educaţie sexuală

Canada: Părinți, nu vă lăsați prostiți. Agenda educației sexuale este mult mai sinistră decât credeți

LifeSiteNews.com, 30 iunie 2015

Este o victorie rară, chiar istorică: zeci de mii de oameni din regiunea Ontario proclamă cu putere că se opun noului curriculum de educație sexuală propus de premierul provinciei, Kathleen Wynne. Mulțimi de protestatari și-au făcut vocile auzite în fața biroului d-nei Wynne, în fața legislaturii regionale la Queen’s Park și la birourile membrilor parlamentului regional, pe toată întinderea provinciei.

Întregul fenomen este uimitor din mai multe motive. Mai întâi, sistemele de școlarizare au implementat programe de educație sexuală care au displăcut părinților și cărora aceștia li s-au opus imediat, dar niciodată până acum o mișcare de asemenea dimensiuni nu s-a solidificat în jurul opoziției față de această programă și de politicienii care caută s-o introducă.

În al doilea rând, această mișcare nu este constituită pur și simplu din „suspecții de serviciu”, social conservatorii catolici și protestanți, ci, mai degrabă, include o masă imensă de indo-canadieni și imigranți musulmani, hinduși, sikh și chinezi. Poate că acest curriculum al premierului Wynne este pur și picătura care a umplut paharul, un pas micuț prea departe pentru zeci de mii de părinți sătui ca politica și educația noastră să fie dominate de discuții despre sex care sunt adesea în conflict cu valorile pe care părinții caută să le transmită copiilor lor acasă.

Mulți dintre acești părinți, desigur, se opun categoric ideii că sistemul școlar sau statul au vreo treabă în a oferi copiilor lor „educația” în domeniul sexual și valorile post-moderne care o însoțesc. Iar când guvernul nu este de acord cu asta, pur și simplu crește suspiciunea că o altă „agendă” este pe rol, că nu este vorba doar despre mecanica sexului pe care vrea statul s-o predea, ci mai degrabă de ideea că întreaga activitate sexuală este permisibilă moral și că aceste valori trebuie înrădăcinate copiilor la o vârstă cât mai fragedă, pentru a fi siguri că vor „prinde”.

Peter Hitchens, un bine cunoscut jurnalist, scriitor si comentator cultural din Marea Britanie a avut multe de spus despre ideea educației sexuale moderne în diferite articole și interviuri în presă. Pentru o mai bună înțelegere asupra modului în care a apărut educația sexuală modernă în Vest, l-am intervievat în show-ul meu radio, The Bridgehead. Conform analizei sale, suspiciunile a mulți părinți sunt corecte. În opinia sa, întregul concept este desființat de propriile argumente.

„Problema cu educația sexuală” mi-a spus el la telefon, „este că motivul aparent pentru care este susținută se dovedește a nu fi real. Am făcut un fel de studiu acum câțiva ani asupra dezvoltării educației sexuale în țara mea și ce am găsit este că a fost justificată încă de pe la mijlocul celui de-al doilea război mondial, când, desigur, existau o mulțime de boli venerice, pe premiza că, dacă oamenii ar fi mai bine educați despre asta, s-ar reduce numărul de astfel de boli și sarcinile nedorite. Și totuși, dacă urmărești atât bolile cu transmitere sexuală, cât și sarcinile nedorite, conducând acum spre avort, descoperim că, în ciuda extinderii tot mai mari a educației sexuale în societatea noastră, a discuțiilor mai deschise despre sex și a creșterii răspândirii pornografiei (care se presupunea, de asemenea, că va încheia represiunea), numărul de femei care rămân însărcinate când nu doresc continuă să crească, la fel și numărul de persoane care se îmbolnăvesc de boli cu transmitere sexuală.”

Parțial, asta se întâmplă pentru că, așa cum jurnalistul George Jonas de la National Post sublinia într-un articol, să educi tinerii într-o activitate, va crește, desigur, acea activitate. Astfel, riscul avortului, a bolilor venerice și a sarcinilor la vârste fragede nu vor face decât să crească. Oricum, dacă scopul educației sexuale nu este doar să prevină aceste lucruri, ci mai degrabă să reeducă, atunci încă se poate potrivi intenției statului.

„Se spune”, notează Hitchens, „că Gyorgy Lukas, comisar al educației în scurta guvernare sovietică a lui Bela Kun în Ungaria în 1918, a spus deschis că scopul educației sexuale atunci când a introdus-o (cred că a fost prima persoană care a făcut asta) era să corupă mințile și morala mai ales a femeilor crescute religios. Mie mi se pare că sensul este foarte evident… pentru că lucrurile pe care le învață oamenii în educația sexuală sunt legate de dezinhibare… Când eram eu la școală nimeni nu vorbea vreodată de masturbare. Ar fi fost extrem de grosolan s-o aduci în discuție oriunde, să nu mai vorbim ca un profesor adult să le spună copiilor despre asta sau despre alte practici sexuale, în clasă. În momentul în care aceste lucruri încep să fie discutate, oamenii devin dezinhibați, le dispar restricții pe care le aveau anterior. Acum, ați putea crede, și multă lume crede și a crezut asta de-a lungul timpului, că aceste inhibiții ar fi rele pentru noi. Este un punct de vedere. Se întâmplă să nu-l împărtășesc și, dacă urmezi această convingere ca părinte, presupun că ești îndreptățit să prezinți aceste lucruri copilului tău la o vârstă cât de mică dorești, într-o țară liberă, dar ceea ce ne îngrijorează în multe cazuri este că părinții nu realizează ce se întâmplă în clase decât după ce a avut loc.”

Se pare că părinții din regiunea Ontario descoperă cu exactitate ce li se predă copiilor lor și ce ar vrea guvernul regiunii să-i învețe și se opun cu putere. Unul dintre motive este chiar simplu. Ei știu că a-i învăța pe copii despre sex fără să corelezi asta cu valorile morale, este, după cum a subliniat Hitchens, dezinhibator.

„Să discuți aceste lucruri așa cum se discută le face să sune ca fiind ceva normal”, arată Hitchens. „Așa că presupun că acei copii vor avea relații sexuale premature, în afara căsătoriei sau promiscue și chiar se presupune că vor face așa, toate precauțiile pe care ar trebui să le aibă se bazează pe ideea că așa se va întâmpla. ’Dacă nu poți fi cuminte, fii grijuliu’”.

Desigur, din acest motiv școlile noastre sunt așa de implicate în a împărți prezervative și a asigura acces rapid la pilula de a doua zi, pentru că se presupune că oamenii, chiar și copiii, sunt total incapabili de a se abține de la sex în afara căsătoriei. Iar presupunerea este foarte mult promovată de clasa noastră politică actuală.

„Statul este incredibil de ostil familiei puternice”, spune Hitchens, „iar familia puternică este susținută de căsătoria pe viață și de o atitudine destul de aspră și puritană față de relațiile sexuale, deoarece statul puternic are de câștigat în multe moduri, la fel și comerțul și patronul modern, din mariaje slabe și relații sexuale relaxate. Este și sublinierea pe care o face Aldous Huxley, anume că suntem din ce în ce mai aproape să acceptăm propria robie în căutarea plăcerii, ceea ce cred că spune și istoricul marxist Eric Hobsbawm… că nu este nicio congruență în istoria omenirii între libertatea sexuală și libertatea politică. Sclavilor li s-a permis întotdeauna să copuleze, ce nu li s-a permis a fost să se căsătorească.

„Și asta”, continuă Hitchens, „este un punct extrem de important. Nu este neapărat o legătură între o societate liberă și dezinhibată din punct de vedere sexual și o societate liberă politic, care are discurs liber și libertate de adunare. Așa că avem de-a face cu o foarte profundă bătălie filozofică asupra naturii societății și trebuie să fie condusă într-un mod foarte serios. Dificultatea este în a găsi pe cineva dispus să te asculte.”

Este o perspectivă fascinantă, în special venind de la cineva care era cândva troțkist radical. Când i-am spus asta, Hitchens a răspuns că este exact motivul pentru care este atât de versat în modul în care gândește și acționează Stânga.

„Am decis să nu mai cred în asta pentru că mi se părea greșit din punct de vedere moral și deosebit de periculos, ” mi-a spus Hitchens. Dar marele avantaj pe care îl am este că știu ce gândesc și spun în particular cei de stânga atunci când nu încearcă să facă pe plac oamenilor în emisiuni televizate. Știu cât de perseverent și devastator este acest proiect pe care îl au și mai știu că motorul principal al activității stângiste, chiar din anii ’60, nu a fost să acapareze oficiile poștale, chioșcurile și gările, ci a fost să acapareze televiziunile, publicațiile și universitățile și să obțină victoria capturând mințile oamenilor și să modifice societatea nu prin naționalizarea căii ferate, ci prin naționalizarea copiilor.”

Naționalizarea copiilor. O idee care dă fiori, dar una care are sens. Dând statului și sistemului de educație sarcina de a-i învăța pe copii ce să creadă și ce valori să adopte, ai cooptat structura familiei.

„Când se afirmă despre copii că pot să vorbească pentru ei înșiși”, a punctat Hitchens, “ce vor să spună, de fapt, este că părinții trebuie eliminați din discuție. Nu vor cu adevărat să vorbească pentru ei, ci vor ca toți copiii să facă ce vor ei și știu că în calea acestui plan, casa părintească este cel mai mare obstacol.”

Din acest motiv, multe state caută să interzică practici care le amenință scopul, cum ar fi educația acasă: “Se întâmplă în oarecare măsură în Marea Britanie, este ilegală în Germania la momentul actual din cauza legii național socialiste adoptate sub Hitler, care nu a fost niciodată abrogată și sunt tentative de a o restricționa în Marea Britanie. Ei sunt la vremea copilăriei lor, dar sunt pe drumul lor și cred că rezistența părinților este probabil singurul răspuns eficient. Poți spune ‘Bine, dacă tu simți că vrei să-ți impui puterea în casa și în familia mea, mulțumesc frumos, dar nu te voi lăsa. Ne vom educa acasă copiii.’ Și sincer, nu știu cum este sistemul vostru școlar, dar dacă este ceva diferit de al nostru, va rezulta o educație generală mult mai bună.

Rezistența părinților este, până la urmă, răspunsul la tentativa statului de a-i educa și reeduca pe copii. Și victoria istorică a părinților din Ontario contra curriculum-ului radical de educație sexuală al premierului Kathleen Wynne este un pas bun în direcția corectă. Protestele, presiunea și, eventual, educația acasă pot fi toate necesare. Dar să vezi mase mari de oameni trezindu-se la realitatea a ce încearcă sistemul de educație să facă este foarte încurajator.

Și Hitchens spune: „Fiți deosebit de vigilenți. Nu vă imaginați că aceste lucruri trec. O greșeala pe care pot spune c-am făcut-o este că n-am realizat decât prea târziu cât de serioasă este problema. Este foarte serioasă. Aflați ce le spun ei copiilor. Veți fi surprinși, și nu plăcut, și dacă ați aflat, vedeți ce puteți face pentru a vă asigura că puteți transmite ceea ce ați moștenit și ceea ce este datoria noastră fundamentală să transmitem următoarei generații. Pentru că, dacă n-o veți face, nimeni altcineva n-o va face.”

Traducere: Liliana Puescu



Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *