
Mărturia trimisă în 1970 de un medic către o publicație de specialitate atestă umanitatea copilului nenăscut din primul trimestru de sarcină.
Totodată, este și o mărturie despre întâlnirea uimitoare dintre doi oameni, din care unul își pierde viața în fața celuilalt.
Uimirea cu care medicul descoperă umanitatea în chipul viu al embrionului dovedește că orice viață umană este pe deplin formată, remarcabilă și irepetabilă în orice stadiu de dezvoltare al ei. Fiecare persoană este aceeași și la 10 zile de la concepție, și la 10 luni după naștere, și la 10 ani, și la 100 de ani: om deplin, cu chip viu și voință de a trăi.
Cu 11 ani în urmă, în timp ce anesteziam pentru a opera o ruptură de sarcină extrauterină carea avusese loc la două luni de sarcină, mi s-a înmânat ceea ce cred că a fost cea mai mică ființă umană pe care am văzut-o vreodată. Sacul amniotic era transparent și intact. În el era un mascul uman minuscul (aprox. 1 cm), care înota extrem de viguros în lichidul amniotic, fiind atașat de perete printr-un cordon ombilical. Această minusculă ființă umană era perfect dezvoltată, cu degete lungi și mișcătoare, cu labele piciorului și degetele deja diferențiate. Avea pielea aproape transparentă, iar arterele și venele delicate i se vedeau până în vârful degetelor.
Copilul era cât se poate de viu și făcea mișcări de înot în sacul amniotic (aproximativ una la fiecare secundă) cu o naturalețe de înotător înnăscut. Acest omuleț nu arăta deloc ca în fotografiile și ilustrațiile sau modelele de embrion pe care le văzusem, nici ca alți embrioni pe care am avut ulterior ocazia să îi mai văd. Pentru că acesta era viu!
Ființa umană care înota a fost văzută de Asistenta-șefă de la Chirurgie și de copiii noștri, pe care i-am chemat de la școală pentru a vedea acest fenomen unic. Când i-a fost perforat sacul, omulețul și-a pierdut viața pe loc și atunci abia a început să arate ca reprezentările îndeobște cunoscute ale embrionului din această perioadă a sarcinii.
Cred că, dacă legiuitorii și opinia publică ar realiza de ce viață viguroasă se bucură copilul nenăscut, s-ar putea ca avortul să devină mai repulsiv chiar și decât eutanasia.
Șase luni mai târziu, la o prelegere în embriologie pe care am susținut-o la Universitatea Harvard, am avut ocazia să-i întreb pe cei 150 de medici participanți dacă fuseseră martori la un fenomen similar. Toți au fost uimiți, căci niciunul nu văzuse și nici nu auzise de așa ceva…