de Gabriel Bintia, Facebook
După funeraliile Regelui Mihai, la care a participat şi actualul Rege al Suediei, Carl Gustav al XVI-lea, un român stabilit în Suedia a scris pe o reţea de socializare despre cum se împacă o ţară percepută ca foarte progresistă cu o formă de guvernământ ca monarhia. Redăm în continuare postarea sa.
Sâmbătă [la funeraliile Regelui Mihai], românii i-au văzut în prim plan pe suveranul Suediei M.S. Regele Carl XVI-lea Gustav și Regina Silvia. Întrebarea pe care o pun mulți este cum de e posibil ca o țară atât de progresistă să aibă în frunte o monarhie ereditară în locul unui șef de stat, ales democratic.
Pe site-ul Casei Regale Suedeze scrie că monarhia suedeză se fundamentează pe tradiție și este cea mai veche instituție a Suediei, având o mie de ani.
Monarhia suedeză a cedat treptat din putere, începând cu Regele Gustav III-lea în secolul XVIII, din ce în ce mai multe prerogative fiind date Parlamentului și Guvernului. În 1971, a avut loc compromisul Torekov, patru partide parlamentare votand pentru a lua Monarhului orice putere de decizie, lasandu-i doar putere de reprezentare și de simbol al statului.
Teoreticienii fundamentează monarhia suedeză pe două elemente: consecvențialismul (Regele reprezintă poporul suedez și este echidistant de luptele politice) și eticheta (Regele este educat ca să fie rege, nu se poate căsători cu cine dorește fără aprobare, nu isi poate alege religia, nu isi poate educa copiii așa cum dorește, prinții nu au voie să se mute în altă țară, toate acestea fiind sancționate prin pierderea prerogativelor monarhice sau princiare).
Observatia mea, ca răsăritean, este ca un alt element care menține monarhia suedeză este charisma. In Rasarit, prin ungere, monarhii capata hieratism, sunt Unșii lui Dumnezeu si răspund cu sufletul pentru modul în care conduc poporul. Hieratismul monarhic este atat de puternic intrat in constiinta popoarelor ortodoxe, încât, in ciuda atâtor decenii de comunism, toate popoarele ortodoxe tânjesc într-un fel sau altul, dupa monarhie.
Hieratismul este lipsit de sens in occident pentru a explica charisma. Dar, într-o lume a showului de media, a vedetelor, actorilor și actrițelor și cantaretilor de pop, regii, reginele, printii și printesele, se străduiesc să strălucească prin aspect, frumusețe, decență, purtări, rochii și bijuterii. Regele Suediei nu este atât de arătos, dar Prințesa Moștenitoare Victoria, prin charisma ei, a crescut popularitatea monarhiei, încât doar 17% din populație are o parere defavorabilă față de Casa Regală.
Pe lângă etichetele rigide, regalitatea suedeză mai contrastează în comparație cu societatea și prin alte elemente. Aristocrația familiei regale este în opoziție cu năzuințele de egalitarism, rolurile regelui si ale reginei sunt bine definite, familiile princiare sunt modele de familii tradiționale, albe, bine educate și creștine și, nu în ultimul rând, ținutele lor sunt clasice, printesele epatând de feminitate, iar printii de masculinitate. Toate acestea vin în contradicție flagrantă cu ideologia dominantă, în mod obișnuit astfel de atitudini fiind etichetate cu „conservatism, bigotism, fascism”. De aceea, desi lipsita de puteri, Casa Regală Suedeză este ultimul bastion al civilizației europene în Suedia, nepervertite ideologic.
Citește mai multe articole de Gabriel Bintia
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
