Natalia Luchita: „Părinți, dragi părinți, luptați pentru inocența copiilor voștri!”
de Redacția Stiripentruviata.ro
Educație pentru moarte și moartea inocenței, a purității, a copilăriei, a viitorului!
Asta aduce această educație a desfrânării prevăzută în noile legi votată de acești aleși ai țări, votați și ei la rândul lor că fiind „răul cel mai mic”.
Nu înțeleg de ce miile de psihologi nu iau atitudine în față acestei abominabile legi… Pentru ce toate studiile tale, dacă nu te poți ridica să zici că o asemenea pervertire a copiilor va avea consecințe devastatoare asupra întregii lor vieți…
Nu înțeleg de ce tac profesorii, care știu deja care este deja situația în școli și fără această „educație” – numai datorită telefoanelor și tehnologiei.
Nu înțeleg de ce tac medicii, care văd atâtea boli venerice, avorturi, chinuri fizice și psihice datorate unei vieți trăită în aceste patimi.
Nu înțeleg de ce tac părinții, când e vorba de propriii lor copii, când deja această boală a desfrânării a cuprins întreaga lume și fără a fi învățată la școală.
De ce această tăcere și această acceptare atât de facilă? ori pandemia sub acoperișul căreia se fac toate aceste atrocități ne-a închis de tot rațiunea și ne-a scufundat în frică?!
Sunt puțini cei care vorbesc. Singură Biserica, prin preoții ei, mai strigă: „Luați seama!” Ea, ca și odinioară Sfântul Ioan Botezătorul, glasul care se aude din pustie, dar pe care puțini îl aud… și încă și mai puțini pun la inimă acest glas pe care, iată, vor să ni-l stingă, să ni-l ia, să ni-l închidă…
Mai sunt alte câteva voci care mai ridică niște întrebări, mai luptă…
Aud că vor să o numească educație sanitară. De ce? Oare nu tot aceleași lucruri se vor arăta copiilor, nu tot aceleași perversiuni vor fi predate copiilor? Să fie mai inocentă denumirea?! Am mai văzut asta: „planificare familială” în loc de avort.
Totul începe cu pervertirea cuvintelor, așa se ucide adevărul. Da, se ucide, căci un adevăr pervertit nu mai este adevăr. Adevărul este Unul! Și Acela e Hristos… și El ne-a chemat să nu ne lăsăm amăgiți!
Văd că se luptă pentru acordul părinților. Bună lupta… însă oare în cătunele uitate de lume, în miile de sate sărace, mai au părinții cunoștințe ca să NU își dea acordul?
Plus că acest acord va funcționa un an, cel mult doi, apoi lumea se va obișnui cu „educația sanitară” și nu vor mai considera acordul că fiind ceva important.
Nici măcar nu știu dacă oamenii, părinții în special, sunt conștienți de molima aceasta care se va abate asupra copiilor lor sub formă de „educație”. Nu știu dacă înțeleg că mintea copilului e un tărâm sacru, încă nesemănat și orice sămânță, bună sau rea, încolțește, iar roadele vin târziu.
Și roadele pot fi bune sau pot fi otrăvitoare. Incapacitatea copilului de a percepe sexualitatea la o vârstă mică îl protejează în primul rând din punct de vedere psihic, de traume care la maturitate se manifestă foarte dureros și sunt foarte greu de vindecat.
Mai mult de atât, prima experiență (de orice fel, inclusiv cea a primirii de informații) rămâne adânc implantată în mintea copilului și este foarte greu ulterior să fie schimbată. Credeți că întâmplător se urmărește această vârstă fragedă de 4 ani?!
Părinți, dragi părinți, luptați pentru inocența copiilor voștri!
Dacă noi, generația de acum, ne scufundăm în desfrânare chiar și fără această educație, în pornografie, în avorturi și anticoncepționale, în prostituție de tot felul, în perversiuni și în cele mai adânci ape ale iadului acestuia desfrânat, nu e nevoie nici măcar să îți imaginezi cum va crește o generație pervertită încă de la grădiniță.
Despre asta a fost referendumul pentru familie, despre aceste năpaste, care să nu vină peste neamul acesta, că să nu pierim cu toții în ploaia de foc și pucioasă a Sodomei și Gomorei, în care vor să ne transforme mai-marii lumii…
Despre asta era acel vot la care v-am îndemnat atunci și pe care mulți l-ați dat, dar din păcate nu îndeajuns. Și iată că a venit plata.
Acele cuvinte parcă azi devin mai realiste că niciodată:
„Ieri, în Londra, a fost un frig îngrozitor și o ploaie rece a căzut toată ziua. Cu toate astea, cu cafeaua în mână, la ora nouă eram la secția de vot! Lângă mine, mame cu câte doi copii de mână așteptau să pună ștampila. A trebuit să votez într-un alt oraș, deci mers cu trenul, mers pe jos până la vot, pe frig și ploaie. Și ca mine au venit mulți.
Votul meu a fost un vot pentru DUMNEZEU… să nu îmi fie rușine că port cruce la gât! Și să nu Îi fie rușine lui Dumnezeu cu mine!
Votul meu a fost un vot pentru LIBERTATE… libertatea de a fi eu, cu credința mea, cu valorile mele, cu educația mea… și toate acestea să le pot transmite mai departe.
Votul meu a fost un vot pentru a avea VOCE. Un vot #farafrica, un vot DA! Fără frică că cineva să vină să îmi ia dreptul de a spune cu voce tare un ADEVĂR!
Acum câteva săptămâni, la locul de muncă, întâmplător, am atins subiectul familiei. Pe coperta unei reviste de specialitate apăruse un copilaș frumos ca un înger, iar în spatele lui doi bărbați. Da! Propagandă această este peste tot! Inclusiv la locul de muncă, unde suntem bombardați cu traininguri, inclusiv cu cerințe de a dona bani ONG-urilor LGBTiste și inclusiv în ziarele de specialitate, care nu au nimic cu familia, educația sau altceva…
În șoaptă, la un colț, am spus că eu cred că doi tati nu pot înlocui o mama, și două mame nu pot înlocui un tată, și că un copil are șanse de a crește normal doar într-o familie formată din tată și mama, bazându-mă pe studii relevante pe acest subiect. Colegii mei, TOT ÎN ȘOAPTĂ, mi-au spus, că ei cred că mine, dar să nu mai vorbesc niciodată pe acest subiect pentru că … le este FRICĂ… frică să nu își piardă job-ul, frică să nu fie acuzați de homofobie, frică.. până la urmă de a nu se trezi cu un proces legal împotriva lor! DA FRICĂ! Oameni normali cărora a ajuns să le fie frică să afirme un adevăr în care cred!
Am rămas cu un gust amar în inimă în acel moment. Eu, copil al comunismului, cu străbunici deportați, crescută de generații care au rezistat comunismului, AM AJUNS SĂ TRĂIESC ÎN PLIN COMUNISM… de alt fel, dar mai teribil! Am plâns atunci.. de ciuda! Măcar comunismul n-a intrat cu bocancii în burțile mamelor și nici în conștiința copiilor…
De data asta însă țintă sunt copii! Strică-le mintea de mici…și niciodată… niciodată nu își mai revin.. Cine a studiat psihologia copilului și mai ales etapele de formare a creierul copiilor știe despre ce vorbesc…
Cred că toți ați văzut acel clip cu inchiziția care l-au făcut opozanții referendumului. E o realitate în curs de dezvoltare! Ei înșiși o implementează!
VĂ VOR LUA TOTUL, TOTUL, inclusiv, sau în primul rând, ce aveți mai sfânt: propriii copii!
Mă doare să văd atâtea mame cu copii (vedete) împotriva normalității. Pur și simplu mă doare sufletul… nu înțeleg, nu înțeleg cum poate o mamă să scoată pe gură asemenea prostii, nu înțeleg!
Mă doare să văd bărbați care nu se mai ridică pentru a-și apăra familiile. Mă doare!
Mă doare să constat că tânăra generație e chiar atât de spălată pe creier de distracție, bani și… nihilism.
Mă aștept că după acest referendum – dacă nu va trece (Doamne Ferește) – să fie bisericile goale: pentru ce să te mai cununi, dacă nu crezi în propria uniune dintre un bărbat și femeie? Pentru ce să mai botezi un copil, dacă nu crezi în familie? Pentru ce, dacă ți-a fost lene să spui un DA lui Dumnezeu?
Dragilor, să nu Îi fie și lui Dumnezeu lene atunci când veți avea nevoie de El! Să nu stea și El pe canapea când veți avea un necaz, o boală, un copil bolnav. Că atunci, când nu se mai poate face nimic și nici spitalele, nici grădinițele, nici banii, nici distracția, nici vedetismul nu vă pot ajuta, la El strigați! Dumnezeu este bun, dar să nu întârzie la rugăciunea voastră … vorba vine, dacă e obosit și și-a pus #boicot?!”
Iată că a venit timpul și parcă Dumnezeu ne dă #boicot. A început prin pandemie, că tot au strigat unii că „vor spitale, nu catedrale” – iată că țara întreagă a devenit un mare spital (și încă nu am văzut tot) și va continua până când ne va curăța Dumnezeu de păcate… Cum, nu știu, dar acest fel de păcate se pedepsesc prin foc.
Și foc va veni peste noi pentru lenea noastră, pentru nesimțirea noastră, pentru tăcerea noastră, pentru că lăsăm păcatul să ne cuprindă și nu numai – dar și noi cuprindem păcatul cu brațele deschise, afundându-ne în el și uitând de Dumnezeu… Doamne, ai milă de noi păcătoșii, dintre care cel dintâi sunt eu, că nu știm ce facem!
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
Să mai scrii, să nu taci, Natalia, nici unul dintre noi nu are voie să tacă!