Transexual la vârsta de doar 6 ani: Părinții i-au permis fetiței lor să trăiască precum un băiat

Copiii au o imaginație foarte bogată. Își doresc sau își închipuie că sunt piloți, doctori, pompieri, super-man sau chiar tigri, maimuțe sau cine mai știe ce. Asta nu înseamnă că noi, părinții, ne vom duce cu ei să îi înscriem la cursuri de pilotaj, nu vom da foc casei pentru că ei să o stângă sau îi vom lăsa se își facă operații unii altora. Și cu atât mai mult nu îi vom duce  la vreun „specialist” care să îi transforme în maimuțe sau tigri.Și asta doar pentru că ei așa se imaginează a fi. Dar de unde știm cum se vor imagina peste un an, doi sau mai mulți? Copiii nu sunt piese de lego pe care dacă nu le-am asamblat bine le putem desface. Nu putem și nu avem voie să ne jucăm de-a Dumnezeu cu sufletele și viețile lor.​ Responsabilitatea față de copii înseamnă să căutăm să cultivăm ceea ce este bun în ei și să ne străduim să-i ajutăm să elimine ceea ce nu este bun. Aceasta este iubirea. 

Thaddeus Baklinski

Maryland, 15 iulie 2013: Un cuplu din Maryland îi permite fetiței lor de 6 ani, Kathryn, să trăiască precum un băiat și o pregătesc pentru un eventual tratament cu hormoni spunând că ea a cerut această schimbare și că acest lucru a fost aprobat de un psihiatru.

The Washington Post spune că părinții lui Kathryn, Jean și Stephen, s-au îngrijorat pentru prima dată când Kathryn, pe atunci în vârstă de doi ani, a început să le spună că ea este băiat. Când mama fetiței a încercat, la vâsta de trei ani, să o convingă că ea este fată arătându-i poze cu diferențele dintre băieți și fete, copila întreba în mod repetat “Când m-ai schimbat?”.

Când Kathryn avea 5 ani, părinții săi au dus-o la Michele Angello, sexolog specializat în “probleme legate de gen”, ai cărei pacienți sunt oameni care spun că au astfel de probleme.

Angello le-a spus părinților că fetița, căreia i se permisese deja să se autonumeasca Tyler, avea “disforie de gen” și că ar trebui să i se permită să trăiască precum un băiat.

Tulburarea de identitate de gen este recunoscută ca o boală psihică de către Asociația Psihiatrilor Americani (APA).

Manualul pentru Diagnostici și Statistici al Bolilor Mentale a fost revizuit în luna mai pentru a înlocui termenul “tulburarea de identitate de gen” cu “disforie de gen”.

Manualul APA stabilește că doar un număr mic de copii cu disforie de gen au aceste simptome și de-a lungul adolescenței și maturității.

Decât să caute ajutor psihologic pentru fiica lor, Jean și Stephen au decis mai degrabă să urmeze sfatul lui Angell, încurajându-și fiica în credința sa că este băiat.

Părinții deja au început să se gândească la lucruri precum înscrierea la școală, sporturi și utilizarea băii, deoarece fiica lor se apropie de vârsta mersului la școală. De asemenea, se gândesc să caute un doctor pentru a-i da fiicei lor medicamente care să îi blocheze progresul natural tipic femeiesc atunci când se va apropia de pubertate.

Un astfel de doctor este Norman Spack, co-fondator al Serviciului Clinic de Management al Genului de la Spitalul de Copii din Boston și un avocat al alegerii încă din copilărie a genului.

În 2011, un articol de pe prima pagină din Boston Globe evidenția munca lui Spack. The Globe raporta cum encrinologul a blocat și a alterat dezvoltarea corpului unui băiețel pentru a se potrivi identificării sale cu o fată.

Potrivit articolului, “Nicole” și-a planificat să înceapă administrarea de estrogen pentru dezvoltarea șoldurilor și pentru creștea sânilor, o schimbare ireversibilă ce va cauza infertilitate permanentă. Ultima etapă – denumită de The Globe “ultimul pas al călătoriei băiatului spre feminitate” – va fi o operație de îndepărtare a organelor genitale bărbătești și crearea unei imitații a structurii femeiești.

Spack a fost citat spunând că îi place să lucreze cu copii confuzi din punct de vedere al genului când aceștia sunt încă tineri și percepția lor asupra genului este mai flexibilă.

“Pariez că m-aș putea duce în orice clasă de a patra sau a cincea, să tund fetele, să  pun cercei băieților, să le schimb hainele și i-am putea trimite pe acei copii în băile opuse ca gen și nimeni n-ar spune nimic. Putem face minuni dacă le începem devreme,” a spus Spack.

Cu toate acestea, terapia schimbării sexului rămâne o practică foarte controversată în comunitatea psihiatrilor.

Dr. Paul McHugh, președintele Departamentului de Psihiatrie din cadrul Universității John Hopkins, a concluzionat că a face astfel de schimbări pe invidizi confuzi din punct de vedere al identificării sexuale înseamnă mai degrabă “să cooperezi cu o boală mintală decât să încerci să o vindeci.”

Universitatea John Hopkins și-a închis clinica după ce McHugh a descoperit în evaluările sale că majoritatea funcțiilor psihologice ale pacienților cu problem identificare sexuală nu s-au îmbunătățit.

“Cred că noi, psihiatrii, am face mai mult bine dacă ne-am concentra să le reparăm mințile și nu organele genitale,” a scris McHugh într-un articol din First Thing intitulat “Operație de sex”.

Walt Heyer, un fost transexual care și-a îmbrățișat identitatea masculină după ce ani de-a rândul a încercat să trăiască precum o femeie, spune că încercările de a schimba sexul biologic al corpului unui copil este doar o soluție temporară care nu urmărește interesul copilului.

“Se uită doar la “o soluție” pe termen scurt. Dar în 10, 15, 20 de ani va exista un regret adânc, invariabil acompaniat de alcoolism, dependență de droguri și chiar și tentative de suicid,” i-a spus Heyer, care a încercat să se sinucidă după operația să de schimbare de sex, lui Brian Camenker de la Mass Resistance, o organizație pro-familie din Massachusetts.

Sarah Allis Yang din Los Angeles, un alt fost transexual, a declarat în mod public că a învățat să-și accepte feminitatea după ce s-a simțit ca un bărbat timp de 19 ani – deși spune că primele sale cuvinte au fost ”Sunt băiat.”.

”Dacă cineva ar putea să susțină că ”s-au născut așa”, acea persoană aș fi eu”, spune Yang, care acum spune că este măritată cu un bărbat. “Credeam că nu am altceva de ales în afară de operație sau de a continua să mă întâlnesc cu femei ca un bărbat prins în corpul unei fete.”

“Am încercat să mă sinucid nu din cauza presiunii societății sau a lipsei de înțelegere și acceptare din partea celorlalți, ci pentru că nu-mi mai doream să trăiesc așa, deoarece era un stil de viață dăunător și dureros și nimeni nu mi-a oferit o altă șansă sau opțiune decât să fiu așa.”

Într-o declarație adresată direct guvernului canadian în timp ce dezbătea legea propusă de un membru care ar oferi protecție specială așa numiților bărbați și femei “transexuali”, psihiatrul renumit din Torornto, Dr. Joseph Berger, a spus că din punct de vedere medical și științific, nu există o persoană “transexuală”.

Dr. Berger, care este un psihiatru consultant în Toronto și ale cărui scrisori de acreditare îl fac un expert în domeniul bolilor mintale, spune că oamenii care se identifica ca fiind “transexuali” sunt bolnavi mintal sau pur și simplu nefericiți, și a subliniat că terapia cu hormoni și operația nu sunt tratamente potrivite pentru psihoză sau nefericire.

“Așa numita “confuzie” asupra sexualității pe care un tânăr sau un adult o are este pur psihologică,” spune Dr. Berger, adăugând că operațiile estetice nu pot schimba cromozomii unei ființe umane.

The Washington Post relatează că atunci când Kathryn o aude pe mama sa vorbind despre schimbarea ei din Kathryn în Tyler, ea se “înfurie”, folosind un limbaj necaracteristic unui copil de 6 ani spunând că “nu sunt transexual, sunt băiat.”

Sursă: LifeSiteNews
Traducător: Diana Lois