de Joe Carter, din revista First Things
Ochelarist, chelios și slab, universitarul australian Peter Singer pare tipicul profesor de facultate. Figura lui neostentativă nu-ți va da de bănuit niciodată că în mintea lui se ascund unele dintre cele mai controversate idei din lumea academică americană.
Singer și-a petrecut viața justificând ceea ce este de nejustificat. Este părintele fondator al mișcării de emancipare a animalelor și pledează pentru „curmarea discriminării actuale pe bază de specie împotriva tratării cu seriozitate a intereselor animalelor non-umane”. Este și un apărător al uciderii vârstnicilor (care suferă de demență), a uciderii nou-născuților (pentru aproape orice motiv, până la vârsta de doi ani), un avocat al necrofiliei (presupunând că aceasta este consensuală) și al zoofiliei (presupunând-o și pe aceasta a fi consensuală).
Dacă ar fi fost profesor de liceu, cel mai probabil că vederile sale ar fi stârnit îngrijorarea părinților, care l-ar fi considerat inadecvat pentru a le preda adolescenților noțiuni de etică. Dar Singer este profesor la facultate, așa că nu are decât să aștepte câteva luni, până ce absolvenții de liceu intră la facultate, pentru ca apoi să-și profereze viziunea despre lume în fața lor, care abia acum își formează una proprie.
Turnul de fildeș al mediului academic devine tot mai tolerant la psihopatologia deghizată în filosofie, ceea ce explică de ce acest filosof a fost onorat cu posturi la universități de elită de pe trei continente. În prezent este profesor de bioetică la catedra DeCamp a Centrului pentru Valori Umane de la Universitatea Princeton.
Citește și Universitatea din București acordă titlul de Doctor Honoris Causa unui susținător al infanticidului
În ciuda faptului că Singer promovează o filozofie incoerentă și inconstantă, este inexplicabil de influent. A lucrat ca editor la publicații prestigioase de filosofie, a avut multe apariții televizate și chiar a semnat capitolul despre etică din Enciclopedia Britannica. New England Journal of Medicine a afirmat că are „mai mult succes în realizarea de schimbări în comportamentul acceptat decât orice alt filosof de la Bertrand Russell încoace”, iar The New Yorker l-a numit cel mai influent filosof în viață. Totuși, cea mai dubioasă influență prin care s-a remarcat a fost inspirația pe care i-a oferit-o activistei pentru „drepturile animalelor” Ingrid Newkirk să înființeze organizația People for the Ethical Treatment of Animals ( Oameni pentru Tratarea Etică a Animalelor – PETA). Ca să știți pe cine să dați vina data viitoare când mai vedeți vreo celebritate pozând goală pentru a face lumea să conștientizeze demnitatea chinchilelor.
Poate că această notorietate nejustificată explică de ce oameni de altfel serioși, printre care și destui creștini, cred că Singer trebuie privit ca un gânditor formidabil. Universitatea Oxford chiar a organizat o conferință în 2011 intitulată „Christian Ethics Engages Peter Singer”. (…)
Ziarul The Guardian a relatat că dialogul „a fost izbitor prin consens, mai ales în ceea ce privește cauzele comune împărtășite deopotrivă de creștini și de utilitariști: sărăcia globală, exploatarea animalelor și schimbările climatice”.
Tocmai în această din urmă chestiune conferința s-a dovedit cel mai interesantă. Singer a recunoscut că tipul său de utilitarism, „utilitarismul de preferință“, se străduiește să abordeze complexitatea problemei schimbărilor climatice. În plus, pentru a reuși acest lucru, etica lui mai are nevoie de un element care de altfel caracterizează în mod natural etica creștină. Aceste element este găsirea răspunsului dacă există imperative morale care pot fi considerate adevărate în mod obiectiv.
Schimbările climatice reprezintă o provocare la adresa utilitarismului din cel puțin două puncte de vedere. În primul rând, problema reducerii amprentei de carbon a umanității e legată de problem creșterii populației umane. Cu cât sunt mai mulți oameni, cu atât mai greu este să abordezi problema schimbărilor climatice. acest fapt îl cam jenează pe utilitaristul de preferință, care ar fi tentat să argumenteze că existența a tot mai multor ființe sensibile care se bucură de viață și „își realizează preferințele” reprezintă „un lucru bun”. După cum afirmă Singer în noua ediție a cărții sale, Practical Ethics : „Am descoperit că nu pot să mai susțin cu încredere că poziția mea din ediția anterioară, bazată exclusiv pe utilitarismul de preferință, oferă un răspuns satisfăcător la astfel de dileme”.
Citește și Societatea civilă și părinții copiilor cu dizabilități cer Universității din București să nu omagieze un susținător al infanticidului
Unul din cele mai „binevoitoare și inocente” lucruri care se pot spune despre Singer e că s-ar putea să nu creadă cu adevărat în unele dintre concluziile la care îl conduc propriile argumente. Decizia sa de a abandona o întreagă poziție filosofică deoarece aceasta nu corespunde cu vederile sale despre schimbările climatice face doar parte, probabil, „din felul lui de a fi, marca Singer”. A arunca la gunoi o premisă controversată refuzând să o urmărești până la concluzia ei rațională e strategia sa tipică. Se pare că îi plac exclamațiile de oroare care se aud din public, în timp ce ne face cu ochiul, de parcă nici el nu ar crede în afirmațiile lipsite de logică pe care însuși le face. De exemplu, Singer pretinde că „uciderea unui nou-născut nu echivalează niciodată cu uciderea unei persoane”. Ulterior adaugă că asta nu înseamnă că e în regulă să ucizi un astfel de copil. Uciderea unui copil, din punctul lui de vedere, este greșită numai în măsura în care îi ofensează pe părinții acestuia și vine împotriva voinței lor.
Citește și Peter Singer: Cum se poate transforma uciderea unui copil în mai multă fericire și de ce să experimentăm pe bebeluși orfani mai degrabă decât pe animale
El mai pledează și pentru eutanasierea victimelor demenței, deoarece îngrijirea lor necesită resurse care ar putea fi folosite mai bine „în scopuri mai meritorii” – poate pentru a le plăti onorarii vorbitorilor de la o conferință despre eutanasie. Dar, când propria mamă a lui Singer a făcut boala Alzheimer, el a pretins că situația ei era „diferită”: „Cred că asta m-a făcut să văd cât de grele sunt problemele cuiva care are o astfel de afecțiune”.
Ceea ce îl face pe Singer nu doar controversat, ci și periculos este că i se permite să deschidă cale pentru cei care nu vor mai avea atâtea menajamente în a urma argumentele lui până la concluzia lor logică. Acum, la vârsta matură de 65 de ani, Singer ar putea adopta, în fine, vederi despre moralitate pe care majoritatea le-am deprinsă încă de la grădiniță. Dar alți utilitariști de preferință ar putea să nu fie la fel de flexibili sau ezitanți când va fi vorba să acționeze conform propriilor credințe. Tratând vederile iraționale, imorale și psihopate ale lui Singer ca pe orice poziții apărate de oameni rezonabili nu facem decât să contribuim la normalizarea eticii anti-raționale.
Ca și în cazul lui Ayn Rand, ne putem întreba: Suntem noi dispuși să devenim responsabili pentru că am împins lumea să adopte o viziune anti-creștină despre viață?
Unii ar putea spune că nu e cazul lui Singer. Dar de ce? Chiar și el pare să recunoască uneori că premisele sale duc adesea al concluzii care nu se susțin. Atunci de ce confrații săi din lumea academică îl tratează ca pe un egal al lor din punct de vedere intelectual și filosofic?
În trecut au fost unii care credeau că ideile lui trebuie combătute. Însă a devenit de mult evident că Singer nu este nici onest din punct de vedere intelectual, nici nu merită să intri cu el în dezbatere. Bănuiesc că mulți creștini care încă îl mai consideră drept un gânditor și nu un clovn o fac de teamă să nu devină nepopulari.
Prea mulți creștini din mediul academic se tem că, dacă afirmă că nu merită să se discute de Singer la modul serios, vor fi marginalizați. Deși ignoră fără probleme rasiștii, antisemiții și alții asemenea, universitarii noștri se simt obligați să-i arate respect unui om ale cărui vederi, dacă ar fi puse în practică, l-ar face pe Saddam Hussein să pară inofensiv. (…)
Deși este necesar să luăm în considerare și să dezbatem vederi nepopulare, ar trebui să existe un standard minim pentru discursul din domeniul eticii, fie că ne aflăm într-un loc de joacă de la grădiniță, fie în sălile de conferință de la Princeton. Sunt anumite aspecte morale aproape universal recunoscute ca fiind în mod evident greșite de către cei care sunt în deplinătatea facultăților mentale. Violul este greșit, torturarea copiilor pentru distracție este în mod obiectiv rea din punct de vedere moral, iar Holocaustul nu a fost doar o violarea eticii utilitare, ci și un eveniment de o mare și gravă răutate. Dacă cineva nu poate răspunde la aceste standarde morale de bază, poate fi ignorat fără probleme, indiferent ce instituție academică de prestigiu îl are pe statul de plată.
De prea mulți ani se dă atenție sofismelor strâmbe ale lui Singer, care sunt dezbătute de unele din cele mai strălucite minți din țară. E timpul să punem capăt acestui nonsens. Haideți să îi dăm temă unui boboc de la filosofie ca să respingă argumentele lui Singer, iar noi, ceilalți, să acționăm pentru a curma obiceiul oamenilor serioși din punct de vedere moral și intelectual de a mai promova idei proaste.
Joe Carter, editor la revista online First Things și co-autor al volumului How to Argue Like Jesus: Learning Persuasion from History’s Greatest Communicator („Cum să argumentezi ca Iisus: Să învățăm persuasiunea de la cel mai bun comunicator din istorie”)
„Dosarul Peter Singer”:
Universitatea din București acordă titlul de Doctor Honoris Causa unui susținător al infanticidului
Societatea civilă și părinții copiilor cu dizabilități cer Universității din București să nu omagieze un susținător al infanticidului
Peter Singer: Cum se poate transforma uciderea unui copil în mai multă fericire și de ce să experimentăm pe bebeluși orfani mai degrabă decât pe animale
Mintea periculoasă a lui Peter Singer
Universitatea din București își reiterează susținerea pentru Peter Singer
Mi-e rușine cu Universitatea din București!
Directorul CCEA: Să-l interzicem pe Peter Singer?
Universitatea București te vrea „Charlie”. Sau mort
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
