Am făcut acest blog deoarece o fotografie în care apar eu împreună cu soțul meu a devenit foarte populară pe internet. Am dorit să împărtășesc povestea din spatele acelei poze pentru sutele de mii de oameni care au fost inspirați de acel moment special al nostru.
Cu câteva momente înainte ca eu să pășesc spre Altar, viitoarea mea soacră a intrat în vestiarul în care eu și domnișoarele mele de onoare chicoteam entuziasmate și ne agităm să finisăm ultimele detalii.
“Draga mea, mirele tău te cheamă!”.
Confuză și ușor nervoasă am zis “Poftim?! Nu sunt pregătită! Trebuie să-mi pun pantofii și…” Deja mă luase de mână și m-a dus într-un colț unde mă aștepta mirele meu. M-am așezat cu grijă; Eram atât de nerăbdătoare! Atât de multă emoție! Atât de multă agitație!
“Oare îi va plăcea rochia mea? Arată bine părul meu? Mă poate vedea?!”
Imediat după colț stătea așezat viitorul meu soț. Eram atât de neliniștită la gândul că m-ar putea vedea, cu toate că, în secret, speram să pot trage eu cu ochiul la el. Emoționată fiind, am fost prima care a vorbit:
“Bună, dragul meu! Astăzi ne căsătorim!”
“Știu, iubito și vreau să ne rugăm împreună înainte de a ne căsători.”
Stând acolo despărțiți de un perete, ținându-ne de mână, ne-am plecat împreună capetele. Oamenii se grăbeau; coordonatorul nunții dădea directive încolo și încoace, fotografii făceau poze, iar nuntașii se bucurau unii de compania altora. Cu toate acestea, în acel moment, în liniștea din sufletele și mințile noastre, soțul meu și cu mine eram singuri în prezența Mântuitorului nostru, Iisus Hristos.
Soțul meu s-a rugat ca Domnul să ne binecuvânteze căsnicia, să fim împreună la bine și la rău și să nu ne pierdem încrederea unul în celălalt. Ca în loc să ne concentrăm pe imperfecțiunile celuilalt, să ne bazăm întotdeauna pe perfecțiunea lui Hristos. Ca să ne trezim în fiecare dimineață și să alegem să ne iubim unul pe celălalt, nu prin propriile noastre puteri, ci prin puterea dragostei perfecte a lui Hristos.
Ținându-ne strâns de mână, am rostit împreună “Amin”, amândoi cu vocile tremurânde… și chiar în acel moment am fost luată pe sus ca să-mi șterg lacrimile de pe față și să-mi pun voalul.
După ce domnișoarele de onoare, mama, soacra și toate celelalte fete din cameră au terminat de închis fermoarul, ondulat, aranajat și fardat, m-am privit în oglindă. Iată-mă în rochia mea albă, pură, de nuntă, pregătită să pășesc spre Altar spre Prințul meu Fermecat.
Vedeți voi, el nu este Prințul meu Fermecat doar pentru că arată incredibil de bine, sau datorită umorului său minunat, sau pentru că avem atât de multe lucruri în comun. El este Prințul meu Fermecat pentru că m-a ajutat să-mi păstrez cel mai de preț dar pe care îl aveam: puritatea mea.
La scurt timp după ce am început să ieșim împreună, i-am mărturisit emoționată Prințului meu, faptul că sunt fecioară și că plănuiesc să rămân așa până în noaptea nunții mele; la care el mi-a răspuns că nici nu și-ar fi dorit să fie altfel.
Pe parcursul relației și al logodnei noastre ne certam constant și uneori ni se părea că e o luptă pierdută. Ne luptăm împotriva tentației prin rugăciune, prin citirea din Sfânta Scriptură și prin responsabilitate. Îmi pusesem prietenii să mă verifice atunci când știau că suntem împreună până târziu în noapte, iar el se întâlnea constant cu alți bărbați credincioși pentru a se ruga să-i dea Dumnezeu putere. Uneori, mai ales când nunta bătea la ușă, ne gândeam că încercăm să realizăm imposibilul.
“De ce facem asta?” obișnuiam să mă întreb în momentele de slăbiciune, iar el îmi reamintea că o facem pentru că asta este ceea ce Dumnezeu vrea să facem.
“Nu pot s-o fac, nu pot… este prea greu!” îmi mărturisea, iar eu mă rugam ca el să reziste.
Când am ajuns în fața Altarului în rochia mea albă, m-am uitat direct în ochii bărbatului care s-a pus pe sine pe locul doi pentru a-și proteja și cinsti soția pe care i-a dăruit-o Dumnezeu.
În momentul în care ochii lui i-au întâlnit pe ai mei, el a privit-o pe femeia care l-a așteptat, femeia care îl va sprijini și îl va iubi pentru tot restul vieții lui, la bine și la rău.
Am împărtășit toate acestea deoarece în acea rugăciune a noastră, care a fost capturată în fotografie, L-am rugat pe Dumnezeu să ne folosim de nunta noastră spre a-I aduce Lui toată Slava ce I se cuvine. Nu ajunsesem unde eram prin puterile noastre, ci prin mâna Sa protectoare cu care a vegheat asupra relației noastre.
Dumnezeu a folosit această fotografie pentru a inspira sute de mii de oameni deja și pentru aceasta suntem onorați și ne smerim! Am vrut să mai fac un pas înainte și să-I dau Domnului slavă și mulțumiri pentru modul în care am ajuns în acel colțișor liniștit, ținându-ne de mână și pregătiți să ne începem viața împreună.
Sursă: thepowerofprayer.tumblr.com/
Traducere: Alexandra Stoica
Articol preluat de pe Ortodoxia Tinerilor
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.
