avort

Vedeta australiană care s-a sinucis recunoscuse că depresia i-a apărut în urma unui avort

de PETER BAKLINSKI

Săptămâna trecută, Charlotte Dawson, o vedetă australiană de televiziune a fost găsită spânzurată la ea în apartament. Presa internațională pune sinuciderea ei pe seama atacurilor primite pe rețelele de socializare, dar ea a scris în autobiografia sa că un avort i-a declanșat depresia cu 15 ani în urmă. Aceasta întâmplare tragică vine să confirme mai multe studii care stabiliseră că există o legătură între avort și depresie. Aflați de ce.

„Când m-am întors acasă (după avort), ceva se schimbase. Am simțit o falie. Poate era din cauza hormonilor, dar atunci am simțit boldul a ceea ce acum pot identifica drept prima mea experiență de depresie”, a scris Charlotte Dawson în autobiografia ei din 2012, Air Kiss & Tell.

Australienii au fost șocați să afle de sinuciderea acestei femei faimoase pentru frumusețea sa. Cu numai câteva ore înainte ca un agent imobiliar să-i descopere cadavrul, Dawson apăruse la emisiunea pe care o prezenta calmă, reculeasă, menținându-se fără probleme pe val. Cu toate acestea, nu se bănuiește nimic necurat la mijloc.Miller-Dawson-240x277

Povestea vedetei de televiziune australiene este una de pierdere tragică, trădare și depresie. Ea s-a căsătorit cu înotătorul olimpic Scott Miller în 1999, la un an înainte de Olimpiada de Vară de la Sydney. Cuplul era considerat unul dintre cele mai strălucitoare din lumea mondenă la momentul respectiv.

Charlotte Dawson a rămas curând după aceea însărcinată cu primul – și ultimul – ei copil.

„Știam că sunt gravidă. Nu a trebuit să fac testul, pur și simplu simțeam. A fost cel mai minunat și deopotrivă îngrozitor sentiment, iar testul mi-a confirmat bănuielile”, scrie vedeta în volumul autobiografic citat. „Urma să avem un copil. Chiar urma să devin mamă. Dacă aș mai fi avut loc în burtă și pentru fluturi, probabil că i-aș fi simțit…”

Dar soțul ei, Scott Miller, nu a văzut cu ochi buni sarcina, pentru că bebelușul urma să se nască în preajma Olimpiadei de Vară.

„Am simțit ezitarea lui Scott. Mi-ar fi venit sorocul chiar în timpul Jocurilor Olimpice din 2000 și asta îl îngrijora. Tot ce făcuse până atunci fusese să se pregătească pentru acest moment și nu-și putea permite să lase ceva să-i stea în cale, așa că s-a luat decizia de a renun’a la copil și să încercăm mai târziu.”

„Cine are nevoie de un fetus în creștere când e pusă la bătaie o medalie de aur, nu?”, remarcă amar vedeta în cartea sa.

Dar ea nu s-a putut împăca cu această decizie. Își dădea seama că nu-și mai era fidelă sieși ca femeie și ca mamă ce purta o nouă viață.

„Eram foarte zbuciumată. Voiam copilul. Cât să mai așteptăm? Ce îmi garanta că aveam să mai rămân vreodată gravidă? Desigur, am acceptat fără discuție că Olimpiada era pe primul loc în prioritățile lui Scott – îmi spusese asta și el și o mulțime de alte persoane care aveau interes direct.”

Lucrurile s-au deteriorat și mai mult după ce soțul ei a refuzat să stea cu ea pe parcursul procedurii.

„Scott m-a dus la o clinică locală, dar nu a putut rezista în atmosfera de acolo, așa că a plecat și m-a lăsat singură. Nu eram fericită cu decizia pe care o luasem, dar încercam să nu arăt cât de distrusă eram din punct de vedere emoțional, pentru că Scott trebuia să se poată concentra. Tot încercam să mă gândesc la copil ca la o inconveniență, ca la un strănut în mijlocul emisiei. Dar era greu.”

La clinică, Dawson avea sentimente amestecate.

„Apoi a trebuit să mă împac cu responsabilitatea personală pentru faptul că am cerut avortul. Oare trebuia să mă simt vinovată? Să-mi fie rușine? Nu eram deloc o întruchipare a ideii de maternitate ca perioadă fericită și lipsită de complicații…”, mai scrie ea.

„M-am gândit că aș putea ajunge o femeie fără copii, ceea ce mi se părea frustrant și demoralizant, fiindcă îmi doream foarte mult să fiu mamă. Dacă nu aveam să mai pot face alt copil? Dacă sacrificându-mi această șansă nu aveam să mai primesc o alta?”

Așadar, pentru Charlotte Dawson, avortul nu a fost deloc experiența eliberatoare, de împlinire personală, pe care o propovăduiesc avocații avortului.

După această pierdere, vedeta a încercat să se concentreze pe ceea ce îi mai rămăsese: „A fost o perioadă oribilă, tristă pentru mine, dar trebuia să-mi reamintesc mie însămi de ceea ce îmi mai rămăsese bun în viață. Aveam un soț și ne construiam împreună un cămin și o viață. Eu îmi doream acel copil, dar poate că îmi dorisem prea mult, iar avortul a fost compromisul necesar, deoarece nu le poți avea pe toate”, scria ea.

„Oricât aș fi bravat și oricât mi-aș fi spus că făcusem ceea ce trebuia, a fost o perioadă sfâșietoare.”

După ce s-a întors de la clinică, realitatea lucrului împlinit s-a întors asupra ei în toată gravitatea sa.

“…ceva se schimbase. Am simțit o falie. Poate era din cauza hormonilor, dar atunci am simțit boldul a ceea ce acum pot identifica drept prima mea experiență de depresie”

„Poate că ar fi trebuit să cumpăr chiar atunci o canapea specială pe care să-l invit să stea pe bau-baul depresiei, care de atâtea ori m-a vizitat de atunci încoace. Măcar să fi avut pe ce să șadă, nemernicul!”, scrie vedeta.

Sacrificiul pe care ea l-a făcut pe altarul carierei olimpice a soțului nici măcar nu a dat roade. Chiar în perioada respectivă au apărut niște înregistrări în care Miller era filmat înșelând-o cu o înotătoare. A mai fost filmat și în timp ce se dopa, ca să-și mărească performanțele. Nici măcar nu a ajuns să participe la Jocurile Olimpice.

Vestea despre trădarea soțului a contribuit și mai mult la starea cumplită în care se găsea Charlotte Dawson.

„Dacă după avort am început să am episoade de depresie, șocul acestei vești, la numai șase luni după căsătorie, a fost prea mult. Ceva s-a rupt iremediabil în mine în duminica aceea și nimic nu a mai fost ca înainte”, continuă autoarea.

„Eram terminată, dar trebuia să mă prefac că totul e în regulă la muncă și în angajamentele sociale pe care le aveam, în timp ce lumea mă vorbea pe la spate…”

„Atunci am învățat nobila artă a înecării amarului în vedre de vin.”

Jill Stanek, activistă pentru dreptul la viață, a calificat povestea lui Charlotte drept o tragedie. „Iar cei vinovați sunt apărătorii avortului. Ei cer mereu acces facil la avort, fără să sublinieze efectele acestuia – într-atât, încât refuză cu totul să recunoască existența depresiei post-avort, care le incapacitează pe cele care trec printr-o astfel de procedură”, scrie Jill Stanek pe blogul ei.

Kevin Burke, membru fondator al misiunii Rachael’s Vineyard, care ajută la reabilitarea celor afectați de avort, a declarat pentru LifeSiteNews.com că ideologia avortului a făcut-o pe Dawson „să-și calce pe inimă”. El a mai adăugat: „E revoltător că feminismul susține că cel mai important este dreptul femeii de a alege. Dar, în cazul avortului lui Charlotte Dawson, se vede clar cum ea a fost îndemnată să gândească altfel decât îi spunea inima și să nu facă cel mai bun lucru pentru ea din punct de vedere emoțional Ea nu a avut nimic de spus în întreaga situație. Iar avortul a pus-o în poziția de a-și sacrifica cel mai bun lucru pentru ea ca femeie și mamă, în favoarea carierei soțului”.

Kevin Burke, lucrează cu respectiva organizație de recuperare post-avort de 15 ani și spune că poveștile ca cea a respectivei vedete sunt obișnuite în rândul femeilor care fac avort: „Ele simt o presiune uriașă dacă sarcina nu este acceptată de soț. Și se tem de resentimentele lui”.

El crede că dacă măcar o singură persoană ar fi susținut-o pe vedetă în dorința ei de a păstra copilul, sfârșitul ar fi fost cu totul altul: „Gândiți-vă ce posibilități s-ar fi deschis pentru viața ei și cum s-ar fi schimbat lucrurile. Ar fi născut copilul. Ar fi evitat depresia. Poate că și cuplul lor ar fi evoluat altfel. Avortul este un atac la adresa tuturor acestor posibilități”.

Burke a mai arătat că există o legătură între avort și depresie și avort, confirmată de numeroase studii.

O cercetare din 2012 pe un grup de chinezoaice care făcuseră avort, intitulat „Impactul avortului prealabil asupra simptomelor de anxietate și depresie într-o sarcină ulterioară: Date dintr-un studiu de cohortă realizat pe un eșantion de populație în China”, a descoperit o corelație între avortul indus și depresie în rândul femeilor gravide.

Un studiu din 2008 al Universității Oslo din Norvegia, intitulat „Avortul și depresia: Un studiu longitudinal de populație în rândul femeilor tinere”, a descoperit că tinerele adulte care făcuseră avort prezentau un risc mai mare de depresie.

Alt studiu, mai vechi, din 2003, publicat în Medical Science Monitor sub titlul „Depresia asociată cu avortul și nașterea” arată că o analiză longitudinală pe termen lung a unui eșantion reprezentativ la nivel național a descoperit că femeile cu antecedente de avort se confruntă cu risc semnificativ mai mare de depresie clinică decât femeile care au născut.

Burke sugerează ca avortul declanșează o traumă la femei, deoarece, în forul ei interior aceasta știe că ea curmă viața altei persoane, iar acea persoană e chiar copilul ei.

„În centrul suferinței post-avort de găsește faptul că ea a contribuit la moartea propriului copil. Ea este îndurerată de pierderea copilului, iar inima mamei este profund rănită de rolul pe care l-a jucat în moartea copilului ei”.

Kevin Burke mai spune că multe femei se luptă cu durerea pierderii prefăcându-se: fie se aruncă în brațele drogurilor, ale alcoolului, ale promiscuității – toate zadarnice când vine vorba de potolirea durerii. El arată astfel că abuzul de alcool prin care s-a consolat Charlotte Dawson este „un mecanism foarte obișnuit de apărare împotriva problemelor apărute după un avort”.

„Nu poți scăpa de suferință negând-o, ci găsind un loc unde să te poți aduna pentru a te căi și a-ți jeli pierderea.”

De aceea, Kevin Burke și soția sa, Theresa, au contribuit la înființarea organizației Rachel’s Vineyard, un demers original care le oferă un astfel de loc femeilor ce vor să se retragă departe de lume la sfârșit de săptămână și să încerce să se vindece după un avort.

„Programul nostru le oferă femeilor ocazia de a se gândi la experiența avortului, pentru a-și da seama în ce fel le-a afectat aceasta în trecut și încă la mai afectează în prezent. Le ajută să recunoască sentimentele conflictuale cu care foarte multe se luptă după un avort”, se explică pe site-ul organizației.

Burke spune că povestea lui Charlotte Dawson nu trebuie să se mai repete. „Criminal” – este singurul cuvânt care îi vine în minte pentru a descrie felul în care vedeta a fost abandonată de toți: „Este criminal să nu le furnizezi femeilor toate informațiile când trebuie să ia astfel de decizii în deplină cunoștință a consecințelor alegerii pe care o fac.

„Este criminal și felul în care presa de mainstream ambalează totul în rama unui episod de hărțuire online. Acesta este un element în cazul ei, dar chestiunea principală este pierderea suferită prin avort. Este criminal, deoarece, dacă ar fi fost vorba de o cu totul altă chestiune – abuz sexual, lupta cu probleme de identitate sexuală, abuz în familie – putem fi siguri că presa ar fi duduit și s-ar fi grăbit să educe publicul în chestiunea respectivă. Dar, când vine vorba de avort, dreptul la avort este mai important decât sănătatea și chiar decât viața femeilor. Presa centrală luptă un război murdar de partea industriei avorturilor. Și aceasta este criminal”.

Însă, în ciuda faptului că presa încearcă să vâre sub preș legătura dintre avort și depresie, Charlotte Dawson însăși a mărturisit felul în care a devastat-o „alegerea” făcută: „Eram deprimată praf. Eram singură, rănită și nefericită”.

Sursă: LifeSiteNews

Te-ar putea interesa și:

Avortul și sinuciderea : sumbrele statistici

Dezinformare și naivitate în privința avortului și a sănătății mintale

Avortul are urmări psihice

O scrisoare deschisă către femeile care au făcut avort

O viață nouă

Consilierea în criza de sarcină – Memoriu depus la Parlament pentru susținerea legii de către Asociația Medicilor Creștini din România

Consilierea în criza de sarcină ajută femeia, copilul și familia / 2 / „Mi-am ucis doi copii: au trecut 15 ani și nu vreau să mai ascund asta” – istoria Katrinei Fernandez

Mari părinți duhovnicești despre avort – Starețul Efrem Filotheitul: „Vindecarea necesită o pocăință adâncă”

Mărturisire după un avort: Îmi doresc ca avortul să fi fost ilegal!

Dezbaterea legii privind consilierea în criză de sarcină – 18 aprilie 2012

 

 

 

 

 

 


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *