În ultima vreme, asistăm la un război care pare departe de noi. Asta se întâmplă doar pentru că trăim într-o iluzie. Acel război, dus inclusiv în Parlamentul European, ne privește direct, căci este dus împotriva elementelor definitorii pentru noi: suveranitatea națională (statul național), folosirea resurselor României pentru bunăstarea poporului său (statul social), libertatea religioasă (biserica și libertatea de exprimare a credincioșilor), ordinea morală conformă firii umane (familia).
Ne amăgim când spunem că nu ne privește: oare nu ne privește cedarea continuă a suveranității naționale, pe care politicienii noștri la nivel de vârf o declamă și chiar o execută fără să ne întrebe? Oare nu ne privește exploatarea colonialistă a resurselor noastre naturale? Oare nu ne privește faptul că o intensă propagandă homosexuală începe să pătrundă în școlile și liceele României?
Cei care nu sunt de acord cu noua ideologie sunt imediat puși la stâlpul infamiei printr-un limbaj propagandistic controlat și repetat în mod agresiv, identic cu acela folosit la începutul impunerii comunismului în țara noastră. Procedeul de aplicare a etichetelor de „homofob”, „intolerant”, „fundamentalist” este corespondentul actual al limbajului de propagandă folosit pentru îndepărtarea adversarilor bolșevismului: „fascist”, „dușman al poporului”, „bandit”. „Obscurantist” și „fascist” sunt termeni reluați încă și astăzi, în mod deliberat, din cauza impactului profund al cuvintelor care trezesc emoții puternice, mai ales în publicul „progresist” – agnostic sau ateu. Stigmatizarea „celuilalt” este primul pas pentru înlăturarea lui din societate.
Presiunile făcute în favoarea „familiei” homosexuale și împotriva identității de gen sunt teribile. Cea mai recentă inițiativa în acest sens este Raportul Lunacek, inițiat de un grup de presiune în PE format mai ales din neomarxisti (socialiști și ecologiști), care își propune să impună țărilor membre o conduită obligatorie în ceea ce privește educația copiilor în grădinițe (educație „transgender”), instituirea familiei homosexuale și acordarea dreptului de adopție, fertilizare în vitro și mamă-surogat cuplurilor de același sex. Dacă astfel de legi trec, Parlamentul European va obliga țările membre să accepte standarde duble: acordarea libertății de exprimare și manifestare nelimitată pentru comunitatea homosexuală și restrângerea libertății de exprimare și manifestare a celor care adoptă o morală creștină sau, pur și simplu, o morală conform firii umane.
Tot recent, europarlamentara socialistă Edite Estrela i-a acuzat, într-un discurs vitriolant, pe toți cei care au îndrăznit să voteze împotriva controversatului său proiect omonim – Raportul Estrela. Proiectul ar fi dus la: liberalizarea totală a avortului; avortul și contracepția, precum și operațiile de schimbare de sex ar fi trebuit asigurate din bani publici; permiterea avortului și a serviciilor conexe în clinicile și spitalele administrate de culte religioase; legalizarea reproducerii asistate pentru lesbiene etc. Raportul Estrela, deși respins, va fi repus în discuție, prin diferite tertipuri birocratice, în lunile ce vin. Iată, așadar, o întreagă avalanșă de legi și decizii care produc o modificare radicală a vieții sociale europene, asupra căreia sunt experimentate diverse inginerii sociale. Dacă nu încercăm, acum, o îndiguire a acestor porniri totalitare, care se înscriu în politica globalistă de ștergere a identității naționale, a ethosului local, mai ales a credinței, de smulgere a rădăcinilor tradiției din viața acestui popor, atunci, mai târziu, va fi prea târziu.
Pe de altă parte, m-am exprimat de ani de zile pentru dreptul la viață privată și libertate de conștiință a cetățeanului, împotriva opacității statului care folosește politica faptului împlinit în folosirea biometriei – datele personale stocate în cipuri. Aceste date personale stau pe un suport electronic de o vulnerabilitate extremă, acestea putând fi clonate de infractori, folosite în scop de șantaj sau pur și simplu pierdute, așa cum s-a întâmplat în Marea Britanie acum câțiva ani cu datele a 93% dintre asigurații medicali. Rezoluțiile pe care le-am semnat în calitate de președinte FOR la acea vreme se încheiau astfel: „Având în vedere toate aceste argumente procedurale și etice, Forul Ortodox Român consideră că lipsa dreptului la opțiune afectează grav, și de această dată, drepturile și libertățile cetățenești prevăzute în Constituție.” Problematica datelor biometrice sau medicale stocate trebuie ridicată, de asemenea, și în Parlamentul European, pentru că drepturile cetățeanului sunt mai importante decât dorința statului de a-și controla cetățenii.
În ceea ce privește problemele ridicate de exploatările resurselor naturale ale țării, m-am situat net în tabăra celor care își doresc o Românie a cărei natură să poată fi lăsată moștenire și urmașilor noștri. În toate pozițiile mele publice, prin prezența la mitinguri și marșuri, în articole, mi-am arătat nu numai neliniștea, dar și revolta față de niște proiecte care pot distruge iremediabil mediul, mai ales apa freatică și de suprafață, fără de care o viață în parametri normali nu va mai putea fi niciodată posibilă. Sunt categoric împotriva exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică în actualele condiții, precum și a extragerii metalelor prin cianurare, acestea fiind chestiuni ce țin de securitatea națională într-un stat care pare că și-a abandonat vocația naturală de apărare și protecție a propriilor cetățeni, a propriilor resurse și, implicit, a mediului în care ne ducem traiul de zi cu zi. România este acum un stat abandonat intereselor firmelor transnaționale, care-i hotărăsc și politica.
În ceea ce privește Statul Român, în contextul ideologiei globaliste actuale, optez categoric pentru întărirea și recuperarea suveranității sale pentru care inclusiv un bunic de-al meu, alături de mulți alți bunici și străbunici de-ai noștri, și-a dat tributul de sânge în Primul Război Mondial. Un stat care s-a creat prin jertfe nu poate fi abandonat într-un proiect politic utopic, așa cum se dorește prin transformarea actualei Uniuni Europene într-un stat federal arbitrar constituit de „elite” politice, în dispreț față de națiuni și de popoarele suverane. România este, conform Constituției, un „stat național, suveran, independent și indivizibil” (Art.1.1) iar, conform cu Art. 2.1, „suveranitatea națională aparține poporului român”. Viviane Reding, vicepreședintele Comisiei Europene, afirmă faptul că miza alegerilor din mai este tocmai transformarea Uniunii Europene într-o federație suprastatală, numită deja Statele Unite ale Europei. Un proiect de planșetă, care nu are legătură cu realitatea. Și care, ca orice utopie politică, reprezintă un pericol iminent care trebuie îndepărtat fără șovăire.
În acest context, identitatea națională, ethosul românesc trebuie afirmate fără complexe. Există o excepțională cultură organică, populară, prea puțin cunoscută și afirmată chiar de către români, din păcate. Avem și o mare cultură modernă inspirată din acest ethos. Însă avem și o istorie care este, mai nou, instrumentalizată ca în zorii comunismului, pentru că se dorește decuparea frânturilor de adevăr și prezentarea lor ca adevăruri paradigmatice, în cadrul cărora demnitatea noastră ca neam este permanent pusă sub semnul întrebării. Însă sunt și semne bune, care demonstrează faptul că unui popor căruia i se dorește ștergerea identității are forța să găsescă anticorpii necesari regăsirii de sine.
Fiind creștin ortodox și tată de familie cu mulți copii, am văzut că, dacă faci un pas către El, Dumnezeu face zece spre tine. Deși mă îngrijorează mult viitorul copiilor mei, mai ales că imi doresc ca ei să trăiască în țara aceasta care este și a lor, cred în forța de regenerare a neamului românesc, care are încă o credință puternică, pe care trebuie să și-o poată afirma firesc. Pentru că Biserica este locul în care ne refugiem în vremuri de cumpănă și ca persoane, și ca neam. Suntem, încă, statul european cu cea mai mare credință din Europa – așa o arată, în mod obiectiv, toate statisticile. Spun „încă” pentru că se duc campanii susținute în presă și pe internet pentru ca această proporție zdrobitoare să fie modificată artificial la nivelul percepției publice. România creștină subzistă acestor presiuni permanente și cred că nu mai trebuie să aștepte că să fie acceptată ca partener de discuție. Această Românie tainică și smerită poate să-și recapete glasul pe care îl poartă dintru început.
Pentru că toate temele majore punctate aici lipsesc totalmente din dezbaterile de partid sau sunt complet marginale în cele publice, m-am gândit că implicarea mea în afirmarea acestei Românii creștine poate fi utilă la nivel european, unde îmi pot face auzită vocea și de unde pot avea ecou și la nivel național.
Doamne, ajută!
P.S. Întrucât pornesc la acest parcurs fără niciun fel de mijloace, anunț pe cei care vor să mă sprijine că mă pot contacta la adresa de mail iuliancapsali.euroalegeri@gmail.com
http://adn-romania.org/
https://www.facebook.com/
https://www.facebook.com/
http://activenews.ro/de-ce-
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
2 Comments