de Peter Baklinski,
San Diego, California, 8 aprilie 2013
Tânăra femeie aflată în camera de cămin a prietenei sale avea crampe și sângera – stând pe closet. Era începutul anului 2008, când tocmai urma să împlinească nouăsprezece ani. Asistenta clinicii îi dăduse o pilulă pe care să și-o administreze oral și câteva supozitoare. Știa că în câteva ore totul se va termina, va scăpa de această inconveniență. Își va putea trăi din nou viața.
Se convinsese că acesta era cel mai bun lucru pe care-l putea face.
Dar Hannah Smith (numele a fost schimbat) nu putea să treacă cu vederea ironia situației: că exact în ziua în care trebuia să-și sărbătorească propria zi de naștere avea grijă ca nouă viață dinăuntrul ei să nu aibă niciodată o zi de naștere pe care să și-o sărbătorească. Cum a ajuns la asta? Hannah derula evenimentele cu ochii minții.
Tânăra femeie tocmai își începuse primul an de studiu în cadrul unei universități din afara statului său. Părinții ei, care îi plăteau studiile, aveau mari așteptări de la ea. Hannah fusese crescută în spiritul religiei catolice, dar renunțase la acele valori religioase învechite și restrictive pentru binefacerile și plăcerile atrăgătoare oferite de lume.
În timpul vacanței de Crăciun, pe care a petrecut-o acasă au început complicațiile. Mama Hannei, pe post de pețitoare, i-a făcut cunoștință cu fiul unui prieten apropiat. Au mers mult prea departe într-un timp foarte scurt. Tânărul cuplu a ținut-o numai în chefuri și a sfârșit prin a întreține relații sexuale de câteva ori. Hannah se credea invincibilă în perioada respectivă și era convinsă că nu putea apărea nimic care să schimbe planul vieții sale.
Apoi a descoperit că era gravidă.
Nu a îndrăznit să-i spună mamei ei, de care era sigură că o va face să păstreze copilul. Dacă s-ar fi întâmplat asta atunci felul ei de viață urma să ia sfârșit. Prietenul ei i-a spus clar că nu vroia să aibă nimic de-a face cu ea sau cu copilul lor. Îi dăduse Hannei 350 de dolari și-i spusese să avorteze.
Abandonată, singură și speriată, Hannah nu-și putea imagina viața ca mamă singură. Prin urmare iat-o – în ziua în care împlinea nouăsprezece ani – stând pe closet și avortandu-și copilul.
Trăind ca să uite
Au trecut câțiva ani. Hannah era acum măritată și însărcinată cu primul copil din acea căsătorie. Încercase să trăiască de parcă avortul nu se întâmplase niciodată. Planul ei era să uite de acel capitol din existența ei pentru tot restul vieții ei. Păstrase secretul avortului ei chiar și față de soț.
Apoi, într-o zi, experiența ei reprimată cu avortul a ieșit la iveală dintr-o dată, asemenea unei fantome din trecut, afectând-o în mod direct.
Hannah citea despre experiența unui bărbat care fusese în moarte clinică și în care acesta s-a văzut pe punctul de a fi aruncat în iad pentru faptul de a fi ales să se iubească și să se slujească pe sine în locul celor care îi fuseseră trimiși în viața de Dumnezeu.
Viitoarea mama a avut brusc o cădere nervoasă și a început să plângă incontrolabil înțelegând acum limpede că ea era responsabilă pentru moartea copilului ei și că într-o zi va trebui să dea seama pentru alegerea ei.
Hannah citise în acea perioadă și despre experiența unei doctorițe columbiene care a fost lovită de fulger și, aflată în moarte clinică, a avut o revelație în legătură cu faptul că avortase un copil și luase în mod neintenționat viețile multor altor copii prin folosirea contraceptivelor sale toxice.
Conform spuselor doctoriței, avortul e ‚,cel mai rău dintre pacate” pentru că înseamnă „să-ți omori proprii copii, să omori un copilaș”. Doctorița spunea că în clipa în care o nouă viață este creată, e ca și cum o sclipire minunată de lumină trimisă de Dumnezeu explodează în uterul noii mame.
Pentru prima oară Hannah a început să vadă concepția primului ei copil drept o întâmplare frumoasă plină de lumină și de duh. Și-a dat seama că fusese prea egoistă și prea interesată de propria persoană ca să lase o asemenea frumusețe să-i intre în viață. Acum își vedea clar alegerea de a avorta ca fiind un act egoist și laș. A realizat că luase viața unei persoane noi, frumoase, de neînlocuit pe care ar fi iubit-o și care i-ar fi întors dragostea.
Găsirea păcii după avort
Hannah, care are acum 24 de ani, crede că durerea și pierderea nu au ultimul cuvânt de spus în privința experienței avortului. În ciuda faptului că plânge des din cauza pierderii și suferinței sale, ea crede în adâncul sufletului că bebelușul ei avortat este cu Dumnezeu în rai și speră că într-o zi va fi cu bebelușul ei acolo, unde Dumnezeu‚ va șterge orice lacrimă din ochii lor, după cum spune Biblia. (Apocalipsa 21.4).
Hannah, care și-a trimis mărturia către LifeSiteNews, a spus într-un interviu că privind retrospectiv poate vedea ce a determinat-o să aleagă avortul: ”Niciunul din prietenii mei nu erau religioși, nu aveau principiile morale cu care fusesem crescută iar eu am vrut să mă integrez printre prietenii mei, chiar dacă asta însemna să fac lucruri pe care fusesem învățată să nu le fac. De asemenea cu atâta sexualizare în mass media era la modă să fii activ sexual, era cull, mai ales în mediul studențesc.
M-am conformat presiunii societății și am devenit o femeie egoistă și independentă, așa cum a vrut societatea„, a spus ea.
Ca mama a doi copii, Hannah înțelege acum motivele pentru educația creștină care cere ca viața umană să fie respectată și cinsită în totalitatea ei și recomandă păstrarea fecioriei pentru căsnicie.
”Acum, că sunt un pic mai matură și am o familie, înțeleg de ce părinții și religia mea m-au învățat acele lucruri. Acum știu că e important să fiu o persoană mai bună și să arăt asta ca să fiu un exemplu bun pentru copiii mei”.
Hannah a ajuns să-și regrete profund ”alegerea”. Își dorește ca oprirea vieții copilului ei să nu fi fost niciodată o decizie legalăpentru ea.
”Știu că nu aș fi făcut acea alegere dacă nu ar fi fost așa de accesibilă pentru mine. M-aș fi confruntat cu urmarile”, a spus ea. ”Îmi doresc ca avortul să nu fie legal, iar eu să nu fi avut niciodată acea alegere, pentru că acum aș fi împreună cu copilul meu, iar viața mea nu ar fi atât de plină de durere și regret”.
Hannah a subliniat faptul că dacă dreptul la viața garantat de Declarația de Independentă ar fi apreciat și iubit de toți americanii, atunci avortul nu ar fi tolerat. A ajuns să vadă ”alegere” drept un eufemism urât pentru ”omor”.
”Avortul e cel mai mare rău al timpului nostru, iar noi l-am dat deoparte de parcă ar fi alegerea unei femei. Dacă aș putea sta la închisoare pentru omorul pe care l-am comis, aș face-o. Nu ar trebui să fie o alegere,” a subliniat ea.
Un dar pentru bebelușul tău
Hannah speră că mărturisirea ei să prevină alte femei să nu facă greșeala ei.
Vă rog, nu luați viața copilului vostru. Păstrați-vă speranță și țineți-vă capul sus. Puteți să vă atingeți scopurile chiar și având un copil, sau puteți oricând să dați copilul spre adopție către un cuplu iubitor care are nevoie de un copil.
Nu-l lipsiți pe acel copil de viață sa doar pentru că vouă vă e frică sau credeți că viața voastră va lua sfârșit. Dacă păstrați copilul, acel copil vă va aduce atâta bucurie și dragoste cum nu vă puteți imagina vreodată ca fiind posibile. Știu asta pentru că acum am doi copii iubitori care au dat sens vieții mele.
Nu o faceți pentru că o veți regreta la un moment dat în viața voastră, mai ales când o să aveți copii. Veți ști ce ați ratat. E foarte dureros și greu să te ierți după un avort. Trebuie să vă uitați la ce frumoasă e viața voastră, și la faptul că dacă mama voastră ar fi ales să avorteze, nu ați mai fi avut parte de ea.
Vă rog dați-i copilului dumneavoastră acest dar. Vă rog alegeți viața.
Traducere de Flavia-Maria Hemcinschi
Sursă: http://www.lifesitenews.com/
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.
