Laura Calancea: „Vreau să fiu una dintre persoanele care ajută la îmbunătățirea accesului lor la educație”
De Ziua Copilului se va desfășura ultramaratonul 100 for Children, eveniment caritabil ce are ca scop strângerea de fonduri pentru copiii aflați în tabăra de la Valea Plopului.
Redacția Știri pentru viață a realizat o serie de interviuri cu cei care aleargă la maraton. Astfel veți avea ocazia să cunoașteți câte un participant în fiecare zi.
Ce v-a determinat să vă înscrieți la Maratonul 100 for Children?
M-a atras foarte mult ideea de a ajuta prin alergat. 100 for Children este primul eveniment caritabil de acest gen la care am avut posibilitatea să particip.
Știți vreo situație concretă care v-a convins că acțiunile de susținere sunt cu adevărat eficiente în a îmbunătăți viața și șansele unui copil?
Da. Tatăl meu s-a născut într-un sătuc foarte mic din Moldova, într-o familie cu 12 copii. În sat exista o clădire cu două cămăruțe care purta denumirea de “Școală”. De fapt, una din săli servea drept Grădiniță (pentru preșcolari), iar cealaltă reunea copiii din clasele primare. Da, în aceeași sală învățau simultan copiii de clasa I-a, a II-a, a III-a și cei de clasa a IV-a. Pentru a urma ciclul gimnazial, tatăl meu, la fel ca și ceilalți copii din sat, au fost nevoiți să meargă pe jos, în fiecare zi, 8 km, până la cea mai apropiată școală și înapoi. Din fericire, tata a fost încurajat de familie să meargă la școală și a finalizat clasele I-VIII. Mulți din colegii lui nu au avut același noroc și au rămas acasă, alături de familie, ajutând în gospodărie. A urmat apoi următorul prag, liceul. Soarta i-a surâs din nou tatălui meu și, cu încurajările bunicului și susținerea surorilor mai mari, a absolvit liceul și a obținut diploma de Bacalaureat. Nu mulți din satul lui au reușit această performanță. Astfel, tatăl meu s-a mutat “la oraș”, și-a găsit un serviciu bun și a cunoscut-o pe mama mea.
Cum ar fi arătat viața lui fără susținerea familiei? Probabil tatăl meu ar fi fost un mic agricultor în satul lui natal, iar eu nu aș fi existat.
Din păcate, copiilor din Valea Plopului le lipsește susținerea familiei și de aceea vreau să fiu eu una din persoanele care ajută la îmbunătățirea accesului lor la educație.
Ce vă vine în minte când vă gândiți la Părintele Tănase și la copiii de la Valea Plopului?
Când mă gândesc la Părintele Tănase și la copiii de la Valea Plopului îmi amintesc de concertul de colinde din decembrie 2012 organizat de Compania Passe-Partout Dan Puric. M-au impresionat foarte mult acei copii frumoși și veseli, dar care nu au avut șansa la o familie ca noi toți.
Ce i-ați spune unei femei care află că este însărcinată într-un moment dificil pentru ea și pentru tatăl copilului, iar cei din jur o presează să facă avort?
I-aș spune să nu țină cont niciodată de părerile celor din jur. Avem și vom avea mereu, în viață, momente dificile pe care le depășim, mai devreme sau mai târziu.
De ce credeți că este nevoie ca tinerii să facă voluntariat pentru viață?
Pentru mine, scopul voluntariatului nu este doar a ajuta pe alții. Prin voluntariat reușești să te ajuți și pe tine. Pe lângă faptul că, în momentul în care faci un bine, te încarci cu energii pozitive, prin voluntariat poți să întâlnești oameni și experiențe noi care te vor ajuta în dezvoltarea personală și profesională.
Dacă ați avea în fața dumneavoastră un om care ar putea face o donație pe site-ul www.provita.galantom.ro, cum l-ați convinge?
I-aș explica cât de importantă este educația, atât pentru copiii din Valea Plopului, cât și pentru viitorul țării noastre. Și aș încerca să-l fac să înțeleagă că, prin donația lui, poate determina soarta unuia din copiii pe care i-am văzut la concertul din decembrie 2012.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
