Radu Buzăianu despre ipocrizia legii educației sexuale: „Interesant cum se poate să facă educație sexuală, dar nu și sex”
de Radu Buzăianu, Facebook
La educație sexuală în școli îmi place ideea: apărarea inocenței copiilor. Când e invers. Văd multă inocență la adulți. Genul care își țin copiii de mici cu ochii în videoclipuri de de dat din fund, după care, ca niște panseluțe se miră inocenți: băi, cum e generația asta.
După care militează pentru educație sexuală încă de la “primele vârste”, ca să nu fie nevoie să își educe ei sexual copiii, dar ca o grijă pentru alții, “că ei cu ai lor au vorbit”.
Și inocența cea mai mișto e legislativă. Interesant cum se poate să facă educație sexuală, dar nu și sex. La școala primară bănuiesc că nu privim emoționați la doi copii îndrăgostiți făcând sex fără să avem probleme mintale.
Și atunci e așa: sunt suficient de imaturi încât să nu știe informațiile despre folosirea prezervativului cu care îi luminăm noi, dar suficient de maturi cât să primească informațiile și să-și spună: e bine de știut pentru mai târziu, că acum nu e momentul pentru așa ceva, deși faptul că se vorbește ar putea da impresia că e momentul, că d-aia se vorbește.
Și ultima inocență, cea statistică. Cea cu mamele minore. Împinsă așa, în discuție cu o îngijorare inocentă. Ca și cum nu ai vedea ce scrie. Cum marea parte aparțin etniei care își căsătorește copiii la 15 ani. Cum proveniența acelor sarcini e din rândul celor cărora dacă ai vrea să le zici ceva, ultimul loc în care îi găsești e școala. Dar ei o împing așa, inocent, această statistică, așa ca și cum nu înțeleg ce scrie pe ea.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
