A făcut dl Vasile Bănescu afirmații rasiste, sexiste și „clasiste”? („Clasismul” este concept marxist)
de Cătălin Sturza, Facebook
Dl. Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, este acuzat că ar fi făcut „declarații discriminatorii la adresa fetelor rome și fetelor aparținând diferitelor grupuri vulnerabile” – și este reclamat la CNCD pentru aceste presupuse declarații de o serie de ONG-uri care împărtășesc o anumită viziune ideologizată asupra societății.
Să vedem, întâi, declarațiile dlui Bănescu în întregime – și nu scoase din context:
E un sofism foarte ieftin să spui că o fată de etnie romă sau o fată care a abandonat școala sau o fată care trăiește cu părinții plecați în străinătate, care bineînțeles că intră într-o derivă morală, au ajuns în situația de a fi gravide din cauza lipsei de educație sexuală. Aceste cazuri care se invocă au în spate, de fapt, motive sociologice: abandon școlar, plecarea părinților în străinătate, lipsa de acces la informare virtuală, la Internet, în mediul rural, și, nu în ultimul rând, apartenența la o anumită etnie unde, după cum știm, viața sexuală se începe mult mai devreme.
Într-adevăr, s-a prezentat astăzi o situație nefericită de a face educație sexuală în școli. Biserica Ortodoxă Română este de acord cu educația sexuală la nivelul unor ore de informare pe care le poate face profesorul de biologie sau dirigintele în legătură cu riscurile reale la care se pot expune tinerii care încep o viață sexuală prea timpuriu și dezordonată. De aici nu rezultă că în școlile românești este necesară o materie numită «educație sexuală» începând din clasele primare, unde avem copii inocenți total, până la clasele terminale. Este doar o ipoteză aceasta și o iluzie. Deoarece copilul are nevoie de Educație cu majusculă, și nu de educație sexuală intensivă.
Să vedem acum acuzațiile care i se aduc:
Aceste declarații întăresc prejudecățile la adresa minorității rome și a grupurilor vulnerabile și alimentează ura împotriva fetelor rome și a fetelor aparținând grupurilor vulnerabile prin asocierea exclusivă a acestora cu numărul ridicat de nașteri în rândul adolescentelor din România. Declarațiile sale, transmise prin mass media, au un impact puternic, ca urmare a capitalului simbolic pe care îl deține instituția religioasă pe care o reprezintă domnul Bănescu și legitimează rasismul, sexismul și clasismul existente în societatea românească.
Să vedem, acum, dacă aceste acuzații sunt susținute sau nu.
– Dl Bănescu este acuzat că asociază exclusiv numărul de ridicat de nașteri în rândul adolescenților cu grupul fetelor de etnie romă. În fapt, ceea ce spune dl Bănescu este că e un sofism ieftin să ASOCIEZI numărul ridicat de nașteri în rândul fetelor de etnie romă cu lipsa de educație sexuală.
– Prin ceea ce spune, dl Vasile Bănescu contrazice argumentul invocat de o parte a ONG-urilor activiste, care pun numărul mare de sarcini în rândul adolescentelor din anumite etnii și din anumite categorii sociale vulnerabile pe seama lipsei educației sexuale și a nefolosirii metodelor contraceptive. Iată, de pildă, un raport al organizației Salvați Copiii, unde se arată că „Proporția copiilor născuți de mame tinere continuă să fie mare mai ales în rândurile populației roma, fiind în medie de 2 copii până la vârsta de 19 ani. Această situație se datorează, pe de o parte, tradițiilor din familie, iar pe de altă parte insuficientei folosiri a contracepției de către femeile rome.” (pag 7). Link aici către raport. Așadar, această asociere nu îi aparține domnului Vasile Bănescu – o găsim chiar într-un raport al organizației Salvați Copii.
– Dl Bănescu arată, mai departe, că aceste cazuri invocate au în spate o motivație sociologică: abandon școlar, plecarea părinților în societate, lipsa accesului la informare și, nu în ultimul rând, apartenența la o anumită etnie. Așadar, vorbim despre un cumul de factori și de cauze, și nu despre o singură cauză predilectă, dovedită științific – lipsa educației sexuale bazate pe metode contraceptive ar fi rădăcina răului. E ca și cum ai spune că lipsa accesului la săpun ar fi cauza refuzului umanismului secular și a persistenței unei viziuni creștine asupra lumii la o anumită pătură de oameni săraci – un alt sofism pe care îl repetă, adesea, anumite voci progresiste, în formulări profund jignitoare de care e plin Internetul. Formulări de tipul „țăranii ăia care nu se spală și fac tot ce le spune popa” pentru care nimeni nu sesizează CNCD-ul.
– În fapt, sunt studii care arată că în anumite zone din Marea Britanie unde au fost reduse fondurile pentru programe de educație sexuală axate pe metode contraceptive, rata sarcinilor la adolescente a scăzut cu 42.6%. Într-un astfel de studiu, semnat de David Paton și Liam Wright, se afirmă următoarele: „În ciuda previziunilor făcute atunci când au fost tăiate aceste fonduri, datele adunate nu oferă nici un fel de dovadă că în zonele în care s-au redus, cel mai drastic, cheltuielile [pentru educație sexuală bazată pe metode contraceptive] s-au observat creșteri relative ale sarcinilor în rândul adolescentelor. Mai degrabă, tăierile bugetelor sunt asociate cu scăderi ușoare ale ratelor de sarcini în rândul adolescentelor, un rezultat care susține, cu tărie, un număr de specificații și teste alternative ale cauzalității. Factori socio-economici de fond precum efectele educației și obiectivele procesului de educație sunt factori predictivi semnificativi ai sarcinilor în rândurile adolescentelor.” (link aici către studiu)
– Alte studii arată că, după trei decenii de educație sexuală bazată pe metode contraceptive, Marea Britanie a atins una dintre cele mai mari rate de sarcini în rândul adolescentelor din Europa. „Educația bazată pe metode contraceptive poate reduce riscul de sarcină pentru acte sexuale care ar fi avut loc oricum, dar poate să crească riscul de sarcini în rândul adolescenților care sunt convinși pe baza accesului ușor la metodele contraceptive fie să înceapă să facă sex, fie să facă sex mai frecvent”, arată același studiu.
– Concluziile studiului citat mai sus seamănă izbitor de tare cu cele spuse de dl Vasile Bănescu. Dl Bănescu mai spune că aceste tinere și acești tineri intră într-o derivă morală. De cele mai multe ori, educația sexuală bazată pe metode contraceptive nici nu prezintă ideea că abstinența sexuală până la căsătorie ar fi și ea o opțiune pentru a reduce apariția unor sarcini nedorite. Nimic din ceea ce ne amintea, cândva, G.K. Chesterton: „Primele două lucruri la care un băiat sănătos și o fată sănătoasă le simt în ceea ce privește sexul sunt acestea: întâi, e ceva frumos; iar apoi, e ceva primejdios.” Sau, cum a spus cândva un băiețel dintr-o comunitate romă după o oră de educație sexuală bazată pe metode contraceptive: „Doamnă, dacă fiecare ar sta pe curul său, nu ar mai fi nevoie de nimic din toate astea.” (văzută aici)
– Dacă tot am pomenit despre acest băiețel rom, să vorbim un pic și despre asocierea făcută de dl Bănescu între numărul mare de nașteri și fetele din comunitățile rome. Așa cum am arătat, asocierea nu a făcut-o, în fapt, dl Bănescu – ci a preluat-o din rapoartele și studiile unor ONG-uri. În plus, acuzația care i se aduce este aceea că ar fi spus că „sarcinile în rândul adolescentelor sunt explicate suficient prin apartenența la etnia romă” – în fapt, dl Bănescu nu a spus deloc așa ceva: a spus EXACT CONTRARIUL, că sarcinile în rândul adolescentelor sunt explicate printr-o corelație de factori, nu doar printr-un singur factor predominant (lipsa educației sexuale). Să vedem, totuși, dacă există și o corelație între sarcinile în rândul adolescentelor și apartenența la etnia romă, o corelație fundamentată pe studii sociologice.
– Dintr-un studiu realizat în 2004 de UNICEF, aflăm că în aproape 25% dintre familiile rome care au fete, acestea erau fost măritate între 12 și 18 ani. Dintre acestea, 20% dintre familii au chiar două fete căsătorite în acel interval de vârste. Dintre acestea, 39% sunt căsătorite fără acte – o ameliorare față de generația bunicilor lor, unde procentul de „căsătorii fără acte” acte era de 50,01%. Link aici către studiu.
– Mai aflăm că 13% dintre fetele măritate între 12 și 18 ani au născut, și că 10% au făcut chiar doi copii până la 19 ani. Aflăm și că doar 7% au ales să facă un avort (vedeți pagina 7). Iar studiul ne arată și că 80% dintre aceste fete sunt informate cu privire la metodele contraceptive – iar avortul este, din punct de vedere procentual, cea mai cunoscută metodă prezentată în cadrul educației sexuale bazate pe metode contraceptive. Cu toate acestea, aproape 60% dintre fete au folosit o altă metodă contraceptivă – deși fetele știau despre existența avortului, foarte puține dintre ele l-au preferat.
– Din acest raport aflăm și alte fapte interesante, apropo de zelul unor ONG-uri de a le reeduca pe aceste femei pentru a le scoate din „obscurantismul tradiționalist” și din „Evul Mediu”. Fără ca cineva să se obosească să le întrebe pe aceste femei ce părere au, sau să se uite pe studii și să vadă care sunt valorile lor. Cum observa undeva și scriitorul Silviu Dancu, aceste date vin pe fondul unei educații care nu trece în mare majoritate de primele 12 clase, în care femeile sunt, în mare măsură, casnice, iar veniturile sunt în general mici – fapt explicabil și prin absența unei educații care să treacă de primele 8-12 clase. Însă nu putem să ignorăm că, în viziunea de familie a acestei culturi, atât creșterea copiilor (primul grafic, pagina 22), cât și decizia cu privire la treburile gospodărești sunt percepute ca fiind egal distribuite între bărbat și femeie (a se vedea al doilea grafic, de la pagina 22). Și că în rândul comunității există mentalitatea nașterii de prunci – cei mai mulți romi consideră că e bine ca o familie să aibă patru copii și peste (36,2%).
– În sfârșit, dl Vasile Bănescu face trimitere la „o situație nefericită de a face educație sexuală în școli”. Despre ce este vorba? Este vorba despre această afirmație făcută în acest an de un speaker transsexual în cadrul unei ore de educație sexuală bazată pe metode contraceptive, la Focșani:
Cred că este extraordinar de recompensator să facem exercițiul să gȃndim dincolo de binaritatea masculin – feminin, pentru că fiecare avem ȋn noi, fie că e 0.1%, fie că e 70-80%, din genul pe care ȋl/se consideră celălalt; și la fel de bine, și la fel de valabil, sunt acele identități care se numesc non-binare, care nu aparțin nici genului masculin, nici genului feminin, s-ar putea să aparțină amândurora ȋn proporții diferite și variabile sau niciunele.
…Identitatea de gen și orientarea sexuală sunt două lucruri diferite, care se pot combina ȋn orice fel posibil! (…) Genul e aici (arătându-se spre cap). Dar există persoane trans care sunt heterosexuale, care pot fi homosexuale și care sunt homosexuale, sau orice altă identitate sexuală, orientare sexuală. Se pot ȋmbina ȋn foarte multe feluri.
– Le amintesc doamnelor de la ONG-urile feministe care au depus sesizarea la CNCD că acest mod de a privi genul contravine inclusiv feminismului clasic, care presupune existența a două sexe biologice, bărbat și femeie. În fapt, există militante feministe proeminente, precum Germaine Greer, una din figurile emblematice ale feminismului radical din anii ’50. Germaine Greer a spus, într-o prelegere, că „femeile sunt un sex, iar bărbații sunt un alt sex, iar faptul că un bărbat crede că este o femeie nu înseamnă că acel bărbat este de sex feminin”. În felul acesta, a arătat ceea ce se ascunde în spatele cuvântului „gen” – și anume, dorința de a face din orice o chestiune de alegere, „un construct social”. Germaine Greer a fost acuzată de „transfobie” și a fost marginalizată în mediul universitar occidental. Un articol amplu pe tema acestei diferențe de viziuni între feminism și ideologia genului în The New Yorker, la link-ul de aici.
– Așadar, dl Vasile Bănescu contrazice argumentul invocat de o parte a ONG-urilor activiste, care pun numărul mare de sarcini în rândul adolescentelor din anumite etnii și din anumite categorii sociale vulnerabile pe seama lipsei educației sexuale și a folosirii metodelor contraceptive; departe de a corela, așadar, în mod direct și unilateral cu etnia romă numărul ridicat de sarcini în rândul adolescentelor, dl Bănescu vorbește despre un număr de factori corelați; spune, prin urmare, că sarcinile nedorite în rândul adolescentelor sunt provocate de un cumul de factori și de cauze, și nu de o singură cază predilectă, care ar fi lipsa educației sexuale bazate pe metode contraceptive; și vorbește despre pericolul ideologizării orei de educație sexuală – a transformării acesteia într-un vehicul ideologic. Dl Bănescu recomandă o formă echilibrată de educație sexuală, făcută de profesorul de biologie sau de diriginte, și dublată de educația morală a copiilor.
De fapt, foarte probabil obiectul atacului asupra dlui Bănescu îl fac semnul de întrebare cu privire la eficiența educației sexuale bazată pe metode contraceptive în lipsa unei educații morale și chiar religioase temeinice și la semnalarea pericolului ideologizării orei de educație sexuală în direcția transformării acestuia într-un vehicul pentru ideologia genului (și) în România. Și nu e nevoie de dovezi sau de o analiză atentă a spuselor sale – dl Bănescu este purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române și e chiar unul dintre cei mai echilibrați și mai bine pregătiți purtători de cuvânt ai Patriarhiei Române din ultimele trei decenii, așadar este clar: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori?”
P.S.: Legat de „rasismul, sexismul și clasismul” invocate în comunicatul respectivelor ONG-uri – le amintesc acestor ONG-uri că aceste „-isme”, și în special „clasismul”, este un concept care derivă direct din ideologia lui Karl Marx, care predică, în mod explicit, violența politică și socială și care prin formula „dictatura proletariatului” se referă, în mod explicit, la violența organizată de clasă. Folosite în mod abuziv și, mai ales, folosite în spiritul gândirii lui Marx, ele vor avea efecte foarte distructive asupra societății, transformându-se în instrumente ale unei „toleranțe” mai oarbe decât orice intoleranță istorică de tip religios. Și mă întreb, iarăși, dacă fondurile și energiile unor astfel de ONG-uri nu ar fi mai bine cheltuite pentru sprijinirea unor femei din oricare dintre comunitățile sau grupurile vulnerabile din România – femei care chiar au nevoie de ajutor.
Apendix – pentru cei care vor să aprofundeze tema
O situație similară comunităților de romi se înregistrează în Africa, unde, cultural vorbind, promovarea avortului este nu doar indezirabilă, dar incompatibilă cu etosul femeilor localnice care îl cunosc și îl refuză. Într-un mesaj video intitulat „Dictatura donatorilor înstăriți”, nigeriana Obianuju Ekeocha, Președinta organizației Culture of Life Africa, a întrebat delegațiile europene la conferința „She Decides” (Ea decide) din 2017, dedicată strângerii de fonduri pentru finanțarea avortului în Africa, dacă este cineva care s-a obosit să întrebe, totuși, femeile africane cu privire la opinia lor:
Multe țări din Vest, inclusiv Canada și Olanda au decis să se reunească pentru a strânge fonduri. Nu fonduri pentru hrană în Africa. Nu fonduri pentru apă în Africa. Nu fonduri pe care africanii să le poată folosi după cum doresc. În loc de asta, ei se reunesc pentru a colecta milioane de dolari pe care îi dedică așa-numitului avort sigur. Ceea ce este de fapt cel mai demoralizant este că aceste țări occidentale nici măcar nu s-au gândit să îi întrebe pe africani ce doresc!
Iar într-o dezbatere cu o moderatoare BBC, Obianuju Ekeocha a spus următoarele:
Nu cred că vreo țară occidentală are dreptul să vorbească despre avort într-o țară africană, în special când majoritatea oamenilor nu își doresc avortul. În acest caz, să vorbești despre avort devine o formă de colonizare ideologică, așa cum începem să vedem că se întâmplă, din ce în ce mai mult. Cine sunteți dvs. să decideți, dacă nu vă supărați – nu există o cerere populară. Dacă mergeți în Africa, ceea ce oamenii cer în fiecare zi, dacă vorbiți cu orice femeie obișnuită, contracepția ar fi al zecelea lucru pe lista ei, în cel mai bun caz. Unde nu există mâncare și apă – asta e soluția occidentală, dar dacă africanii sunt întrebați, dacă vorbiți cu o femeie obișnuită, ea va cere mâncare, apă, servicii medicale de bază, iar contracepția va fi ultimul lucru la care se va gândi.”
Având în vedere că, la fel ca și în Africa, și în România au existat și există programe de împărțire de contraceptive țintite către comunitățile de romi (un exemplu aici), și având în vedere și concluziile studiilor citate mai sus – de exemplu, doar 7% au ales să facă un avort, deși 80% dintre aceste fete sunt informate cu privire la metodele contraceptive, iar avortul este, procentual, cea mai cunoscută metodă prezentată în cadrul educației sexuale bazate pe metode contraceptive, deși nu e propriu-zis o metodă contraceptivă – poate nu ar fi rău să ne întrebăm dacă cei care promovează o atitudine „clasistă și rasistă” nu sunt tocmai cei care, în Africa sau aiurea, urmăresc să își impună propriile valori și standarde în comunitățile care trăiesc după cutume străvechi.
Și, cum spunea aceeași Obianuju Ekeocha:
Chiar și cu îngrijirea medicală, care este substandard în majoritatea locurilor, femeile sunt curajoase în sarcină. Iar odată ce bebelușul sosește, ele își împlinesc cu grație și eroism instinctul matern.
Pe fondul tuturor nenorocirilor și greutăților cu care se confruntă africanii, pe fondul tuturor instabilităților socioeconomice și politice, copiii noștri sunt întotdeauna un simbol ferm al speranței, o promisiune a vieții, un motiv de a lupta pentru moștenirea unui viitor luminos
(link aici către scrisoarea completă către Melinda Gates)
Citește aici mai multe opinii de Cătălin Sturza
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
