O poveste din 2011 confirmă un secret medical bine păstrat de peste un secol: sarcinile extrauterine nu sunt întotdeauna fatale pentru mamă și făt. Medicina a avansat suficient pentru a le putea monitoriza și trata astfel încât atât mama, cât și fătul să aibă șanse destul de mari de supraviețuire.
Din păcate, cel mai adesea mamele nu sunt informate despre această posibilitate, care prezintă totuși un risc pentru ele. Explicația: copilul nenăscut nu este privit ca persoană umană.
Dar să aflăm cum s-a manifestat miracolul vieții în cazul micuței Eva Cawte, născută dintr-o spectaculoasă sarcină extrauterină datorită credinței și insistenței unor părinți curajoși și datorită unui medic care le-a oferit în mod etic părinților informații corecte și le-a respectat dorința.
La finalul articolului găsești informații și studii științifice despre metoda care îi poate ajuta pe copiii extrauterini să se nască.
Nici o mamă nu ar trebui să fie în postura de a lua o decizie atât de grea. Când Paula Cawte a aflat că embrionul din pântecul ei se dezvolta în afara uterului, medicii i-au dat două alternative, ambele dramatice.
Ea putea fie să întrerupă sarcina, fie să-și riște propria viață, lăsând să se dezvolte un copil care avea toate șansele să se nască mort sau prematur și cu handicap sever.
În ciuda tuturor sumbrelor previziuni asupra sarcinii, mama și-a asumat riscul – iar fetița ei, Eva, este acum sănătoasă și plină de viață.
Doamna Cawte, în vârstă de 38 de ani și soțul ei Paul, în vârstă de 43 de ani, din Gloucester, Marea Britanie, nu și-au abandonat speranța și credința pentru copilul lor nenăscut, iar acestea le-au fost în final răsplătite.
„Ne-am dorit prea mult acest copil ca să renunțăm la el. Știam că nu va fi ușor, medicii ne spuseseră că riscam o ruptură de organ sau de arteră. Dar Paul și cu mine am fost de acord că, atâta timp cât nu exista un pericol imediat, doream să luptăm pentru viața micuțului. Și acum nu-mi vine să cred ce fetiță de frumoasă și sănătoasă avem.”
Povestea micuței Eva e remarcabilă. La început, sarcina părea să decurgă normal, până când, în a 20-a săptămână, ecografia a dezvăluit că embrionul nu se implantase în uter, cum ar fi fost normal, ci în altă parte.
La sarcinile normale, ovulul fecundat se implantează în mucoasa uterină, de unde fătul crește apoi și se dezvoltă până la naștere.
Dar, în sarcina extrauterină, complicație considerată de obicei mortală, ovulul se implantează în trompa uterină, care leagă ovarul de uter. În cazuri mai rare, se implantează în cavitatea abdominală sau chiar într-un ovar.
Una din 60 sau chiar mai rar, una din 80 de sarcini este extrauterină. În majoritatea cazurilor, consensul medical este că fătul nu poate fi salvat. Cel mai adesea, femeia nu știe că are o asemenea sarcină decât după cel puțin șase săptămâni de sarcină.
De obicei se induce imediat avortul, deoarece se consideră că fătul în creștere va rupe trompa uterină sau alte organe, provocând cauza hemoragii interne grave care pot duce la moartea mamei.
Dată fiind natura neobișnuită a cazului, medicii le-au dat timp de gândire până în săptămâna a 24-a, limita până la care legea din Marea Britanie permite inducerea avortului.
„Am plâns amândoi”, își amintește Paul. „Am fi vrut să știm mai multe, însă medicii nu ne-au putut ajuta. Paula a rămas în spital după acel control, avea uneori dureri, iar eu trăiam momente de mare anxietate.”
S-a stabilit inițial că se va induce nașterea la 28 de săptămâni, dar medicii au prelungit termenul, în speranța că vor da mai multe șanse plămânilor copilului să se dezvolte mai bine. În cele din urmă, nașterea prin cezariană a survenit la 30 de săptămâni de sarcină – cu 10 mai puțin decât la o sarcină normală dusă la termen.
„Asistenta a venit la mine și mi-a spus că am o fetiță”, spune tatăl. „Am izbucnit în lacrimi. Am văzut-o apoi în incubator. Era foarte micuță, a avut mai puțin de 1,4 kg la naștere, dar starea ei era stabilă.”
Medicii au spus că supraviețuise deoarece în abdomenul mamei se formase un fel de sac cu lichid amniotic, care i-a ajutat plămânii să se dezvolte și placenta să funcționeze.
Însă pentru Paula lucrurile nu păreau să meargă prea bine. „Hemoragia aproape că a ucis-o”, spune Paul. „A avut nevoie de 3,8 litri de sânge. Când în cele din urmă m-am așezat lângă ea și i-am spus ce fetiță frumoasă aveam, mi-a strâns doar mâna, căci era intubată și nu putea vorbi. A fost un moment foarte emoționant.”
Micuța Eva a putut fi luată acasă după trei luni. S-a dezvoltat ca un bebeluș absolut normal, râde mult și e foarte fericită. Nimic nu dă de înțeles că ar fi vorba de un copil născut atât de prematur.
Dr. Lawrence Impey, obstetrician consultant la spitalul John Radcliffe, spune: „În domeniul chirurgiei de sarcină, situațiile de genul acesta sunt foarte riscante. Doar una din 60 de sarcini este extrauterină, însă doar 1 % din aceste sarcini se întâmplă să fie abdominală. Și mai puțin de 10 % din acestea din urmă ajung la un termen atât de avansat ca cea a Paulei.”
Citește aici mai multe cazuri și informații despre copii născuți din sarcini extrauterine
În prezent, Paula Cawte este coordonatoare și susținătoare a workshopurilor de sănătate perinatală și sănătate mentală a copilului mic din Marea Britanie (PIMH), care oferă instructaj și susținere practicienilor și voluntarilor care lucrează cu părinți, copii și familii, în vederea conștientizării publicului cu privire la problemele de sănătate biologică și mentală a copiilor mici.
Sursa: MAIL ONline
Traducere: Monica Stinghe
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
