Eliminarea complementarității sexuale din căsătorie duce la redefinirea nașterii: ființele cele mai slabe, copiii, devin bunuri comerciale, cu drepturi limitate de o filozofie eugenică
de Cătălin Sturza, Facebook
Căsătoria este uniunea a două persoane complementare sexual, a unui bărbat și a unei femei care au vârsta cerută de lege, nu sunt rude apropiate, nu sunt deja căsătorite, care își dau valid consimțământul, și care pecetluiesc, cel puțin în intenție, relația lor de iubire prin actul de procreare – prin acea activitate care este împlinită prin concepția unui copil. Așadar, căsătoria însăși este împlinită prin iubirea dintre soți și prin nașterea, creșterea și educarea copiilor. Faptul că nu toate cuplurile heterosexuale pot avea copii este irelevant – deoarece și cuplurile care nu pot avea copii împlinesc, prin intenție, această legătură, așa cum împlinesc uniunea opozițiilor complementare, a caracterului complementar al diferențelor biologice, sexuale, psihologice, culturale și spirituale dintre soți. Nașterea de copii este o vocație, nu o condiție a căsătoriei.
În fapt, după cum se observă din exemplele de mai sus, mulți s-ar putea plânge de toate aceste „discriminări” – în fond niște limite care definesc în mod necesar căsătoria, limite fără de care ea nu ar mai exista ca atare, și a căror înlăturare ar avea consecințe foarte grave pentru societate. Fiecare dintre aceste limite își are rostul ei și se bazează pe înțelepciunea milenară a omenirii.
Când gânditorii progresiști se plâng de ele astăzi calificându-le drept „discriminări” nu putem să nu ne întrebăm – s-au gândit ei bine care este sensul acestor limitări, și ce consecințe ar putea avea înlăturarea lor, pe termen lung, asupra societății? Sau se mulțumesc cu și se limitează la sofisme, pretexte, false argumente, într-un demers de tip dialectic, „noi” împotriva „lor”, care face rău tuturor, inclusiv minorităților în numele cărora este susținut?
(…)
Societatea noastră este pe cale să devină una din societățile care înlătură una dintre aceste „discriminări” – și să descopere „the hard way”, cum am văzut mai sus, în ce distopie oribilă duce acest soi de „inginerie socială”. Eliminarea „discriminării” complementarității sexuale duce, am văzut în cazul Franței, la re-definirea nașterii de copii ca fiind esențial artificială, deoarece și cuplurile de lesbiene, apoi cele de homosexuali, și chiar bărbații singuri au „dreptul” la un copil. Or, copilul nu este un obiect asupra căruia să avem „drepturi”, așa cum nu este un obiect aflat în proprietatea noastră – dimpotrivă, copilul este cel care are drepturi, printre care se numără dreptul la viaţă, dreptul de a fi crescut, educat şi iubit într-o familie în cele mai bune condiții posibile, şi dreptul de a fi respectat ca persoană de la un capăt la celălalt al existenţei sale, de la concepţie la moarte.
Această redefinire a nașterii duce, așadar, la transformarea nașterii și a copiilor într-un produs de marketing, în bunuri comerciale; la o filozofie eugenică în care ființele cele mai slabe, copiii, pe de o parte, și bolnavii și bătrânii, pe de altă parte, au drepturi limitate sau sunt lipsite de drepturi – iar statul decide dacă e în „interesul” acestora să moară sau să trăiască, așa cum am văzut de curând în cazul Alfie Evans. Și la coruperea relației părinte-copil, care se transformă într-o proiecție narcisică a părintelui asupra copilului. Aceasta este „the slippery slope”.
„Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley se deschide cu un tur al unui Centru de Fertilizare şi de Condiţionare din Londra care seamănă foarte mult cu o linie de montaj pentru copiii umani. Linia de montaj trece din Camera de Fertilizare spre Camera de Îmbuteliere spre Camera de Predestinare Socială și apoi spre Camera de Decantare. După ce copiii sunt „decantați”, sunt puși într-o creșă specială unde sunt condiționați să urască cărțile și natura, și învățați să tânjească după o varietate infinită de bunuri de consum. Ceea ce în 1932 părea o fantezie SF acum este însă foarte aproape să se transforme în realitate
Citește articolul integral pe Blogurile Adevărul: „Europa, între rațiune și propagandă. Ce s-a spus de fapt la conferința platformei civice ÎMPREUNĂ”
Citește mai multe articole de Cătălin Sturza
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
