate fi adoptat împotriva voinței sale, că judecătorul este obligat să îl asculte pe copil înainte de a dispune o astfel de sentință. Ceea ce nu cred că s-a întâmplat în acest caz.
Dincolo însă de toți și toate, sentința Curții de Apel Craiova, care desființează decizia Tribunalului Mehedinți m-a șocat sub acest aspect, absurd: …soarta Sorinei a fost tranșată de o normă tranzitorie care a schimbat niște termene. Iar niște oameni de judecători au uitat că sunt puși acolo, pe scaunele de judecători, tocmai pentru că sunt oameni. Interpretarea legii o poate face foarte bine și un calculator. Avem însă în continuare nevoie de judecători umani, nu de calculatoare, pentru că atunci când decizi soarta unui copil mai și ridici capul din legi și proceduri, te mai și uiți la oameni și, mai ales, stai de vorbă cu minorul! Ca să nu ajungi în situația art 913 CPC, în care executorul face un proces verbal în care îți spune că sentința nu a putut fi pusă în aplicare, pentru că pur și simplu legea română pune interesele minorului chiar mai presus de o sentință definitivă.”