de Ivona Boitan, 1001decarti
„Ce-o sa spuna lumea? Lasa, mai incolo, sa-si faca intai un rost, sa-si ia o casa…” Cam asta e gandirea noastra. O casa, o facultate, o slujba, astea sunt un rost. Un copil, nu. Cand vine vorba de copii, multi se gandesc la dezavantaje, distrugerea confortului si a corpului, in principal, desi nu exista niciun parinte care sa se planga ca a facut copii insa sunt multi, daca nu toti! care se jeluie fiindca nu au. Si e adevarat , cuvantul avort ar trebuie scos din dictionar si inlocuit cu crima. „Maine ma duc sa fac o crima” . „M-am programat pentru o crima”.
Inainte oamenii faceau multi copii nu fiindca nu existau metode contraceptive, ca plante au fost mereu si sunt mai eficiente decat avem noi tendinta sa credem ci fiindca nu si gandeau viata in conditii de confort. Acum confortul este adevaratul idol care ne gestioneaza viata. In functie de el ne alegem prietenii, sotul, sotia, in functie de el ne cultivam toate relatiile. Lumea vrea distractie pana la adanci batraneti. Si distractia si copiii nu merg prea bine impreuna. Nu fiindca nu te mai poti distra dupa ce ai copii, nu din motive practice ci fiindca dupa ce ai copii mintea ti se schimba. Un copil e metanoia. Iti schimba mintea si iti aseaza lumea. Ceea ce ieri era inceputul si sfarsitul, astazi e ceva vag de pe la mijloc…
Toate statisticile astea inspaimantatoare, 400 de copii omorati intr-o zi, zi de zi! sunt generate de asa zisa educatie sexuala. Ceea ce practic inseamna “cum sa nu ramai gravida” , ceea ce automat inseamna ca sa faci copii e un lucru rau. Sa faci copii nu e niciodata _un lucru rau. Niciodata. Nici cand esti mort de foame, nici cand nu ai “ce sa-i oferi”. Fiindca de fapt nu noi le oferim copiilor nostri ceva. Ci cel care ne ofera copiii este cel care le da, cateodata prin parinti alteori prin altcineva, mijloacele de trai. Sunt nenumrate exemplele de copii crescuti fara parinti care au ajuns departe. Departe din punctul nostru omenesc de a vedea lucrurile. departe adica au : casa, masina, gradina, piscina. Dar cel mai departe unde poate un copil ajunge, e la viata. Daca a ajuns la viata, a ajuns departe. Fiindca de aici incolo, nu sunt limite.
Eu sunt convinsa ca niciunei femei daca i s-ar pune in mana copilul ei, bebelusul pe care urmeaza sa-l nasca, si un cutit si i s-ar spune “ia cutitul si da in el” nu ar face-o. Nici macar cele descreierate. Uciderea copiilor in pantecul mamei lor este, pe langa o ignoranta crasa si-o lipsa de imaginatie. “Nu-l vad, nu e”. Dar ajungem sa traim sintagma eminesciana”era pe cand nu s-a vazut, azi il vedem si nu e…”. Orice femeie care a omorat un copil in ea stie ca nu-l poate uita. Se gandeste periodic cum ar fi fost viata ei cu el, cati ani ar fi avut, ce ar fi placut. Si pe masura ce trece timpul, si ca femeie ti se mai aseaza mintea la cap, te intrebi nu doar cum ar fi fost el ci cum ar fi fost si copiii lui. Si iti dai seama ca ai ucis o serie intreaga de copii, ca n-ai ucis unul, ci o multime. Nepotii tai. Si nic macar atunci nu ai imaginea dezastrului produs. Pentru ca nu poti sti daca unul din ei nu ar fi fost adus pe lume ca sa rezolve una din marile probleme ale lumii. Sau daca n-ar fi fost facut sa iubeasca pe cineva care astazi se simte neiubit, in prag de sinucidere sau gata sa dea cu o bomba ca sa uite de singuratate si neiubire…
Mintea noastra e limitata. Si cea mai desteapta dintre mintile noastre e limitata. Noi nu putem gandi ce inseamna 400 de copii in plus pe zi. Cata iubire, cata gandire, cata energie trage din pantecele nostru doctorul.
Lumea il condamna si azi pe Irod pentru uciderea pruncilor. Si sunt multi care lacrimeaza imaginandu-si-o pe Rahela plangandu-si pruncii. Si cu toate astea, noi facem in liniste, acelasi lucru. Zilnic.
400 de copii pe zi. 12 000 de copii pe luna. 144 000 pe an.
PS: Mi-as dori sa pot sta de vorba o ora cu orice fata, inainte de a face avort…
Citește mai multe articole de Ivona Boitan
Statistică şocantă: în România, avortul seceră 400 de vieţi pe zi
DONEAZĂ
Asociaţia ProValori Media
RO18RZBR0000060016473191 (RON)
RO85RZBR0000060016473246 (EUR)
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
Perfect de acord cu tine!
Eram într-o relație de numai 1 an, cu un tip care a apărut inopinat în viata mea trista de lamentare a unui compromis de căsnicie de 10 ani cu un „tip” căruia nu-i mai pot spune nimic și în nici un fel. Am stat câțiva ani singura fără puterea de a ma mai încrede în cineva și ma ocupam strict de cariera și mai cu seama de educația, creșterea și dezvoltarea psihomotorie a fetitei mele. L-am întâlnit pe el, pe Mihai, căruia ii repetam ca nu-l pot iubi. După 16 luni am aflat ca nu am fibrom, ci o sarcina de 3 luni. N-am știut sa reacționez. Ma copleseau prea multe temeri. Fiica mea însă era în extaz. Deja alegea nume. Apoi, ma bucuram și eu de bucuria ei pana ce Mihai a spus sa fac o programare pentru întrerupere de sarcina. Fiica mea a izbucnit în plâns și urla ca nu poate înțelege criminalii. I-am dat dreptate fiicei mele, urmând replica:” cu sau fără tine voi creste acest copil!”
Pai, da, asa a fost! A doua zi de după botez ne-a părăsit Mihai. Îmi repeta ca vrea „liniște și libertate”. Venea uneori să-l vadă. I-am făcut ziua de un anișor la restaurant. Am considerat ca David merita toate eforturile mele financiare, căci el este totul. L-am invitat și pe Mihai. I-a plăcut. Apoi, ne-a invitat el la doua săptămâni sa petrecem sărbătorile pascale împreună, departe de casa. De atunci locuim împreună. Noi, adulții nu ne-am iertat încă, dar David merita absolut orice tip de emoție. Nu regret decizia de acum 1 an și 3 luni. Am 40 de ani și încă ma mai întreabă lumea cum de am fost de acord sa am copil la aceasta vârstă. Sunt o femeie împlinită și fericita! Copiii sunt rațiunea, sufletul și duplicarea propriului eu!