Redefinirea căsătoriei sau desființarea realității printr-o scamatorie conceptuală
de Ștefania Armanca
Când eram în facultate, la orele de lingvistică, învățam despre funcția denominativă sau referențială a limbajului. De exemplu, cuvântul „munte” desemnează o realitate exterioară, obiectivă. Și, dacă spun „Muntele are 1.200 de metri”, nu emit o opinie, ci un enunț neutru-informativ.
Același statut ar trebui să îl aibă și propoziția: „Căsătoria este uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii” (DEX 2009). Până acum, familia și căsătoria erau centrate pe o realitate obiectivă: relația bărbat-femeie și procrearea și creșterea copiilor.
Unii pretind azi că această definiție trebuie extinsă pentru a include și cuplurile de același sex și, de aceea, propun redefinirea căsătoriei pe baza ideii de iubire. Iubirea nu poate fi discriminatorie, toți au dreptul la ea, susțin aceștia.
Ce fac ei? O manipulare lingvistică și conceptuală. Fac o scamatorie cu un cuvânt, căruia îi neagă funcția referențială, negând implicit și realitatea socială pe care acesta o desemnează. Astfel, golesc termenul de conținut și îl înlocuiesc cu o semnificație relativă, pur subiectivă.
Dar să vedem care ar fi consecințele. Dacă definim căsătoria în funcție de iubire – noțiune subiectivă și schimbătoare, spre deosebire de realitatea obiectivă constituită de familia naturală –, înseamnă că aceasta nu va trebui să acopere doar cuplurile de același sex, ci și relațiile de iubire între mai multe persoane.
Pentru că, până la urmă, iubim mulți oameni și multe lucruri, nu? Ne iubim părinții, ne iubim slujba, unii chiar au mai mulți parteneri de relații intime. Dacă folosim iubirea ca fundament al căsătoriei, ce îi împiedică pe aceștia din urmă, de exemplu, să ceară și ei recunoaștere legală pentru poliamorie, adică extinderea definiției căsătoriei pentru a cuprinde oricâte persoane, de orice sex?
Când înțeleg căsătoria drept consfințirea unei relații de dragoste, ce mă oprește să mă căsătoresc cu canarul din colivie, ființa pe care poate că o iubesc cel mai mult pe lumea asta?
Practic, această redefinire a căsătoriei scoate din ecuație copiii și, în realitate, nici măcar nu centrează definirea căsătoriei pe iubire, ci pe relațiile strict sexuale și pe pretenția partenerilor ca acestea să le fie recunoscute în mod oficial.
Așadar, sexualitatea prezentată sub masca iubirii și introdusă în (re)definirea căsătoriei, duce la o pantă alunecoasă, care desființează căsătoria însăși și, odată cu ea, și noțiunea de familie.
Deja există grupuri în SUA care cer recunoaștere oficială pentru practici care, dacă le cauți prin cărți, constați că, în principal, desemnează realități istorice de mult apuse sau pur și simplu sunt lipsite de relevanță conceptuală (poliamoria):
poligamie – „formă de căsătorie apărută o dată cu sclavia patriarhală, întâlnităși astăzi la unele popoare de religie mahomedană, în care un bărbat are dreptul să se căsătoreascăîn același timp cu mai multe femei” (cf. DEX)
poliandrie – „formă istorică de organizare a familiei (întâlnită astăzi numai la unele triburi primitive) în care o femeie poate să se căsătorească în același timp cu mai mulți bărbați” (cf. DEX)
poliamorie – „alegerea unor persoane de a trăi alături de mai mulți parteneri fără ca relația să fie legalizată” (cf. Adevarul.ro)
Ca orice totalitarism, și noua ideologie a „căsătoriei pentru toți” își inventează un nou limbaj. Sau o nouă modalitate de a folosi limbajul, făcând diverse scamatorii între funcția denominativă și cea emotivă a acestuia.
Dacă prin Cuvânt s-a creat lumea, tot prin cuvânt se poate reinstaura o nouă realitate, o „minunată lume nouă”. Aceasta din urmă o va parazita pe prima cu pretenția de a o desființa (scopul este de a o re-crea, mai corectă politic).
Dar realitatea nu va putea niciodată fi desființată în totalitate, ci doar în conștiințele unora. Depinde ce cuvânt primește fiecare în sine. Primejdia este că azi e tot mai greu să distingi Cuvântul adevărat din șuvoiul de limbaj care ne inundă!
Foto: freedigitalphotos.net