de Jeffrey Bernstein, Psychology Today
Anul trecut, publicația Child Development a publicat rezultatele unei cercetări conform căreia țipatul la copii poate fi tot atât de rău precum lovitul cu palma la fund și ar putea cauza probleme de comportament și de dezvoltare emoțională. Cercetătorii de la Universitatea din Pittsburgh și ai Universității din Michigan au stabilit că disciplinarea verbală severă din partea părinților este în mod special distructivă pentru adolescenți și preadolescenți. Adolescenții ai căror părinți au folosit țipatul ca metodă de disciplinare sunt mult mai supuși riscului de a avea probleme comportamentale pe care să le manifeste (inclusiv vandalism și violență). Studiul desfășurat pe o perioadă de doi ani a concluzionat că efectele disciplinării verbale frecvente și insultelor au fost comparabile cu cele ale disciplinării fizice (lovitul cu palma la fund sau bătutul copiilor).
Acest subiect este explorat de mult timp de psihologii pentru copii. Un studiu publicat în 2003 în Journal of Marriage and Family a concluzionat că în familiile unde au existat 25 sau mai multe incidente în care s-a țipat la copii de-a lungul unei perioade de 12 luni, aceștia au sfârșit prin a avea o stimă de sine scăzută, o creștere în agresivitatea față de alții și o mai mare rată a depresiei. Din ce am văzut în practica psihologică, țipatul crește și nivelul anxietății la copii. Luând în considerare cât de des părinții își pot pierde răbdarea, aceste descoperiri sunt un bun motiv pentru a nu mai țipa, mai ales atunci când o facem într-o manieră condescendentă.
Iată 3 din cele mai puternice și eficiente ponturi din cartea mea 10 Days to a Less Defiant Child care să vă ajute să evitați capcana țipatului la copilul sau adolescentul pe care îl aveți acasă.
-
Fiți un ascultător activ
Dacă aveți deja un conflict, scoateți copilul din acea situație conflictuală pentru a vedea cum se simte cu adevărat. Evitați să îl judecați peste măsură, pentru că asta îi dă sentimentul că este criticat și îl va face să adopte o poziție defensivă. Unul din clienții mei, Ken, mi-a împărtășit cum i-a folosit să-i spună băiețelului său de 12 ani, Troy: „Te rog, ajută-mă să înțeleg de ce ești supărat.” O afirmație atât de simplă l-a ajutat pe Ken să își amintească să asculte în loc să își moralizeze fiul. Chiar dacă Troy nu i-a dat un răspuns imediat, tatăl a realizat că doar punând această întrebare a lăsat ușa deschisă pentru acesta să își exprime gândurile și sentimentele mai târziu. De asemenea, această întrebare l-a împiedicat pe clientul meu să își activeze „modulul de ținut morală” cum spunea fiul său.
-
Folosiți înțelegerea pentru a vă calma
Ascultarea activă descrisă mai sus vă ajută să săpați mai adânc și să înțelegeți ce se întâmplă cu adevărat cu copilul dumneavoastră. Acesta este probabil cel mai bun antidot împotriva țipatului. În timp ce înțelegerea de una singură e posibil să nu vă oprească din a țipa, vă va ajuta totuși. Încercați să înțelegeți ce anume ați vrea să schimbe copilul dvs și apoi explicați-i rațional. De exemplu, dacă e vorba de dezordinea din cameră, întrebați-vă ce face bine și ce ați vrea să nu mai facă. Kayla, mama lui Gordon în vârstă de 13 ani, și-a dat seama că ar putea trăi cu unele haine aruncate pe podea, dar nu cu chips-uri vechi de două luni într-un colț al camerei. Un alt exemplu ar fi: este oare posibil ca fiul dvs să refuze să fie gata de școală deoarece are un test pentru care nu este pregătit? Sau este fiica dvs speriată că ar putea fi respinsă de un nou grup de prieteni și se descarcă acasă în schimb? Țineți minte că o înțelegere mai profundă a ceea ce se întâmplă cu copilul vă va ajuta să vă țineți emoțiile în frâu. Cu cât mai mult vă calmați, cu atât veți reacționa emoțional mai puțin și va fi cu atât mai puțin probabil să țipați.
-
Nu o luați personal
În cartea sa The Four Agreements, Miguel Ruiz scrie: „Nu luați nimic personal. Nimic din ceea ce fac alții nu este din cauza voastră…” Acesta este un sfat valoros de ținut minte. Dacă vă aplecați o clipă asupra lui, de cele mai multe ori când țipați la copilul dvs se întâmplă pentru că îi considerați comportamentul ca pe un afront personal. Înțelegeți că „obraznicul” în cauză, deși încearcă să vă provoace, se comportă de așa manieră datorită propriilor lupte, nu ale voastre. Să vă amintiți un lucru ca acesta vă va ajuta să nu căpătați frustrări și riscul de a țipa va fi mult mai scăzut.
Traducere: Adela Porumbel
foto: http://www.freedigitalphotos.net
********************************************************************************************************
Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com
De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.
În măsura posibilităților dumneavoastră, vă rugăm să sprijiniți financiar acest sait.
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
