Lauren: „Mama s-a gândit că avortul era singura soluție” / Mărturii despre criza de sarcină #11

La 17 ani, mă bucur mai mult ca oricând de viață, cu recunoștință. Sunt o supraviețuitoare!

Când mama mea biologică a rămas gravidă cu mine, și-a dat seama cu nu va mai putea îngriji și al șaselea copil. Era singură, logodnicul ei o părăsise când a auzit de sarcină, iar ea nu avea nici bani, nici unde să stea.

S-a gândit că avortul e singura opțiune.

A mers la sora ei, care a încercat să o convingă să renunțe la avort, dar în situația ei, mama s-a gâsdit că trebuia să avorteze.

Nu ar fi trebuit să supraviețuiesc avortului salin, dar am făcut-o! Dumnezeu a fost cu mine de la bun început. Iubirea Lui este puternică, iar planul Său mai mare decât ne putem noi închipui!

Când a auzit că avortul a eșuat, mama mea biologică a dus sarcina mai departe și apoi m-a dat spre adopție. Trebuia să fiu adoptată de la naștere, dar din cauza tentativei de avort m-am născut prematur, la opt luni, cântărind numai un kilogram și nouă sute de grame, așa că a trebuit să fiu îngrijită la terapie intensivă neonatală înainte să merg acasă cu noii mei părinți.

Toată copilăria am fost afectată de hipoglicemie, deficit de atenție, dislexie și episoade de leșin. M-am dezvoltat mai greu decât ceilalți copii de vârsta mea.

Prima minune din viața mea de care îmi amintesc – în afară de supraviețuirea la avort, desigur – s-a întâmplat într-o zi, la cercul de tineret de la noi de la biserică. Toți cei din cameră citeam pe rând cu voce tare pasaje din Biblie, dar eu îl rugam mereu pe pastorul nostru să nu mă pună să citesc, pentru că citeam foarte poticnit. Eram boboc la liceu și nu mai citisem niciodată cu voce tare în fața mai multor oameni. Deși gândul acesta mie mi se păre imposibil, dar iată că pastorul m-a încurajat să încerc. Erau versetele 10-13 din Epistola Sf. Ap. Pavel  către Romani. Am citit ca o campioană! Puterea lui Dumnezeu mă vindecase complet de neputința mea! Nu m-am bâlbâit și nu m-am poticnit nicăieri în timp ce am citit! A fost uimitor, nu îmi venea să cred ce s-a întâmplat!

Vă rugăm să ne sprijiniți trimițând mărturii sau îndemnând persoanele cunoscute care au trecut prin criza de sarcină să trimită mărturii la 101marturii@gmail.com Numele și datele personale nu vor fi făcute publice decât la cerere.

A fost prima dată când am putut citi ceva cu voce tare și nu pot să vă descriu fericirea mea.

De atunci am început să merg mereu la cercul de tineret și la biserică, unde am învățat că putem intra în relație cu Creatorul universului, Care ne vindecă. Oamenii de acolo sunt o bineecuvântare, căci mă ajută cu orice am nevoie. Acolo mi-am făcut cei mai buni prieteni, ei sunt familia care m-a acceptat atunci când familia mea biologică m-a abandonat. Dar deși au făcut aceasta, eu tot mai țin legătura cu mama mea biologică și câțiva dintre frați.

Sunt atât derecunoscătoare pentru fiecare minune, dar și pentru fiecare obstacol din viața mea! A fost planul dindtotdeauna al lui Dumnezeu. Mai am un drum lung înainte, dar acum pot face orice, sunt de neoprit, dacă știu că Dumnezeu este cu mine.

Sursa: Abortion Survivors

Citește aici mai multe mărturii despre criza de sarcină