sfaturi pentru părinţistudii şi cercetări ştiinţifice

Folosirea intensă a dispozitivelor digitale reduce capacitatea mentală a copiilor noștri. Psihiatrul și neurocercetătorul Manfred Spitzer avertizează părinții și profesorii

Profesorul Manfred Spitzer, neurolog și director medical al Spitalului Universitar Psihiatric din Ulm, Germania, a avut parte de o atenție sporită din partea presei datorită cărții sale extrem de bine vândute Demența digitală. Cum devenim nebuni noi înșine și copiii noștri (Digitale Demenz. Wie wir uns und unsere Kinder um den Verstand bringen) și opiniilor sale tranșante.

Referindu-se la numeroase descoperiri din domeniul neurologiei și adăugând noi descoperiri, Manfred Spitzer aduce, în cartea sa, noi argumente – în sprijinul cercetărilor anterioare ale specialiștilor cu renume din domeniu – pentru faptul că utilizarea prea frecventă a internetului poate tâmpi oamenii. În ciuda atacurilor răutăcioase ale presei la adresa sa, el nu a denigrat în nici un rând pe utilizatorii tineri și adulți ai internetului. Dimpotrivă, pentru a-și face înțeleasă poziția, el a declarat: ,,Eu nu spun că este vorba de o boală, ci afirm: acolo unde există rezultate, există de asemenea riscuri și efecte secundare”[1]. Însă, Spitzer nu doar avertizează, ci și arată ce pot face părinții, profesorii și politicienii pentru a proteja tineretul.

Nu este un lucru nou că privitul la televizor din fragedă pruncie și frecvent, orele petrecute cu jocuri la calculator și cu jocuri video violente, apelurile telefonice și trimiterea de mesaje pe telefon continue, împrăștierea necugetată a sentimentelor, gândurilor și imaginilor personale pe rețele de socializare pot avea o influență negativă asupra sentimentelor, gândurilor, comportamentului și contactelor sociale ale copiilor și adolescenților. Deja de două decenii, oameni de știință serioși din domeniul media și educatori responsabili, judecători care se ocupă de adolescenți sau părinți greu încercați ai adolescenților dependenți de internet au atras atenția asupra efectelor adverse ale utilizării excesive a mediei digitale. În noua sa carte, neurobiologul Manfred Spitzer a adunat dovezi științifice ușor de înțeles cu privire la acest subiect, și le-a suplimentat cu câteva cercetări mai recente din domeniul neurofiziologiei. De asemenea, el a tras un semnal de alarmă prin avertismentul său că utilizarea prea frecventă a mediei digitale ne transformă în nebuni pe noi și pe copiii noștri.

De la media digitală la demență digitală

La începutul cărții sale, Manfred Spitzer îl citează pe editorul american și specialistul în internet Nicholas Carr, care a descris astfel experiența sa negativă cu internetul: ,,Ceea ce pare să facă internetul este că îmi diminuează capacitatea de concentrare și contemplație. Fie că sunt online sau nu, mintea mea așteaptă acum să primească informația în modul în care o răspândește internetul: într-un curent de particule care se mișcă cu repeziciune. (…) Când menționez prietenilor mei problemele pe care le am cu cititul, mulți spun că suferă de tulburări similare. Cu cât folosești mai mult internetul, cu atât mai mult trebuie să lupți pentru a sta concentrat asupra unor părți mai mari de text”.

În urmă cu 5 ani, medicii din Coreea de Sud, o țară industrială foarte avansată, care are probabil cea mai mare acoperire digitală din lume, au descoperit la tinerii lor adulți nu numai fenomene similare cu cele pe care le-au descris intelectualii adulți din Statele Unite ale Americii, ci au descoperit totodată tulburări de memorie și atenție, devastare emoțională și tâmpire, ca și probleme cu cititul. Deoarece aceste persoane au recunoscut că folosesc intens computerele și internetul, medicii au stabilit o relație cauzală și au numit gama de simptome ,,demență digitală”.

Potrivit lui Spitzer, media digitală – adică, computere, smartphone-uri, console de jocuri și televizoare – nu numai că ne schimbă viețile, ci ne înnebunește la propriu pe noi și copiii noștri, promovând un proces de ,,declin mintal” (demență). El descrie în cartea sa aceste procese neurologice și arată cum structura ,,sistemului de prelucrare a informației” numit creier se adaptează la nevoile în schimbare, cum subcontractarea gândurilor unui soi de mașinărie vatămă creierul și cum acest organ dinamic moare când lipsește exersarea sau alimentarea cu informație.

La sfârșitul lunii octombrie 2011, peste 1.000 specialiști în internet au participat la un sondaj american online. Când au fost întrebați ce impact va avea această lume digitală pe termen lung, jumătate din ei au făcut următoarea afirmație pesimistă cu privire la viitorul internetului și impactul său asupra capacităților mintale ale generației viitoare:

,,În 2020, creierele adolescenților și tinerilor adulți multi-tasking (care fac simultan activități diferite) vor fi ‘legate la rețea’ în mod diferit față de creierele oamenilor de peste 35 ani, și acest lucru va avea consecințe neplăcute și triste. Ei vor putea cu greu să-și amintească orice; își vor risipi cea mai mare parte a energiei pe schimbul de mesaje sociale scurte sau pe distracție și abatere de la un angajament cu adevărat profund față de oameni și cunoaștere. Ei nu vor avea capacitatea fundamentală de a gândi, nici de a interacționa față către față cu oamenii din jurul lor. În schimb, ei vor depinde de internet și de dispozitivele mobile într-un mod extrem de nesănătos pentru a putea lucra într-o oarecare măsură. În esență, schimbările în comportament și gândire în rândul tinerilor vor avea în general consecințe negative”. Minunata lume nouă a computerelor !

Folosirea dispozitivelor digitale de la copilaș la adolescent

Raportul Anual al comisarului guvernului federal german cu privire la droguri din 22 mai 2012 afirmă că, în Germania, circa 250.000 persoane cu vârste cuprinse între 14-24 ani sunt dependente de internet și 1,4 milioane sunt considerate utilizatori de internet cu probleme. Într-o perioadă de doar 5 ani, numărul celor dependenți de jocuri a crescut de 3 ori. Au fost afectați în special tinerii bărbați șomeri. Manfred Spitzer afirmă că tinerii germani petrec de 2 ori mai mult timp utilizând dispozitive digitale decât pentru învățat. Dar nu numai tinerii sunt dependenți de dispozitive digitale. Rezultatul unui sondaj efectuat în 2007, cu 729 mame, a dezvăluit că, la acea vreme, ,,13% din copiii sub un an, 20% din cei de un an, 60% din cei de 2 ani și 89% din cei de 3 ani aveau voie să se uite la televizor”. Rezultatul cercetării proprii a lui Spitzer este de asemenea greu de crezut: În Germania, ,,800.000 copii de vârstă preșcolară urmăresc televizorul la orele 22, la orele 23 sunt încă 200.000, și chiar la miezul nopții 50.000 copii sub 6 ani încă se uită la televizor”. Copiii doar copiau ceea ce le arătaseră părinții lor, spune Spitzer.

Un ecran de televizor nu este nici o dădacă bună, nici un profesor bun

Manfred Spitzer atrage atenția și asupra faptului că ,,dispozitivele digitale sunt dăunătoare pentru învățat și, prin urmare, pentru dezvoltarea mintală a copiilor”. Multe studii științifice arată că cei mici sunt stânjeniți în mod activ în procesul învățării de Baby TV și DVD-urile Baby Einstein. Potrivit unui studiu american pe scară largă din 2007, ,,copiii mici care se uită la Baby TV sau DVD-urile Baby știu mai puține cuvinte, iar dezvoltarea abilităților lor de limbaj este întârziată. (…) Însă dacă un părinte le citește zilnic, se obține un efect pozitiv asupra dezvoltării limbajului. Chiar istorisirea zilnică de povești a avut un efect pozitiv semnificativ”.

În ciuda acestui fapt, industria televiziunii a găsit o nouă țintă de audiență în țara noastră în ultimii ani: Baby TV, o ,,industrie de 500 milioane dolari”. Nu este de mirare că, potrivit Raportului Medical al companiei germane de asigurări de sănătate BarmerGEK pe anul 2012, care s-a concentrat pe sănătatea copiilor, 1,1 milioane copii din Germania sub 14 ani – adică, aproape 10% – au fost diagnosticați cu tulburări de dezvoltare a vorbirii și capacităților limbajului. La acești copii este afectat tiparul normal de dobândire a limbajului în stadiile timpurii de dezvoltare, deși nu există dovezi clare de vătămare organică gravă drept cauză a anomaliilor. Cei mai mulți copii sunt afectați la vârsta de 5-6 ani: aproape 38% dintre băieți și 30% dintre fete[2].

Dar Baby TV nu numai că împiedică dezvoltarea mintală și a limbajului, ci și predispune la obezitate. Așadar, părinții ar trebui să nu mai permită corporațiilor internaționale să-i convingă să urmărească emisiuni de televiziune și DVD-uri, despre care spun că au efecte pozitive asupra copiilor lor.

Vizionarea de emisiuni tv din fragedă pruncie, efectuarea de mai multe activități simultan și tulburările de atenție

După decenii de cercetare cu privire la internet, omul de știință din domeniul calculatoarelor și pionierul rețelei World Wide Web, David Gelernter, a susținut că ,,creierele copiilor au nevoie de odihnă”[3]. În 2004, pediatrul american Dimitri Christakis și colegii săi arătau deja că ,,vizionarea tv la o vârstă fragedă are drept consecință o incidență crescută a bolii deficitului de atenție (adică, pierderea auto-controlului) la vârstă școlară”. Un studiu publicat în revista Pediatria în toamna anului 2011 a confirmat această corelație. Manfred Spitzer socotește că este rușinos faptul că abia în 2011 comunitatea științifică a reușit să confirme ceea ce părinții și bunicii au știut de la început: că, după ce se uită ore în șir la canalul de desene animate – de pildă duminică dimineața –, copiii nu mai erau buni de nimic din cauză că deveniseră ,,vlăguiți”.

Potrivit lui Spitzer, ,,multitasking” – a face activități diferite în același timp sau folosirea simultană a mai multor dispozitive digitale și o abordare corelată a mai multor sarcini simultan – conduce la o atenție defectuoasă și la cultivarea activă a superficialității și ineficienței. Un adolescent de 15 ani care este ,,multitasking” își descrie viața precum urmează: ,,Prin mesaje de telefon mobil (SMS) vorbesc tot timpul cu oameni, în timp ce îmi verific e-mailurile, făcându-mi temele pentru acasă sau jucând jocuri pe calculator în timp ce vorbesc la telefon” …

Insomnie, depresie, dependență și consecințe fizice

Digitalizarea lumii noastre nu are numai diverse efecte vătămătoare asupra minții, ci și asupra trupului, afirmă Spitzer. El prezintă o serie de studii care arată că insomnia, depresia și dependența sunt consecințele extrem de periculoase ale folosirii dispozitivelor digitale ,,al căror impact asupra dezvoltării sănătății generale a tinerei generații de astăzi cu greu poate fi supraapreciat”.

O consecință fizică a comportamentului dependent – precum au arătat date recente oferite de cercetările în domeniul creierului – este că tinerii sunt supraponderali. ,,Izolarea socială și anxietatea sunt efecte secundare comune”, spune Spitzer, ,,se dezvoltă o spirală descendentă la capătul căreia nu se află doar depresie și izolare socială, ci și multe boli fizice care ating sistemul cardio-vascular, sistemul muscular și scheletic (lipsa de mișcare, poziția incorectă) până la demență”. De vreme ce copiii și adolescenții ,,din această țară își petrec cea mai mare parte a timpului utilizând dispozitive digitale, trebuie să ne îngrijorăm cu privire la vătămarea mintală și fizică previzibilăpe termen lung”.

Computere și internet în sala de clasă

Însă, părinții sunt convinși de industria computerelor și neîncetatele sale reclame pe care cheltuiește sume uriașe să cumpere copiilor lor un laptop – ,,Un laptop pentru fiecare elev” sau ,,Laptop în loc de ghiozdan” – pentru că li se spune că acesta îmbunătățește performanța școlară a elevilor. Cu toate acestea, opusul este adevărat și aceasta s-a știut de fapt de multă vreme. Tehnologia modernă a informației, afirmă Spitzer, ,,conduce la o gândire mai superficială, distrage atenția și are efecte secundare nedorite, care variază de la simple boli la pornografie pentru copii și violență”. Alți oameni de știință serioși văd lucrurile în același fel.

Printre altele, Spitzer citează o declarație a fostului ,,guru al internetului” american Clifford Stoll, care în 1995 compara deja computerele în școală cu filmele prezentate odinioară în școli: ,,Le iubeam pentru că nu trebuia să gândim timp de o oră. Profesorii le iubeau pentru că nu trebuia să predea timp de o oră, și părinții le iubeau pentru că arătau că școala lor era la un nivel înalt din punct de vedere tehnic. Dar noi nu învățam nimic (din ele)”. Patru ani mai târziu, Clifford Stoll și-a explicat punctul de vedere în mult-aclamata sa carte Eretic de înaltă tehnologie. De ce computerele nu aparțin sălii de clasă și alte reflecții ale unui opozant al computerelor (High Tech Heretic. Why Computers Don’t Belong in the Classroom and Other Reflections by a Computer Contrarian).

Spitzer îl menționează și pe fostul președinte al Asociației Americane de Cercetare Educațională și profesor de educație la Universitatea Stanford, Larry Cuban. Cartea lui Cuban este intitulată sugestiv: Prea lăudate și prea puțin folosite (Oversold and Underused), având subtitlul Computerele în sala de clasă, Cuban declarând: ,,Aceia care pledează pentru asigurarea de dispozitive digitale în școli, finanțată din banii publici, trebuie să ofere mai întâi dovezi ale efectelor pozitive” ale acestora.

Educația este cel mai important factor pentru sănătatea unei persoane. Mai mult, temelia pentru învățarea pe tot parcursul vieții este pusă în copilărie. De aceea, școlile ar trebui să asigure o bună educație și să investească în profesori buni, nu în ore cu laptopul, deoarece educația necesită oameni cu care poate fi stabilită o relație interumană, extrem de necesară unei dezvoltări armonioase a creierului.

Ce este valabil pentru școli, se aplică și grădinițelor. Computerele și internetul nu au ce căuta nici în școli, nici în grădinițe. ,,Aceia care vor ca copiii lor să devină matematicieni sau specialiști în tehnologia informației”, afirmă Spitzer, ,,trebuie să se îngrijească mai degrabă de jocuri pentru degete decât de laptop-uri în grădinițe. Și oricine ia în serios limbajul scris ar trebui să pledeze pentru mai multe creioane, în loc de tastaturi”.

Iscusința de a folosi dispozitivele digitale, la fel de semnificativă ca abilitatea în ce privește alcoolul

Întrebat de un jurnalist cum să devină priceput în ce privește dispozitivele digitale, Manfred Spitzer face o comparație cu alcoolul: ,,Nu prin practică, ci prin abstinența cea mai lungă cu putință dobândești cea mai sănătoasă cale de a trata această chestiune. (…) Ambele dau dependență și noi nu avem nevoie de ea”[4].

Spitzer crede că sloganul ,,instruirea media” – adică, iscusința de a folosi dispozitivele digitale la diferite niveluri – sugerează mai ales părinților nesiguri, din medii sociale defavorizate, că ,,ei ar face ceva bun dacă ar investi puținii lor bani în hardware și software care se învechește rapid”. Ei cred că dacă își pun copilul în fața unui computer de la o vârstă fragedă, copiii nu vor avea de îndurat soarta grea de muncitor a părinților lor. Acești părinți nu știu ,,că noul computer de acasă va vătăma dezvoltarea copilului la școală, lucru care înseamnă atât de mult pentru ei”.

Jocurile digitale afectează performanța școlară, contactele sociale și relația cu părinții și prietenii

Dacă copiii și tinerii își petrec timpul în mod frecvent cu jocuri video pe console sau cu jucatul de roluri[5] online, acest lucru va conduce fără îndoială la performanță școlară mai scăzută din simplul motiv că elevilor le rămâne mult mai puțin timp pentru a face temele pentru acasă sau a recapitula materia de la școală în după-amieze sau la sfârșit de săptămână. ,,Copiii care joacă jocuri video petrec cu 30% mai puțin timp citind și cu 34% mai puțin timp făcându-și temele pentru acasă, comparativ cu copiii care nu joacă jocuri de computer”. Cei mai afectați sunt băieții. Spitzer socotește că abilitățile lor intelectuale sunt amenințate grav de jocurile video și de calculator.

Criminalistul Christian Pfeiffer puncta deja acest pericol în 2004, după 2 ani de la masacrul de la școala din Erfurt[6]. El vorbea despre ,,neluarea aminte la media digitală” și avertiza: ,,Unul din trei băieți era în pericolul de a cădea ‘în capcana televizorului, internetului și jocurilor video’”[7]. Trei ani mai târziu, el vorbea chiar de ,,generația pierdută a bărbaților tineri”.

Băieții sunt extrem de vulnerabili pentru că ei joacă tot mai mult jocuri cu vânători și ucigași, ale căror efecte sunt bine cunoscute, precum violența sporită, apatia față de violența reală, izolarea socială și pericolul dependenței[8]. După uciderea în masă din Norvegia[9], psihologul militar american Dave Grossman a numit aceste jocuri cu ucigași ,,simulatoare de ucidere în masă”[10]. Norvegianul înarmat a recunoscut că s-a antrenat pentru acest masacru plănuit vreme de un an de zile, cu ajutorul jocurilor cu ucigași.

Manfred Spitzer afirmă că, spre deosebire de băieți, fetele petrec ,,considerabil mai puțin timp decât băieții jucând jocuri video, și ele sunt mai puțin înclinate către a juca jocuri violente, și își neglijează temele de acasă din cauza jocurilor numai pe jumătate din cât o fac băieții”.

Acest comportament diferit în timpul liber se reflectă în faptul că fetele obțin rezultate școlare mai bune decât băieții de ceva vreme. În ce-i privește mai ales pe tinerii bărbați șomeri din medii sociale sărace, care petrec cel mai mare număr de ore din punct de vedere statistic expuși la dispozitive digitale și prin urmare se confruntă cu pericolul dependenței, media ,,nu compensează, precum pretinde adesea, ci mai degrabă întărește inegalitățile existente și are mai degrabă efecte anti-sociale decât sociale”[11]. De aceea, psihiatrul Manfred Spitzer cere: ,,Societatea ar trebuie să reflecteze cât mai urgent la acest fenomen, pentru că nu a învățat încă să trateze problemele care decurg din acesta, pe care studiile din domeniul neuroștiinței le-au adunat de multă vreme”[12].

Jocurile digitale au chiar efecte problematice suplimentare față de cele menționate anterior. Studii experimentale și studii pe termen lung privitoare la dezvoltarea personalității demonstrează că utilizarea crescută a dispozitivelor cu ecran vatămă empatia și abilitățile sociale ale copiilor și tinerilor și schimbă calitatea relațiilor cu familia și prietenii: atașamentul față de părinți se diminuează și relația cu colegii și prietenii este afectată.

Rețele sociale: Facebook în loc de ‘față în față’

Din această tratare a efectelor dispozitivelor digitale nu pot lipsi efectele secundare ale rețelelor de socializare, pe care părinții și educatorii ar trebui să le cunoască și să se gândească la ele. Concluzia lui Spitzer de la sfârșitul capitolului ,,Rețele sociale: Facebook în loc de ’față în față’” trebuie citată aici pe larg datorită clarității sale:

,,Internetul este plin de contacte sociale nereușite care variază de la a pretinde a fi altă persoană la a înșela și până la infracțiune gravă. Nu există nimic altceva decât minciuni, intimidare, jefuire, campanii agresive, hărțuire și defăimare într-un grad inimaginabil ! Cine se miră că rețelele de socializare conduc în primul rând la singurătate și depresie printre tinerii utilizatori ?

Lipsa auto-controlului, singurătatea și depresia sunt principalii factori de stres ai societății moderne. Ei cauzează moartea celulelor nervoase și pe termen lung facilitează dezvoltarea demenței. Înlocuirea contactelor reale cu oamenii cu rețelele online poate fi corelată cu o reducere pe termen lung a creierului social al copiilor noștri. Pe termen lung există riscul că Facebook & co. vor conduce la micșorarea întregului nostru creier social. Văzut în această lumină, este extrem de tulburător că aproximativ 1 miliard de oameni sunt astăzi utilizatori de Facebook”.

Utilizarea dispozitivelor digitale acasă trebuie redusă la minimum

În ultimul capitol al cărții sale, ,,Ce trebuie făcut ?”, Manfred Spitzer subliniază din nou – precum în capitolele anterioare – că dispozitivele digitale fac parte din cultura noastră, sporesc productivitatea noastră, ne simplifică viețile și sunt un mare factor de divertisment. Prin urmare, dezbaterea nu este despre a lupta împotriva lor sau chiar a le desființa. Dar din cauza impactului grav pe care îl au mai ales asupra tinerei generații, el sfătuiește părinții să reducă utilizarea mediei digitale la minimum: ,,Evitați dispozitivele digitale. Ele îl fac în realitate pe utilizatorul lor, precum s-a arătat de multe ori, obez, prost, agresiv, singuratic, bolnav și nefericit. Limitați doza pentru copii, pentru că acesta este singurul lucru pentru care există dovezi că are un efect pozitiv. Fiecare zi pe care a petrecut-o un copil fără dispozitive digitale este un timp câștigat”. El adaugă: ,,Acest lucru este valabil pentru întreaga noastră societate: nu avem nimic altceva decât mințile generației următoare când vine vorba de prosperitatea noastră și păstrarea culturii noastre. Haideți să împiedicăm risipirea lor sistematică !”

Cu lumea internetului, fondatorii rețelelor de socializare ca și creatorii de jocuri au reușit să ofere copiilor noștri posibilitatea de a se izola ei înșiși de accesul parental și de a câștiga o trăsătură distinctivă comparativ cu adulții, un spațiu pe care ei îl modelează potrivit propriilor reguli. Deoarece acest spațiu, această lume a internetului este potențial periculoasă pentru dezvoltarea mintală, spirituală și fizică a copiilor, părinții și educatorii ar trebui s-o înțeleagă pentru ca ei să fie egali cu copiii în dezbaterea despre ea. Și ei ar trebui – pentru că este greu de interzis orice adolescenților de astăzi și fiindcă astăzi este necesar ca ei să știe să utilizeze computerul pregătindu-se astfel pentru viitoarea profesie – să încerce să introducă copiii în lumea internetului în mod constructiv și mai mult sau mai puțin controlat în funcție de vârsta lor. În ce privește utilizarea rețelelor de socializare, băieții și fetele ar trebui informați despre faptul că dacă ei dezvăluie lumii chiar cel mai neînsemnat dintre sentimentele lor și fiecare parte a trupurilor lor, ei vor deveni mărfuri. Ei sunt mărfuri vândute internetului cu care compania poate face profituri uriașe. Și nu asta vrem să fie tinerii noștri …

Adaptare după articolul ,,The too frequent use of digital media reduces the mental capacity of our children. Psychiatrist and brain researcher Manfred Spitzer warns parents and educators”, de dr. Rudolf Hänsel
Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 86/septembrie-octombrie 2014

NOTE

[1] www.pressetext.at, 18 august 2012, Manfred Spitzer: ,,Internetul te înnebunește”.

[2] www.barmer-gek.de, 31 ianuarie 2012 BARMER GEK Arztreport (raportul medicului).

[3] Frankfurter Allgemeine Zeitung FAZ, 19 octombrie 2011, ,,Creierele copiilor au nevoie de odihnă”.

[4] A se vedea nota 1.

[5] Role-playing game presupune intrarea într-un mediu virtual pe internet în care mai mulți utilizatori participă simultan la un joc în care fiecare joacă un rol și interacționează unii cu alții în timp real.

[6] Pe 26 aprilie 2002, la Colegiul Johann Gutenberg din Erfurt, Robert Steinhaeuser, în vârstă de 19 ani, exmatriculat de colegiu, a împușcat mortal 13 profesori, 2 elevi și un polițist înainte de a se sinucide.

[7]www.spiegelonline.de, 27 aprilie 2004, ,,O treime din băieți în pericol de a cădea”.

[8] Potrivit R. Hansel, Jocul s-a încheiat ! Cum jocurile ucigașe ne manipulează tineretul, Berlin 2011.

[9] Pe 22 iulie 2011, Anders Behring Breivik, un norvegian în vârstă de 32 ani cu vederi extremiste de dreapta, a comis 2 atacuri teroriste împotriva guvernului, a populației civile și a unei tabere de vară în desfășurare a Ligii Tinerilor Muncitori (Workers’ Youth League) în regiunea Oslo, omorând 77 persoane.

[10] Corespondență personală.

[11] A se vedea nota 1.

[12] A se vedea nota 1.



Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *