Ernest Bernea: „Femeia însuflețește totul, învălue lucrurile cu cântec și caută fără încetare firele ascunse ale țesăturii vieții”
“Bărbatul este recunoscut unanim ca fiind superior femeii. Această recunoaștere a lăsat peste ochii noștri o perdea care ne oprește să vedem ceea ce este esențial femeii, înșușirile sale de căpetenie.
Cine nu a văzut o femeie aplecându-se ca o mângâiere peste oamenii nimănui? Cine nu a văzut-o mângâind un cap de copil sau săturând un sărac? Femeia este mult mai înțelegătoare decât bărbatul față de tot ceea ce înseamnă vieață: ea iubește florile, iubește păsările și animalele, iubește oamenii.
Femeia are simțul mult mai fin al situațiilor morale, trăiește mult mai adânc decât bărbatul încercările interioare ale ființei apropiate; ea se transpune în întregime în locul altuia mergând până la depersonalizare. Cugetul ei și făptura ei surprind mai repede și simt mai adânc durerile și bucuriile celor apropiați.
Bărbatul e mai închipuit, mai rece, mai calculat și mai închis decât femeia. Bărbatul e mai trufaș, mai aspru și nu rareori mai egoist. Cu aceste însușiri înțelegem cât de ușor poate deveni tiran.
Marea putere de depășire, puterea de trăire în altul și capacitatea ei de recepție fac din femeie cel mai bun confident în ceasurile grele. O femeie inteligentă și blândă vine ca o lumină tămăduitoare peste rănile unui suflet încercat.
Femeia este o făptură mai fragedă, mai delicată și mai simțitoare decât bărbatul. Aici stă superioritatea ei. E drept că bărbatul a întrecut-o în artă, în știință și mai ales în politică, dar nu trebuie să uităm că ea l-a egalat, dacă nu l-a și întrecut, în cea mai grea și mai de sus valoare umană: sfințenia.
Pentru a fi înțeleasă, femeia trebuie văzută în expresiunile caracteristice ale naturii sale. Femeia sportivă, militar sau inginer tot atâtea chipuri întoarse ale firii. Armonia cosmică le refuză.
Supusă unui destin al pasiunii, ea este legată de tot ceea ce îi îmbogățește zilele; de la cele mai însemnate până la cele mai gratuite lucruri, toate o interesează, o chiamă, o farmecă. Dorința puternică și continuu împrospătată de a-și îmbogăți vieata și totodată nevoia de dăruire desinteresată fac din femeie o ființă în permanentă vibrație și îndemn.
Femeia însuflețește totul, învălue lucrurile cu cântec și caută fără încetare firele ascunse ale țesăturii vieții. Secretul său aici stă: în legătura permanentă cu izvoarele vieții. Ființă încă netulburată de erorile intelectualismului, ea are mai adânc simțul just al fiecărei situații sau lucru, are mai sigură intuiția lucrurilor neschimbătoare. Cum altfel s-ar explica plinătatea și focul rugăciunilor sale? Cum s-ar explica plânsul luminat de razele bucuriei ce-i străbat adesea chipul?
Orice ar face, femeia nu se joacă; ea vede în profunzime, suferă și se bucură plin. Femeia cunoaște adevăratele flori nemuritoare ale vieții. Buzele ei deosebesc aromele de uscăciune. De aceea pasul îi este atât de sigur atunci când e vorba să pornească pe drumul rodniciilor sale.
Femeia, femeia adevărată, nu trebuie căutată în uzină sau cazarmă, ci în biserică, în cămin și în pajiști. Iubită, soție, mamă sau soră, femeia apare în viață noastră ca un îndemn la dragoste și creație. Dincolo de rătăcirile cetății moderne o găsim frumoasă și mângâietoare, sensibilă tuturor semnelor curate și înălțătoare ale condiției omului.”
(Ernest Bernea, Preludii, Editura Predania, 2011)
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
