Mutarea copilului la o altă școală: problemă sau oportunitate?
de Dimitrie Tiutterin, psiholog
Vrem să-l mutăm pe copil la o altă școală, dar nu am vrea să cădem din lac în puț… Pe de altă parte, dacă nu încerci, nu poți să-ți dai seama dacă a meritat să-l muți… […]
Mie mi se pare că, dacă nu este vorba de clasa întâi, a patra, a opta, a douăsprezecea, care sunt niște repere aparte (căci „caii nu se schimbă când treci vadul”), schimbarea școlii este utilă în sine. În acest fel are loc un antrenament al rezistenței, al capacității de orientare în condițiile schimbării împrejurărilor de viață. Toate acestea dezvoltă nu numai deprinderile socio-comunicative, ci și intelectul. […]
Totuși, ca orice antrenament serios, mutatul la o altă școală reprezintă un stres serios pentru organism – și părinții trebuie să fie gata de faptul că acțiunile lor nu trebuie să se mărginească la alegerea școlii și la scrierea cererii de mutare. În timpul primelor luni, ei trebuie să-l sprijine cât mai mult pe copil: să stea de vorbă cu el (și asta nu pontificând, ci întrebându-l), să-l ajute la lecții, să-l ducă și să-l aducă de la școală, să discute cu cadrele didactice. Foarte probabil copilul se va îmbolnăvi în această perioadă (el trece, totuși, printr-un stres!), și părinții trebuie nu numai să-l doftoricească, ci și să aibă grijă ca el să nu rămână în urmă cu învățătura.
Clasa va fi cu ochii pe copil. Colegii își vor face o părere despre el încă din prima săptămână, și ca atare nu trebuie disprețuită în acest context vorba „haina îl face pe om”. Chiar și aspectul exterior are însemnătate.
Chiar și după ce trece o lună și vi se pare că totul merge bine, nu trebuie să vă relaxați. Încă e pe deplin posibil să apară conflicte în colectiv ori să se complice relația cu unul dintre profesori. Dacă vă veți năpusti să rezolvați voi toate conflictele, nu numai că îi veți face cadou copilului reputația de „băiețelul mamei”, ci îl veți priva de o importantă lecție de viață. Totuși, niciodată nu va fi de prisos să dați atenție faptului că problema există, că ea trebuie neapărat rezolvată, să-l ajutați, poate, pe copil cu sfat. Mie mi se pare că vă puteți relaxa abia după primele teze sau examene.
Fragment din cartea Sufletul copilului vostru. Răspunsuri la întrebări ale părinților, Editura Sophia