„Când Dumnezeu a creat mamele” de Erma Bombeck

Când Dumnezeu a creat mamele, era deja în a șasea zi de lucru „cu ore suplimentare”.

Un înger și i-a zis: „Îți ia foarte mult finisajul la aceasta”.

Dumnezeu i-a răspuns: „Ai citit specificațiile pentru acest produs al Creației Mele?” Trebuie să fie integral lavabilă, dar nu din plastic. Să aibă 180 de piese, toate înlocuibile. Să funcționeze pe bază de cafea și resturi de la prânzul copiilor. Să aibă poală, dar să nu se vadă când stă în picioare. Să aibă un sărut care vindecă orice, de la un picior rupt la dezamăgirea unei iubiri neîmpărtășite. Și șase perechi de mâini.

„Șase perechi de mâini… N-ai să vezi”, dădu din cap îngerul.

„Dar nu mâinile îmi dau bătaie de cap”, adăugă Dumnezeu, „ci cele trei perechi de ochi de care va avea nevoie ca mamă”.

„La modelul standard?”, mai întrebă îngerul mărind ochii a mirare.

Dumnezeu dădu din cap afirmativ: „O pereche pentru a vedea prin ușa închisă când întreabă: «Copii, ce faceți acolo?», dar de fapt ea știe răspunsul. O altă pereche aici, la spate, pentru a vedea ceea ce nu ar trebui, dar vrea să știe. Și, desigur, ochii din față, ca să-l privească drept pe copilul care a făcut o prostie și să-i spună fără cuvinte: «Înțeleg și te iubesc»”.

„Doamne”, mai zise îngerul atingându-i mâneca ușor, „să te odihnești mâine…”

„Nu pot”, zise Domnul. „Sunt atât de aproape de a crea ceva care seamănă cel mai mult cu Mine. Deja am aici pe cineva care se vindecă de la sine când este bolnavă, care poate hrăni o familie de șase persoane cu mai puțin de jumătate de kilogram de carne, care reușește să îl determine pe un puști de nouă ani să facă duș, și tot așa…”

Îngerul înconjură creatura foarte încet.

„Este prea delicată”, oftă el.

„…dar puternică!”, spuse Dumnezeu entuziasmat. „Nu-ți poți imagina cât de rezistentă poate fi această mamă”.

„Gândește?”

„Nu numai că gândește, dar are rațiune și e  capabilă și de compromis”, a răspuns Creatorul.

În cele din urmă, îngerul s-a plecat și și-a trecut degetul peste obrazul ei.

„Curge ceva”, a rostit el. „Ți-am spus că ai investit prea mult în această făptură.”

„Este o lacrimă”, zise Domnul.

„Pentru ce?”

„Pentru bucurie, tristețe, dezamăgire, durere, singurătate sau mândrie.”

„Ești genial!”, zise îngerul.

„Lacrima nu am creat-o eu”, zise Dumnezeu melancolic.