Avortul, singurătatea și viața (o poveste adevărată): ,,Mi-au prezentat avortul ca fiind unica șansă”

Sursă: notizieprovita.it

,,Mi–au prezentat avortul ca fiind unica șansă. Doreau să ia viața fiicei mele, dar am recuperat atât viața ei, cât și pe a mea’.’

O societate condiționată, o situație dificilă, o femeie care suferă pentru un copil care nu era programat. Reacția femeii, transformarea durerii în bucurie și înfrângerea lumii în fata forței vieții.

Aceasta este povestea Chiarei (nu este numele ei real), o prietenă dragă pe care am cunoscut-o cu ani în urmă la Marșul pentru Viață.

Chiara ne va spune povestea ei, deschizându-și  inima în fata cititorilor, făcându-i  participanți la trecutul ei,  la durerea ei.

,,Mi s-a întâmplat un lucru foarte frumos: am zis Da!

Când a început această poveste nu mă gândeam ca într-o zi o să fiu o activistă pro–viață. Mă separasem recent de partenerul meu care mă trata destul de rău și nu mă respecta. Aveam deja doi copii foarte mici, mă găseam în dificultate și, în esență, singură. La acea vreme un prieten de familie m-a sprijinit, ajutându-mă să depășesc problemele și nevoile, iar datorită singurătății și în căutare de puțină afecțiune, am rămas însărcinată.

Îmi amintesc marele sentiment de vinovăție pentru că am făcut ceva greșit și nu am avut grijă, dar o întrebare reapărea neîncetat în gândurile mele: ,,Ce ar trebui să fac acum?”.

,,Prietenul’’ meu, atunci când i-am comunicat vestea, a fost șocat și foarte supărat, până la punctul de amenințare, acțiuni violente, pentru a se asigura că această creatură nu se va naște.

Mi-am dat seama că singurătatea mea în loc să se atenueze se amplifică, iar dilema a rămas aceeași: ,,Această viață pe care o am în pântece trebuie să se nască sau nu’’?

Am mărturisit ,,secretul’’ meu unei persoane cu care lucram pentru a mă ajuta în rezolvarea ,,problemei’’. Ea, o femeie educată, angajată în practici ezoterice,  a spus că cel mai bun lucru de făcut în situația mea economică, socială și de familie, este avortul: în acest fel problema va fi rezolvată în câteva zile, fără consecințe negative pentru nicimeni.

Mărturisesc că părea posibil și confortabil: gândul că nu fac rău nimănui, incluzând cei doi copii și întreaga familie; ideea de a continua sarcina  ar fi dus la efortul de a face fața tuturor dificultăților pe care mi le detaliaseră toți.

M-am dus cu o prietenă  la medicul meu, fără a mă informa în prealabil cu privire la consecințele și riscurile unui avort, am lansat certificatul de acces la I.V.S. (Acronim pentru Încetarea voluntară a sarcinii).

În ziua stabilită pentru avort m-am dus singură la spital cu o inimă plină de durere și îndoială cu privire la ce urma să fac: nu mă recunoșteam, nu simțeam că sunt eu. Am ajuns în fața clinicii spitalului și am văzut un afiș mare spunând: ,,Ați păstra copilul? Dacă sunteți în dificultate, noi te ajutăm să păstrezi copilul”. Mi se  deschisese o licărire de lumină și speranță. Am văzut numărul verde S.O.S viața și într-o stare de agitație și confuzie am sunat, îndepărtându-mă de clinică.

,,Alo? Spuneți-mi, ce se întâmplă? „. Acestea sunt primele cuvinte ale voluntarului. Am izbucnit în lacrimi, am spus că făceam un demers pentru un avort și ea a întrebat imediat: ,,Dar doriți acest copil?”. Eu, care până atunci nu știam ce să fac cu acest copil, i-am răspuns ferm: ,,Da, da, da! Eu vreau, dar lumea îmi spune că va fi un dezastru, că nu trebuie să se nască !

,,Sunt singură și disperată. Nu  știu ce să fac!” Atunci voluntarul mi-a spus: ,,Pleacă de acolo și du-te acasă. Vom găsi o modalitate de a da naștere copilului. Întoarce-te acasă. În acel moment, răspunsul pe care îl căutam de atâta timp a devenit clar: știam ce trebuie să fac și nu mai eram singură.

În timp ce scriu aceste cuvinte, lacrimile îmi curg și inima îmi este plină de bucurie și recunoștință pentru acea voce, acea femeie care m-a mângâiat cu cuvinte de speranță, într-o perioadă întunecată pentru sufletul și inima mea.

Călătoria a fost lungă și cu numeroase dificultăți în timpul sarcinii. Cu toate astea, aceste obstacole m-au făcut să înțeleg marea puterea de viață, mărturia concretă a iubirii necondiționate a lui Dumnezeu față de mine și față de fiica mea frumoasă, care locuiește acum fericită cu mine.

Dacă nu aș fi strigat acel ,,Da” la chemarea lui Dumnezeu, astăzi nu ar fi nimic din toate acestea. Nu sunt o mamă perfectă și nu cred că voi fi vreodată, dar cel mai important lucru este să știu că tot ce am făcut și ce voi face este motivat de o  iubire necondiționată: darul vieții nu mi-a fost dat întâmplător.

Multe mulțumiri tuturor operatorilor C.A.V și mișcării pentru viață, care desfășoară o luptă pentru copiii care nu pot vorbi și nu se pot proteja.

Astăzi au trecut opt ani și viața mea s-a schimbat radical: acum, eu sunt un voluntar al Centrului pentru Ajutor pentru Viață. Am scris această mărturie pentru a spune tuturor mamelor aflate în dificultate că nu sunt singure. Acum știu ce să fac, am găsit ceea ce căutam, scopul existenței mele: protecția vieții, de la concepție până la moartea naturală, atâta timp cât am Viață.

Traducător: Corina Costinela Popescu

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie și de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteți afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.