Dreptul la obiecția pe motive de conștiință în sănătate – Rezoluția 1763(2010) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei

Refuzul personalului medical de a practica sau asista o întrerupere de sarcină la cerere este una dintre cele mai des întâlnite situații conflictuale între drepturile medicului și cele ale pacientului. Acest refuz poartă numele de “obiecție pe motive de conștiință” și are la bază contradicția între solicitarea pacientului și principiile religioase sau morale ale personalului medical.

Dreptul la obiecția pe motive de conștiința poate fi văzut ca izvorând din art.9 CEDO și ca protejând dreptul la autonomie personală a personalului medical. Medicul sau farmacistul trebuie văzuți nu doar ca niște simpli funcționari ce îndeplinesc anumite operațiuni, ci ca niște profesioniști ce pot să nu fie de acord cu anumite practici medicale, care încearcă să își afirme o individualitate separată de rolul pe care îl ocupă în instituția medicală și care își manifestă o anumită convingere prin refuzul de a participa la o procedură medicală.

Rezoluția 1763(2010) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nu privește dreptul la libertatea de conștiință a medicilor și dreptul la servicii medicale de sănătate reproductivă ca fiind în conflict, propunând soluții viabile pentru acomodarea și respectarea lor paralelă.

Redăm mai jos textul Rezoluției 1763(2010) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei:

1. Nici o persoană, nici un spital sau instituție nu trebuie constrânse, nu pot fi trase la răspundere sau suferi discriminări de orice fel pentru refuzul de a efectua, permite sau asista un avort provocat sau o eutanasie, sau pentru refuzul de a efectua orice intervenție care vizează provocarea morții unui făt sau a unui embrion, indiferent de motive.

2. Adunarea Parlamentară subliniază nevoia de exprimare a dreptului la obiecția pe motive de conștiință, împreună cu responsabilitatea statului de a asigura accesul în timp util a pacienților la îngrijire medicală legală. Adunarea este preocupată de faptul că utilizarea nereglementată a obiecției pe motive de conștiință ar putea afecta în mod disproporționat femeile, în special pe cele cu venituri scăzute sau care trăiesc într-o zonă rurală.

3. În marea majoritate a statelor membre ale Consiliului Europei, obiecția pe motive de conștiință este reglementată în mod corespunzător. Există un cadru legal și politici cuprinzătoare și clare care reglementează practica obiecției pe motive de conștiință de către prestatorii de servicii de sănătate, care să asigure că interesele și drepturile persoanelor fizice care doresc servicii medicale legale sunt respectate, protejate și împlinite.

4. În ceea ce privește obligația statelor membre ale Consiliului de a asigura accesul la îngrijire medicală legală și de a proteja dreptul la sănătate, precum și obligația de a asigura respectarea dreptului la libertatea de gândire, conștiință și religie a prestatorilor de servicii de sănătate, Adunarea invită Consiliul Europei să dezvolte reglementări cuprinzătoare și clare care să definească și să reglementeze obiecția pe motive de conștiință cu privire la serviciile medicale și de sănătate, și care :

4.1. să garanteze dreptul la obiecția pe motive de conștiință în legătură cu participarea la procedura medicală la care se referă;

4.2. să asigure informarea în timp util a pacienților cu privire la orice obiecție pe motive de conștiință și îndrumarea către alt furnizor de servicii de îngrijire medicală ;

4.3. să asigure primirea de către pacienți a unui tratament adecvat, mai ales în cazuri de urgență .

Sursă: assembly.coe.int

Traducere: Iuliana Onea