castitateeducaţie sexuală

Un bucureștean îi scrie Ministrului Educației despre educația sexuală

 

8-green_seaside_valley-wide

 

Propunerile de introducere a orelor de educație sexuală ca materie obligatorie în școlile românești stârnesc controverse aprinse. Săptămâna trecută, o serie de asociații pro-familie au cerut ca părinții să fie consultați în legătură cu aceasta și copiii să fie educați în spiritul vieții de familie și al castității până la căsătorie.
Reacția nu a întârziat. Câteva alte ONG-uri, în frunte cu faimosul ASUR, care milita până de curând pentru scoaterea religiei din școli, au cerut demiterea unui consilier al Ministrului Educației, pe motiv că ar face parte din Asociația Părinți pentru Ora de Religie, una din semnatarele scrisorii care promova o educație pentru abstinență în rândul adolescenților.
Reacțiile la această reacție nu au întârziat să apară. Astăzi, Asociația Studenți pentru viață a trimis miniștrilor Educației și Sănătății o altă scrisoare deschisă, care apără pozția consilierului din Ministerul Educației, arătând că în SUA educația pro-familie este adoptată de multe școli și finanțată de la bugetul de stat, iar documentele oficiale al Centrului American pentru Controlul și Prevenția Bolilor certifică faptul că abstinența și monogamia reprezintă cea mai bună protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală.
Dincolo, însă, de argumentele adminstrative sau științifice, la redacție ne-a parvenit o scrisoare emoționantă, cu argumente de bun simț, care reprezintă mărturia unui bucureștean în vârstă de 35 de ani care a urmărit subiectul. O redăm mai jos integral:

 

Domnului Sorin Câmpeanu
Ministrul Educației Naționale

 

Stimate Domnule Ministru,

 

Numele meu este Florin Panait, am 35 de ani și am fost educat în sistemul de învățământ public din România.

Pe vremea când eram eu elev, adică în perioada 1986- 1998, existau subiecte tabu, exista încă respect pentru oamenii în vârstă întâlniți pe stradă, exista rușine, exista frică de părinți și ascultare de profesori.

Atunci încă se mai transmiteau valorile familiale din generație în generație, pentru că cei peste 50 de ani aveau nepoți, deoarece se căsătoriseră devreme și la fel făcuseră și copiii lor. Și, astfel, expresia „cei 7 ani de acasă” avea alt sens atunci, pentru că „acasă” însemna ceva. Ceva mai mult decât un apartament la bloc sau o vilă într-un cartier rezidențial. Însemna o gospodărie în care conviețuiau copii, părinți și bunici, în care fiecare avea responsabilități, unde copiii primeau sarcini și învățau astfel ce înseamnă ascultarea, învățau poate și că nu își pot permite orice, că uneori trebuie să mai facă și ce nu le convine, că există limite, că trebuie să se abțină sau să amâne un moment de plăcere până își termină treaba. Și mai învățau că faptele lor aveau consecințe – și bune, și rele.

Citește și Societatea civilă către doi miniștri: „Educație pentru sănătate – DA, educație ideologică – NU!”

În același timp, tentațiile sexuale aveau cu totul și cu totul alte proporții, pentru că nu erau atât de promovate ca acum. Nu existau reclame la lenjerie intimă pe toate autobuzele și pe toate străzile, nu erau emisiuni TV care să includă dans la bară, striptease în direct, expunere de viață intimă bogat detaliată, nu existau reviste și site-uri precum Can-Can, Libertatea sau Wow!, în care pornografia este ceva obișnuit. Femeile erau mai degrabă îmbrăcate decât dezbrăcate, nu existau sex-shop-uri și nici afișe cu saloane de masaj erotic pe toți stâlpii, iar „iubirea” însemna cu totul și cu totul altceva decât ce înțelegem acum din emisiuni intitulate sugestiv „Insula iubirii”.

Bineînțeles că, și atunci, eu, ca băiat, îmi doream să cunosc și să experimentez, bineînțeles că aveam pofte și dorințe, dar ele, poftele, nu erau atât de excitate ca acum, pentru că nu erau stimulii de acum.

Citește și Zeci de organizații pentru familie îl sprijină pe consilierul Ministrului Educației: „Obiectivele educative APOR sunt în consonanță cu cele ale ministerului”

În același timp, exista un alt raport între așteptările și posibilitățile pe care le întrevedeam ca tânăr, relativ la viața cu o fată.

Așteptările mi le formăm pe baza a ceea ce văzusem și vedeam în jur, pe baza educației de acasă și de la școală, dar și pe baza comportamentului celor din anturajul meu. Și, astfel, nu îndrăzneam să mă gândesc că mă pot culca cu o fată fără să am o relație legitimă cu ea. Nu îndrăzneam, efectiv. Îmi era rușine de părinții mei și de ai ei, iar ea nu ar fi acceptat niciodată.

Citește și Scrisoarea deschisă despre educația pentru familie a asociației Studenți pentru viață

Posibilitățile de de viață sexuală precoce iarăși nu prea existau, sau cel puțin nu îmi erau accesibile mie neexistând saloane de masaj erotic, iar fetele fiind descurajate de întreagă societate să se ofere pur și simplu.

Or, acum, întreaga societate reprezintă un tir continuu de mesaje erotice trimise asupra adolescenților.
Internetul, accesbil de pe orice telefon mobil, este plin de pornografie.
Străzile sunt pline de reclame realizate pe principiul „sexul vinde”.
Emisiunile TV prezintă cele mai excentrice experiențe sexuale ca fiind ceva normal.
Revistele pentru adolescenți îi îndeamnă la masturbare, vorbesc despre relații și despărțiri și nu au nicio pagină pe care să nu apară cuvântul „sex”.

Dar cine și cum îi învață pe adolescenți cum să își întemeieze o familie?
Cine îi învață să devină responsabili?
Cine și cum îi învață cum să își crească copiii?
Cine îi învață să devină oameni care să contribuie la viitorul țării, care să muncească și să creeze?
Cine îi protejează de eșecuri, cine îi pregătește pentru provocările și greutățile pe care le vor întâmpina peste câțiva ani?
Cine și cum le oferă metode prin care să nu renunțe la un obiectiv pe care și l-au asumat? Cine le spune despre responsabilitate și despre consecințe?

Citește și Scrisoarea deschisă de la ProValori Media, publisherul Stiripentruviata.ro, despre educația pro-familie

Nu îl cunosc pe domnul Romeo Moșoiu și nici nu am auzit de dumnealui până acum.
Dar, dacă cineva vrea ca școala să le spună elevilor că ar fi bine să se abțină de la sex până la căsătorie, mie mi se pare un om normal.
Și mai mult decât atât, mi se pare un om patriot, care este preocupat de viitorul țării sale, de viitorul sănătos al copiilor și al generației pentru care eu plătesc impozite și care ar trebui să îmi plătească mie pensia.
Și mă întreb cum și din ce mi-o vor plăti, dacă ei umblă prin bordeluri și cluburi, încurajați de școală să facă sex?
Cum se vor pregăti ei pentru o carieră de succes, dacă acum învață la școală că e bine să o facă des și cu oricine? Când vor mai avea vreme de învățat? Între un sex oral și o masturbare?
Și de ce se cere demisia dumnealui? Pentru că are o altă părere? Este nesănătoasă părerea dumnealui? Cui și în ce fel îi face rău? Și unde este pluralismul de idei și toleranța?

Mă mai întreb ce fel de oameni sunt cei care îi cer demisia? Ce fel de interese au ei cu privire la România și la adolescenții noștri? Vor să îi facă oameni sau vor să îi facă sclavi sexuali?

Mă întreb și totodată vă întreb și pe Dumneavoastră.

Citește și Opinia unui parinte: Cine vrea să facă legea în Ministerul Educației?

Pe vremea mea, poate nu era nevoie ca școala să le dea copiilor un mesaj și o educație cu privire la ce înseamnă activitatea sexuală și ce rol – atât pozitiv, cât și negativ – are ea în viața unui om. Dar acum cred că a venit vremea.

Însă care să fie mesajul, spre ce să îi îndrepte pe copii, ce să le spună și ce direcție să le dea?

Eu cred că ar trebui să îi îndrepte spre bărbăția care nu se identifică cu mușchi și bani, respectiv către feminitatea care nu se identifică cu silicoane și genți – spre asumare. Ar trebui să-i îndrepte spre responsabilitate, nu spre plăcere, nu spre delăsare, nu spre evitarea consecințelor.

Și cred că cei care conduc această țară ar trebui să fie oameni verticali și să fie înconjurați tot de oameni verticali și cu simț al răspunderii.

De aceea, vă cer să nu îl demiteți pe domnul Moșoiu, ci să îl promovați. Să demonstrați astfel nu doar calitățile dumneavoastră de lider care își apără oamenii, dar să vă demonstrați și viziunea pe care ar trebui să o aibă un ministru.

 

Va mulțumesc.

 

Florin Panait, București
17 iulie 2015

 



Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Articole relaționate

One Comment

  1. Regret ca atat de tardiv am citit mesajul d-lui Panait. Il felicit si va felicit pe toti cei care aveti curajul sa spuneti lucrurilor pe nume. Este minunat ca in aceasta tara inca mai sunt oameni seriosi, responsabili si cu initiativa.

    Cred ca scrisoarea d-lui Panait Florin ar trebui publicata si prelucrata in scoli, facultati, la diversele intalniri/simpozioane/conferinte si chiar in toate locurile unde sunt multi tineri. Si de ce nu, pe principalele posturi de televiziune, mai ales la emisiuni cu audienta mare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *